Denisa Bârgău ✿ blog my mind ☕

Tot ce trebuie să știți despre endometrioză și ciclul menstrual (P)

2026-05-19T08:48:23Z

Lună de lună, femeile se confruntă, încă din pubertate, cu menstruația, care vine la pachet cu disconfort și crampe, dureri. Durerile menstruale sunt adesea suportabile și trec relativ rapid, însă ce se întâmplă când durerea e severă și ajunge să afecteze viața de zi cu zi, fiind însoțită și de alte simptome?

Endometrioza nu este o „menstruație ceva mai dureroasă”, e o afecțiune cu o complexitate mare, a cărei diagnosticare poate dura și 7-10 ani. Înțelegerea legăturii profunde dintre endometrioză și ciclul menstrual, simptomelor și diferențierii între un proces fiziologic normal și a problemei de sănătate care necesită atenție medicală imediată devine esențială pentru o șansă la o viață normală.

Ce este endometrioza, cum recunoști simptomele și care sunt stadiile sale?

Endometrioza este o afecțiune medicală comună, cronică, în care un țesut asemănător celui din mucoasa uterină se dezvoltă în alte părți ale corpului. Când ajunge în faze avansate de dezvoltare, țesutul poate cauza dureri, disconfort, având impact major asupra ciclului menstrual.

Țesuturile specifice endometriozei vor apărea în spatele uterului, la nivelul miometrului, ovarelor, trompelor uterine, peritoneului. În cazuri rare, țesutul caracteristic endometriozei este depistat și la nivelul rectului, vezicii urinare, intestinelor, diafragmei, vaginului, plămânilor.

1 din 10 femei aflate la vârsta reproductivă suferă de această boală, cu diagnosticare după vârsta de 20-30 de ani.

Simptomatologia endometriozei este una complexă. Cel mai comun simptom este durerea pelvină, care poate fi intensă sau moderată. Pe lângă durere se adaugă și:

crampe menstruale mai dureroase ca de obicei, durerile încep cu câteva zile înainte de menstruație și persistă și după, durerea persistă 1-2 zile;
dureri abdominale sau de spate în timpul menstruației sau între menstruații;
menoragie, sângerări abundente în timpul menstruației sau între menstruații, când apar sângerări ușoare;
dureri în timpul actelor sexuale;
infertilitate;
dureri în timpul urinării sau defecării;
probleme digestive, diaree, constipație, balonare;
dureri la ovulație, la jumătatea ciclului.

Simptomele endometriozei se agravează înainte sau în timpul menstruației din cauza inflamației generate de schimbările hormonale. În anumite cazuri, simptomatologia este absentă, pacientele nu știu că suferă de endometrioză până când nu încearcă să conceapă un copil pe cale naturală și nu reușesc.

În literatura de specialitate au fost identificate patru stadii ale endometriozei:

stadiul I – apar leziuni puține, acestea sunt superficiale de regulă, nu foarte mari;
stadiul II – leziunile se înmulțesc și devin mai adânci;
stadiul III – leziunile adânci sunt numeroase, apar și chisturi mici pe ovare, aderențe fine;
stadiul IV – leziunile adânci se înmulțesc și mai mult, chisturile devin mai mari pe ovare, aderențele sunt dense și se înmulțesc și ele.

Asadar, endometrioza este superficială, cu afectarea peritoneului, ovariană, chisturi pe ovare, profundă, cu invadarea spațiului retroperitoneal sau organelor interne, de la rect și vagin, la uter sau ureter, intestine, vezică.

Legătura dintre endometrioză și ciclul menstrual

Sub influența estrogenului și progesteronului, endometrul se îngroșă în mod natural pentru a pregăti țesutul respectiv pentru o sarcină. Dacă sarcina nu apare, endometrul e eliminat prin vagin (la menstruație).

Legătura dintre endometrioză și ciclul menstrual este una de codependență. Țesutul extrauterin va răspunde la aceiași hormoni la care răspunde și mucoasa uterină. În timpul menstruațiilor apare sângerarea țesuturilor tipice endometriozei, însă sângele nu e eliminat, rămâne captiv în cavitatea abdominală.

Sângerările interne duc la inflamații cronice locale și la formarea de cicatrici/aderențe. Practic sunt iritate organele din vecinătatea lor, ajungându-se până la inflamații severe, cicatrizare rapidă și țesuturi care „lipesc” organele între ele.

Estrogenul e cel care alimentează creșterea leziunilor, leziuni care produc propriul estrogen cu ajutorul enzimei aromatază.

Să vedem în continuare ce se întâmplă în fiecare fază a ciclului menstrual:

În faza foliculară nivelul de estrogen crește, leziunile se inflamează ușor și cresc în volum. Îngroșarea endometrului cauzată de nivelul prea mare de estrogen și prea scăzut de progesteron contribuie la inflamație.

La ovulație apar dureri mari din cauza chisturilor de pe ovare. Ovarele sunt stimulate excesiv odată ce estrogenul începe să fie tot mai mult în corp, de la leziunile active, de unde și eliberarea întârziată sau inconsistentă a ovulelor. Inflamația afectează și calitatea ovulelor care ajung să fie eliberate.

În faza luteală progesteronul se încearcă contracararea estrogenului, doar că la pacientele cu endometrioză apare rezistență la progesteron. Mucoasa endometrială nu e suficient de matură, influențând în mod negativ fertilitatea feminină.

Cu toate că endometrioza nu va cauza întotdeauna sângerări abundente, înainte și după menstruație apar sângerări maronii, ciclurile devin mai scurte, de 27 de zile, de unde și expunerile mai frecvente la inflamația tipică menstruației.

Poate fi vorba foarte bine și despre o legătură de amplificare între endometrioză și ciclu menstrual: ciclul menstrual e combustibilul, hormonii și sângerarea, în vreme ce endometrioza transformă procesul natural într-un asediu asupra organismului.

Cauzele endometriozei, factorii de risc și complicațiile posibile

Medicii și oamenii de știință nu au reușit să identifice în mod clar cauzele endometriozei. După unele teorii menstruația retrogradă, afecțiuni ale sistemului imunitar, probleme hormonale ar putea contribui la apariția endometriozei. Nu este exclus nici factorul genetic.

Menstruația retrogradă poate fi o cauză probabilă în multe scenarii clinice. Sângele menstrual circulă înapoi în trompele uterine în cavitatea pelvină. Femeile au oricum un anumit grad de menstruație retrogradă, însă în cazul celor cu endometrioză sistemul imunitar nu poate curăța celulele, iar acestea se dezvoltă în continuare.

Factorii de risc ai endometriozei au fost analizați și ei și sunt la baza teoriilor despre cauzele afecțiunii:

istoric familial medical în care există un diagnostic clar de endometrioză;
cicluri menstruale scurte, mai puțin de 27 de zile între menstruații;
menstruații prelungite, cu sângerări abundente, mai lungi de opt zile;
lipsa unor sarcini în trecut.

O endometrioză nediagnosticată la timp poate determina o serie de complicații care pot afecta viața de zi cu zi a pacientelor. Printre acestea se numără și: dureri cronice, infertilitate, probleme cu vezica și intestinele, rectul, sânge în urină, materii fecale, dureri intense la folosirea toaletei, respirație îngreunată, dureri în piept, probleme cu diafragma, plămânii. Endometrioza este de altfel principala cauză a infertilității.

Diagnosticarea endometriozei și tratamente

Diagnosticarea endometriozei va începe cu o observare a simptomelor prezentate și descrise și cu un examen clinic. Ginecologul va verifica istoricul medical al pacientei, va realiza un examen pelvian și la nevoie vor fi recomandate ultrasunete sau un RMN.

Doar o laparoscopie poate oferi detalii despre țesuturi, se vor face și biopsii la nevoie pentru analiza de laborator a țesuturilor cu probleme. În timpul acestor proceduri complexe, chirurgul va încerca să elimine țesuturile suspecte de endometrioză. Uneori operația de eliminare a țesuturilor aflate în zone mai dificile va fi una la care vor participa și chirurgi colorectali și urologi.

În funcție de severitatea endometriozei și simptomatologiei, de planurile legate de sarcinile viitoare, de vârstă se vor stabili și tratamentele. În general sunt două variante de tratamente pentru endometrioză:

Medicamente – pentru managementul simptomelor, cele mai folosite vor fi antiinflamatoarele nesteroidiene, alături de terapiile hormonale. Astfel de medicamente nu sunt recomandate în sarcină sau dacă pacientele încearcă să aibă un copil pe cale naturală;
Intervenție chirurgicală – operații laparoscopice, histerectomii.

Vestea bună este că endometrioza poate să dispară și de la sine, mai ales după menopauză, când scade nivelul de estrogen din corp. Lăsată netratată însă pentru mult timp, endometrioza va duce la formarea chisturilor, aderențelor, cicatricilor în cele mai neașteptate zone din interiorul corpului uman. De aceea vizitele la ginecolog și testarea devin obligatorii dacă există suspiciunea de endometrioză.

Vizită la fabrica Lactalis (Albalact) din Oiejdea, județul Alba

2026-05-13T19:09:58Z

Doamne, ce dor mi-a fost de o vizită adevărată într-o fabrică mare!

Am avut nesperata ocazie de a merge într-o vizită organizată de cei de la Lactalis în uriașa lor fabrică din județul Alba, la aprox. 12 km de municipiul Alba Iulia. Nici nu bănuiam ce ascunde fosta fabrică Albalact…

Am participat la un tur organizat pentru tinerii elevi de liceu care sunt interesați de înscrierea în învățământul dual. Lactalis, proprietara Albalact și a altor branduri cunoscute de lactate din România (Zuzu, Albalact, Covalact de Țară, LaDorna, Fulga, Rarăul) și din toată lumea (President, Galbani, Leerdammer, Santal), este partenerul Universității 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia în proiectul de învățământ dual, acesta fiind deja cel de-al doilea an în care compania se implică în formarea tinerilor pentru a-i atrage către fabrica lor de lactate din Alba.

Cumva, m-au targetat și pe mine în reclama lor de pe Instagram – sau am văzut o postare care mi-a atras atenția, nu mai știu sigur. Ce știu e că am văzut ”vino și tu la ziua porților deschise” și deja completam formularul de înscriere. Câteva zile mai târziu, m-au sunat pentru confirmare și astăzi am pornit cu micul meu cazan pe patru roți cu destinația Oiejdea.

Am găsit aici o echipă de super profesioniști, foarte bine organizați, care fac să funcționeze fără sincope un lanț de producție imens. O să tot folosesc cuvinte mari, pentru că am fost realmente impresionată de curățenia și organizarea impecabilă de la Lactalis. Am mai fost în vizită în multe fabrici, însă nu cred că a mai fost vreuna atât de mare.

Și ca să faci o fabrică atât de mare să funcționeze fără cusur, trebuie să ai proceduri clare și oameni care să le respecte. Nu am putut intra în secția de producție a fabricii până nu ne-am „ambalat” și noi bine în halate de unică folosință, capișoane pentru păr și cipici care să ne acopere încălțămintea. Ne-am dezinfectat mâinile, am renunțat la ceasuri și bijuterii mari, am ascuns cerceii și părul în acele plase speciale pentru păr, băieții, dacă ar fi avut barba crescută, ar fi primit niște plase și pentru barbă, apoi am trecut prin niște turnicheți care ne spălau bine pe picioare.

Și toate astea, ca să vedem laptele de după niște bariere din plastic sau sticlă, pentru că el nu „zburdă” liber prin secția de producție!

Drumul laptelui, de la văcuțe la magazin

Drumul laptelui începe la ferme, de unde este colectat în cisterne cu care ajunge la poarta fabricii. Aici, prima oprire o face la laborator, unde este supus unor analize stricte care determină în primul rând reziduurile de antibiotice, dar și alți parametri, cum ar fi punctul de îngheț (crioscopic), care indică dacă laptele a fost „lungit” cu apă. Iar analizele astea se fac în mai puțin de un minut, pentru că la o fabrică unde se procesează laptele 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, ai nevoie de rapiditate. Nu poți ține cisterna la poartă, că ți se strică laptele. Așadar, analizele astea plus cele microbiologice spun rapid dacă laptele este conform. Dacă da, el intră în fabrică și este depozitat în niște rezervoare uriașe.

În acest moment, la fabrica din Oiejdea se procesează aproximativ 700.000 de litri de lapte PE ZI. Da, ați citit bine, șapte sute de mii de litri de lapte pe zi, în fiecare zi. Cam 60% din acesta ajunge îmbuteliat sub diverse forme de lapte sau băuturi pe bază de lapte, iar 40% este transformat în iaurt și smântână. La momentul vizitei mele, am văzut cum erau ambalate laptele Boni de tot (marcă proprie Penny) și laptele Zuzu, ambele cu 3,5% grăsime. Dar dacă vă place laptele Vreau din România de la Kaufland, laptele Pilos de la Lidl, iaurturile sau smântâna Pilos, să știți că toate sunt produse aici, la Oiejdea. Se pronunță cu accentul pe primul e, Oiéjdea, sunt sigură că dacă nu sunteți de prin zonă vă întrebați care-i pronunția corectă!

Cum totul se face, așa cum vă spuneam, după proceduri și reguli bine stabilite, fabricile astea de produse alimentare (care și exportă) au niște obligații legale – cum ar fi să pună o ștampilă ovală pe ambalaj, care face identificarea fabricii mult mai ușoară. Iar fabrica Albalact / Lactalis are codul L17, deci dacă vedeți pe un ambalaj de lapte sau iaurt sau smântână acea ștampilă cu codul L17, să știți că vine de la Alba!

Noi am vizitat prima dată depozitul, unde am fost dați pe spate de automatizare. Prima încăpere a depozitului, unde sunt păstrate lactatele UHT (pasteurizate la temperaturi înalte, ceea ce le dă o durată de viață de 6 luni la raft), este o încăpere imensă cu foarte multe rafturi adânci. Acestea găzduiesc nu mai puțin de 5.000 de paleți cu marfă, iar marfa este practic un „buffer” care poate să acopere necesarul pe trei zile, dacă ar fi să se defecteze ceva în fabrică și să fie oprită vreo linie de producție. Cum spuneau reprezentanții Lactalis, dacă se întâmplă ceva în producție, „țara nu simte”. Adică noi vom continua să găsim la raft produsele pe care ni le dorim, fie că suntem fani Zuzu, Boni de tot, Vreau din România sau Pilos. Iar ei sunt încrezători că orice problemă se va rezolva în timp util, astfel că un depozit cu marfă pentru trei zile le este suficient.

Revenind la paleții cu marfă: automatizarea a fost dusă la alt nivel, aici. Rafturile astea adânci au adâncimea cât șase paleți și vreo două culoare între ele. Normal că nu ai cum să ajungi la raftul nr. 5 sau 6 cu motostivuitorul sau transpaletul, așa că au implementat un sistem ingenios (sunt convinsă că în logistică este ceva comun, eu acum am văzut așa ceva „pe viu”): un roboțel intră sub paleți, îi ridică ușor și îi transportă la marginea raftului sau în adâncime, unde va sta până când va fi nevoie de el. La margine, un operator uman îl preia cu motostivuitorul și îl transportă acolo unde este nevoie de el. Un singur operator uman, în tot depozitul.

Bun, ăsta a fost depozitul unde nu ne-a înghețat nasul. Depozitul rece este de trei ori mai mare decât cel super automatizat și i se spune „stadionul”. Aici lucrează mai mulți operatori, pentru că este nevoie de pregătirea manuală a comenzilor plasate de fiecare magazin care cumpără marfă de la Albalact. Am întrebat cum rezistă în frigul ăla și am aflat: li se asigură echipament, au pauză de 15 minute la fiecare două ore, au dușuri și în general se încearcă să li se asigure toate condițiile. Operatorii de pe motostivuitoare s-au plâns că le este frig la picioare, așa că li s-au găsit bocanci înalți și acum fabrica este în proces de achiziționare a unor motostivuitoare cu volan și scaun încălzite.

Per total, am rămas cu impresia că se pune mare preț pe angajați, că nu sunt tratați ca „mână de lucru”, ci ca niște ființe care merită respect.

Apoi, după o pauză în care ne-am mai încălzit, am mers în vizită în secția de producție. Aici e strictețea despre care vă vorbeam: fără bijuterii, cu hainele și părul acoperite, asta deși nu aveai cum să intri în contact cu laptele, pentru că el circulă prin țevi de inox. Iar când nu e lapte, între orele 4 și 8 dimineața, pe țevi circulă apă, pentru spălarea acestora.

Din păcate, tocmai aici nu am avut voie să facem poze. Na, nimeni nu își vrea expuse secretele de producție, e de înțeles. Am fost eu în fabrici unde nu aveai voie nici să scoți telefonul la vedere, nici măcar în curte, deci nu-i chiar așa de rău aici! Spun „din păcate”, pentru că aici e partea aia spectaculoasă, pe care o vezi în emisiuni ca „How It’s Made”. Laptele și derivatele vin prin țevi și sunt turnate în bidoanele acelea de 1,8 litri, în ambalajele TetraPak din carton, în sticluțe de plastic termoformate pe loc, în cutii de iaurt sau de smântână, în găleți de smântână etc.

Cred că doar acele bidoane mari și gălețile de smântână și iaurt sunt produse altundeva; în rest, „sticlele” de chefir din plastic vin sub formă de cartușe și sunt umflate pe loc, paharele de iaurt se fac dintr-o folie groasă de… ceva plastic, nu-i rețin denumirea, iar ambalajele TetraPak sunt formate și ele pe loc, dintr-o rolă mare de „carton” (de fapt, sunt șapte straturi de materiale care previn scurgerea lichidului și îl păstrează în condiții de siguranță). Totul se întâmplă simultan, adică în timpul vizitei noastre am văzut și lapte Zuzu, și iaurt Zuzu, dar și lapte Boni de tot și chefir (care încă nu avea etichetă) turnate și ambalate.

Și aici am văzut roboți uriași care preiau sarcinile grele, care în trecut le „rupeau” spatele angajaților, și anume: aranjează sticlele în cartoane, înfoliază cartoanele, le suprapun geometric, formează paletul, îl înfoliază și pe acesta și îl trimit la capăt de bandă, unde alți roboți, cu adevărat spectaculoși – pentru că sunt complet autonomi, îl preiau și îl duc în depozit.

Iar din depozit, paletul este urcat în TIR și dus în magazin, de unde noi îl cumpărăm și îl ducem acasă. În acest punct, produsele au trecut prin câteva mâini, însă niciuna dintre ele nu va fi atins laptele. De la punctul de colectare, la laborator, la tank-urile (rezervoarele) de inox, la cutia de lapte, la ambalare, în TIR, la preluare în magazin, la amplasarea la frigider sau pe raft, în coșul de cumpărături, la casa de marcat.

Cariera ta la Albalact?

Așa cum spuneam la început, scopul acestei vizite a fost de a-i familiariza pe viitorii studenți cu atmosfera unei fabrici mari. Ei pot opta pentru învățământul universitar dual și vor avea doar de câștigat: experiență în câmpul muncii, o bursă lunară pentru a se întreține pe timpul studiilor universitare, iar după încheierea studiilor, posibilitatea de angajare în cadrul companiei.

Știți glumițele alea cum că în ziua de azi recrutorii caută absolvenți de facultate cu cinci ani de experiență? Ei bine, cu un astfel de program de învățământ dual, poți ieși din facultate cu patru ani de experiență în muncă! Iar ăsta e un mare avantaj, oricum l-ai privi.

Și-am încălecat pe o șa și… v-am spus povestea așa! Dacă aveți curiozități și vă pot răspunde, aștept comentariile voastre. Iar celor de la Lactalis le mulțumesc încă o dată pentru invitație, cum spuneam, mi-a fost taaare dor de o vizită de genul ăsta!

Noutăți despre sustenabilitate (9) ♻️🌱🗑️

2026-05-02T09:50:44Z

Legea prosumatorilor a fost declarată constituțională de CCR (Curtea Constituțională a României)

Legea introduce un mecanism mai flexibil de utilizare a energiei produse acasă de „prosumatori” (consumatorii care produc energie și pentru alții), cu accent pe eficiență și transparență.

Noile reguli stabilesc modul în care energia este compensată și valorificată de către consumatori. Astfel, energia care nu este consumată într-un punct nu va mai fi pierdută, ci va putea fi redistribuită în cadrul aceluiași consumator, în condițiile prevăzute de lege.

Surplusul de energie produs într-o locație va putea fi utilizat pentru acoperirea consumului din alte puncte ale aceluiași prosumator. Această măsură elimină pierderile și optimizează utilizarea resurselor. (Capital)

Clujul are un centru modern pentru colectarea selectivă a deșeurilor

În scurt timp va fi operațional la Cluj-Napoca noul centru integrat pentru colectarea deșeurilor prin aport voluntar (CAV) realizat cu fonduri europene. Noul centru va permite cetățenilor să predea gratuit o gamă largă de deșeuri care, până acum, ridicau probleme logistice sau erau abandonate ilegal. De la îmbrăcăminte și încălțăminte, până la deșeuri periculoase precum vopsele, baterii, ulei uzat, echipamente electrice și electronice, cauciucuri sau chiar moloz rezultat din construcții – toate vor putea fi gestionate în mod controlat și responsabil. (Știri de Cluj)

SGR la ambalajele de carton (în București…)

TetraPak și Mega Image, în colaborare cu Maspex, TOMRA și Brai Cata, anunță extinderea primului proiect pilot din Europa pentru recuperarea ambalajelor din carton de la băuturi lactate și sucuri. Prin instalarea a 12 noi automate RVM (reverse vending machine, adică „tonomat invers”), rețeaua ajunge la un total de 15 puncte de returnare în București și zonele adiacente. Obiectivul este eficientizarea colectării ambalajelor de lactate și băuturi răcoritoare, consumatorii fiind stimulați cu o recompensă de 50 de bani pentru fiecare ambalaj. (România Pozitivă)

Ne „citim” cu următoarele noutăți pe care le găsesc interesante și le voi pune aici.

Noutăți despre sustenabilitate (8) ♻️🌱🗑️

2026-04-01T12:58:06Z

De la PET-uri, la medicamente

Cercetătorii de la Universitatea din Edinburgh au dezvoltat o metodă experimentală prin care pot transforma plasticul PET, folosit în mod obișnuit la sticle și ambalaje, într-un medicament esențial pentru tratarea bolii Parkinson: levodopa. Aceasta este considerată tratamentul standard pentru ameliorarea simptomelor motorii ale bolii, iar în prezent este produsă prin procese care depind puternic de combustibili fosili.

Metoda propusă folosește bacterii E. coli modificate genetic. Procesul începe prin descompunerea plasticului PET în componentele sale chimice de bază, în special acid tereftalic (TPA). Cercetătorii au creat apoi o cale metabolică artificială în bacterii, astfel încât acestea să poată absorbi TPA și să îl transforme, prin reacții enzimatice în lanț, în levodopa. Pentru a realiza conversia completă, au fost utilizate două tulpini bacteriene care acționează succesiv.

Deocamdată, rezultatele sunt doar o dovadă de concept realizată în laborator, ceea ce înseamnă că tehnologia nu este pregătită pentru producția la scară industrială. Sunt necesare optimizări pentru a crește randamentul, viteza și eficiența procesului. Cu toate acestea, cercetarea demonstrează că deșeurile plastice pot deveni materie primă pentru produse farmaceutice de mare valoare, nu doar pentru materiale reciclate de calitate inferioară.

Impactul asupra crizei globale a plasticului ar fi, în mod realist, limitat dacă metoda ar fi folosită doar pentru producerea levodopei, deoarece cantitatea necesară de medicament este mult mai mică decât volumul anual de deșeuri plastice. Totuși, studiul face parte dintr-o tendință mai amplă în biotehnologie: transformarea deșeurilor în resurse utile prin procese biologice. Același laborator demonstrase anterior că PET-ul poate fi transformat și în paracetamol, ceea ce arată că tehnologia ar putea fi adaptată pentru producerea unei game variate de substanțe chimice și medicamente.

În paralel cu aceste eforturi, oamenii de știință încearcă și să creeze tipuri de plastic mai biodegradabile, pentru a reduce impactul asupra mediului încă din faza de proiectare a materialelor. Dacă aceste direcții de cercetare se dezvoltă simultan, ar putea duce la un sistem mai circular, în care plasticul este fie ușor degradabil, fie reutilizat ca materie primă pentru produse de valoare ridicată.

Studiul, publicat în revista Nature Sustainability și finanțat parțial de agenții guvernamentale britanice, evidențiază potențialul ingineriei biologice de a aborda simultan două probleme majore: poluarea cu plastic și dependența industriei farmaceutice de combustibili fosili.

Adoptarea principiilor circularității

Reglementările, în special Regulamentul UE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR), au devenit principalul factor care influențează designul ambalajelor. Companiile sunt obligate să proiecteze ambalaje reciclabile până în 2030, iar acest lucru transformă economia circulară dintr-o opțiune într-un standard implicit.

Pentru a facilita reciclarea, industria se îndreaptă către:

monomateriale (un singur tip de material), considerate „standardul de aur” deoarece se reciclează mai ușor;
reducerea plasticului și creșterea utilizării materialelor pe bază de fibre (hârtie), cu straturi de protecție pe bază de apă;
proiectarea ambalajelor în funcție de modul în care acestea sunt tratate în centrele de reciclare, nu doar de funcționalitatea lor.

O provocare majoră este obținerea de materiale reciclate sigure pentru ambalarea alimentelor, ceea ce îngreunează proiectarea ambalajelor pentru industria alimentară. De asemenea, materialele compostabile nu mai sunt considerate o soluție universală, ci doar o opțiune de ultimă instanță, dacă infrastructura permite compostarea.

Sustenabilitatea este acum integrată încă din fazele inițiale ale designului, iar departamentele de sustenabilitate au mai multă influență în companii, inclusiv la nivel de conducere. Presiunea vine și din partea consumatorilor tineri, care cer soluții mai ecologice și sunt mai conștienți de impactul ambalajelor.

Brandurile de lux sunt printre primele care adoptă ambalaje sustenabile și tehnologii precum pașapoartele digitale ale produselor (DPP), care oferă informații despre amprenta de carbon, reciclare și autenticitate. Totuși, aceste sisteme pot exclude persoanele mai puțin familiarizate cu tehnologia.

Complexitatea legislativă globală obligă companiile să proiecteze ambalajele pentru cele mai stricte reguli existente, deoarece produsele pot ajunge pe piețe diferite. În consecință, designerii trebuie să gândească ambalajele la nivel de sistem, luând în calcul întregul ciclu de viață, infrastructura de reciclare și cerințele legale — nu doar aspectul sau costul.

Insule supraterane, cu cartelă, pentru gunoiul menajer

La Hunedoara au fost montate, acum mai bine de un an, containere supraterane pentru deșeurile menajere, containere care funcționează cu cartelă și care abia acum încep să fie date în folosință. Am văzut câteva deja distruse, deci e interesant de urmărit cum vor funcționa ele.

La Blaj, primarul a anunțat că a început distribuirea de cartele pentru același tip de containere, care au fost montate prin tot orașul.

Între timp, acolo unde au fost deja montate, de exemplu la Câmpina, românii deloc verzi au lăsat gunoiul pe lângă ele… „Ce tot atâta cartelă”, or fi zis ei.

Ideea acestor containere este de a sorta deșeurile pe cinci fracții, adică să colectăm încă de acasă selectiv deșeurile, să avem CINCI coșuri de gunoi, unul pentru hârtie, unul pentru plastic, unul pentru deșeuri biodegradabile, unul pentru deșeuri compostabile și… nu mai știu, probabil unul pentru deșeurile menajere care nu se pot încadra în celelalte categorii.

Eu fac asta de mulți ani, am mereu acasă o plasă cu cartoane, PET-urile cu simbolul SGR ajung inevitabil la containerele pentru reciclare de la supermarket-uri, am încercat să colectez resturile alimentare compostabile dar, la bloc, nu aveam ce face cu ele… și chiar și așa, le duceam la punctul de colectare, adică la containerele de gunoi, de unde o mașină mare vine și le ia pe toate la un loc. Nu mai spun că toate cartoanele le aruncam în containerele albastre, fără capac (e mai comod pentru angajați), unde erau deja pungile cu ~~zoaie~~ levigat ale altor cetățeni.

Deci până acum, noi toți am făcut degeaba colectare selectivă, dar în curând va fi obligatoriu să ne civilizăm, în caz contrar, riscăm amenzi. De abia aștept să observ de la distanță cum se va implementa acest sistem de colectare selectivă!

Nevoia de bază a sectorului construcțiilor: alimentarea cu energie electrică (P)

2026-03-18T11:23:49Z

Una dintre cele mai esențiale cerințe ale sectorului construcțiilor este energia electrică, fără de care majoritatea utilajelor și uneltelor nu pot funcționa. Pe șantiere noi, în zone izolate sau în puncte de lucru temporare, rețeaua electrică nu este întotdeauna accesibilă sau nu oferă o alimentare stabilă. În astfel de situații, este indispensabilă asigurarea unei surse proprii de energie pentru începerea și menținerea fluxului de lucru.

Cea mai comună și eficientă soluție o reprezintă un generator pentru construcții, capabil să genereze energie în mod autonom – fiabil chiar și sub sarcină mare. Generatorul nu este doar o soluție de rezervă pentru pene de curent, ci poate funcționa ca sursă principală de energie acolo unde conexiunea la rețeaua publică lipsește sau este limitată.

Ce cerințe trebuie să îndeplinească un generator pentru construcții?

În mediul de lucru din construcții, cu generatoare de mare putere se formulează așteptări mult mai stricte comparativ cu modelele destinate hobby-ului sau utilizării casnice:

Mare putere: Trebuie să poată alimenta simultan mai multe echipamente (ex. mixer, pompă, mașină de tăiat).
Timp de funcționare îndelungat: Un generator pentru construcții poate fi utilizat continuu chiar și 8–10 ore pe zi, sub sarcină.
Structură masivă, rezistentă: Funcționare stabilă în medii cu praf, umezeală și vibrații.
Tensiune de ieșire stabilă: Critic pentru echipamente sensibile.
Protecție la suprasarcină și reglare automată: Pentru siguranța muncii și protejarea echipamentelor.

Generator pe benzină sau diesel? Avantaje și utilizare

Tipul motorului influențează costurile, întreținerea și eficiența:

Generator pe benzină: Dimensiuni reduse, pornire ușoară, cost inițial scăzut. Ideal pentru lucrări mobile sau consum redus.
Generator diesel: Potrivit pentru sarcini mari și utilizare continuă. Eficiență superioară, durată de viață mai lungă, dar greutate și preț mai ridicate.

Ce trebuie avut în vedere înainte de achiziție?

Alegerea unui generator nu depinde doar de preț. Este importantă evaluarea:

Tipului și numărului consumatorilor
Tensiunii de ieșire (230V/400V) și numărului prizelor
Tipului de pornire (manuală sau electrică)
Nivelului de zgomot
Mobilității (cadru cu roți, mânere etc.)
Rezistenței la intemperii și factorilor externi

Astfel se poate determina puterea necesară (kW) și tipul de generator potrivit.

De unde puteți achiziționa un generator fiabil?

În magazinul online Zivtool găsiți o gamă variată de generatoare pentru construcții, cu diferite categorii de putere, disponibile cu motoare pe benzină sau diesel. Filtrele tehnice și descrierile detaliate facilitează alegerea corectă, fie pentru lucrări ocazionale, fie pentru utilizare zilnică și intensivă.

♻️ Ce înseamnă, pe înțelesul tuturor, noile reguli europene de reciclare

2026-02-21T13:09:55Z

Uniunea Europeană schimbă modul în care este evaluată reciclarea ambalajelor, iar accentul se mută de la „cât colectăm” la „cât reciclăm efectiv”.

Eu am subliniat mereu că arunci când ducem ambalajele la aparatele de la supermarket, nu reciclăm, ci colectăm. Reciclarea este o acțiune complexă, care poate să se facă sau… nu, iar noi, cei care colectăm selectiv, nu avem nici un control asupra întregului proces.

Noile prevederi din regulamentul privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR – Packaging and Packaging Waste Regulation) stabilesc că reciclarea nu mai este calculată la momentul colectării, ci abia după ce materialele trec prin sortare, tratare și devin materie primă secundară.

Practic, nu mai este suficient să adunăm ambalajele separat. Contează cât din ceea ce se colectează ajunge să fie reciclat real, nu pierdut pe parcurs.

De ce se schimbă regulile

Încă din 2018, metodologia europeană deja cerea ca ratele de reciclare să includă doar cantitățile care intră efectiv în procesul de reciclare, nu doar cele colectate. Noul regulament întărește această abordare și face sistemul mai strict și mai transparent.

Scopul principal este creșterea calității reciclării, nu doar a volumului colectat.

Ce înseamnă pentru sistemele de reciclare și pentru OIREP-uri

OIREP-urile sunt organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorului. Acestea vor avea un rol mai mare în urmărirea performanței reale a reciclării.

Schimbările importante sunt:

• Pierderile din sistem vor conta în evaluarea performanței;
• Calitatea ambalajelor colectate va influența direct atingerea țintelor de reciclare;
• Datele trebuie urmărite și verificate pe întreg lanțul – de la producător până la reciclarea finală;
• Finanțarea reciclării va depinde mai mult de rezultate, nu doar de cantitățile colectate

Reciclabil în teorie vs. reciclat în realitate

Regulamentul face o diferență clară între:

Ambalaje care pot fi reciclate tehnic;
Ambalaje care sunt efectiv reciclate în condițiile reale ale infrastructurii existente.

Cu alte cuvinte, un ambalaj poate fi proiectat pentru reciclare, dar dacă nu există infrastructură sau sisteme de colectare eficiente, reciclarea rămâne doar la nivel teoretic.

Apare astfel conceptul de design pentru reciclare, care obligă producătorii să țină cont de modul real în care se pot colecta și recicla ambalajele.

Eco-modularea costurilor

Regulamentul introduce un sistem de stimulente financiare:

Ambalaje ușor reciclabile – ceea ce va însemna contribuții mai mici;
Ambalaje greu reciclabile – care vor duce la contribuții mai mari.

Astfel, producătorii sunt încurajați să aleagă materiale și designuri mai prietenoase cu reciclarea.

Ce înseamnă asta pentru România și pentru autorități

Noile reguli vor duce la:

• consolidarea sistemelor de raportare și control;
• corelarea finanțării cu performanța reală a reciclării;
• alinierea sistemelor naționale la standardele europene;
• îmbunătățirea infrastructurii de colectare separată;
• creșterea cerințelor de trasabilitate a datelor.

Obiectivele de reciclare rămân, dar regulile devin mai stricte

Țintele de reciclare nu se schimbă, însă modul de calcul și raportare devine mai riguros. Până în 2029 vor apărea și obiective obligatorii de colectare, ceea ce va face ca presiunea pe eficiența sistemelor de reciclare să fie mult mai mare.

Concluzie

Noile reguli europene mută reciclarea din zona cantității în zona performanței reale. Nu mai este important doar câte deșeuri sunt colectate, ci cât ajunge efectiv să fie reciclat. Sistemele de management al deșeurilor, producătorii și organizațiile de reciclare vor trebui să colaboreze mai eficient, iar calitatea ambalajelor și a datelor va deveni esențială.

O țară a contrastelor

2025-12-12T10:54:33Z

România este țara care i-a dat lumii pe Anastasia Soare, regina sprâncenelor, o femeie care a clădit un imperiu dintr-o idee (și prin muncă), dar și pe actorul Mircea Albulescu, bărbatul cu probabil cele mai… cu personalitate sprâncene. Dacă nici asta nu-i diversitate…

Apoi, am dat lumii prima gimnastă care a luat nota 10, Nadia Comăneci executând un exercițiu perfect la Olimpiada de la Montreal, în anul 1976. În același timp, 60 la sută dintre noi suntem supraponderali, iar 22 la sută chiar obezi. Trei din zece copii cu vârste de 7-9 ani sunt supraponderali sau obezi.

Și exemple mai sunt.

Imaginează-ți…

2025-12-06T22:01:56Z

Imaginează-ți că vrei să te angajezi undeva, iar angajatorul te tot duce cu zăhărelul că o să-ți facă actele, că o să fii angajat legal… cândva, în viitor.

Dar poate că ai o boală cronică și ai nevoie de continuitate atât pe cartea de muncă, cât și la asigurarea de sănătate. Și insiști, iar într-un final ești angajat, patronul dându-ți de înțeles că îți face, prin asta, un mare favor.

Ți se promite un salariu, dar în acte salariul brut este mai mic, ca să nu plătească prea mult impozit la stat, ”că și așa plătesc de-mi sar capacele”.

După două luni de abuz, de strigat la tine, te hotărăști că sănătatea ta mintală este mai importantă decât orice loc de muncă și decizi să pleci.

Fostul tău angajator continuă să publice pe net anunțuri de angajare în care promite salariul acela mare care nu se va regăsi în contractul de muncă, precum și condiții de muncă pe care viitorul angajat nu le va avea, iar incidental, chiar în acea perioadă, cineva scrie pe un grup local de Facebook despre fostul angajator că este o persoană abuzivă, că dacă lucrezi pentru ea o să ajungi să dai banii la psiholog etc. și îndeamnă oamenii aflați în căutarea unui loc de muncă să o evite pe ”doamna” cu pricina.

La scurt timp, ca să se răzbune, fostul angajator te acționează în instanță pentru că i-ai adus atingere prin aprobarea acelei postări, deși nu ai aprobat-o tu. Nu ai scris-o tu. Ai comentat la acea postare, susținând unele dintre lucrurile menționate deja de alții, unii chiar foști angajați de-ai angajatorului abuziv.

Decizi să faci o plângere la ITM pentru că ai lucrat la negru, nu ți s-a făcut nici un fel de instructaj la angajare, nu ți s-a comunicat nici o fișă a postului, tot ce ai primit au fost câteva indicații verbale vagi și multe jigniri pentru că nu știai să faci o treabă pentru care nu te-a pregătit nimeni. Ceea ce era trecut în anunțul de angajare era doar o mică parte din atribuțiile pe care le aveai, dar nu știai că le ai. Plus că ai muncit la negru, deci un angajator care se pretinde respectabil face un pic de evaziune fiscală, pentru că îi e mai comod.

Vine și rezoluția ITM: trebuie să plătești și tu o amendă pentru că te-ai dat ca prostul de gol că ai muncit la negru! De ce? Că așa zice legea.

Îi scrii ministrului Muncii – domnule Petre Florin Manole, poate că ar fi bine să revizuiți legea aia, că amendându-l pe cel care muncește la negru, nu încurajezi pe nimeni să îți mai sesizeze astfel de fapte!

De asemenea, trimiți aceeași petiție și oficial, către ministerul de resort.

După mai puțin de o oră, ministrul Municii publică pe pagina personală o postare despre cum Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale combate munca la negru și protejează angajații.

Între timp, petiția trimisă la Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale este redirecționată către altă instituție, pentru că au analizat-o ei rapid și au concluzionat că nu ține de competența lor, ci de Inspecția Muncii. Că doar Inspecția Muncii face legile…

Cam asta e realitatea pieței muncii din România. Dacă vrei să muncești LEGAL, e posibil să ți-o iei, în cazul în care ai ”norocul” să dai peste un angajator care trăiește cu impresia că orice/oricine poate fi cumpărat.

Lumpectomia – tratamentul conservator al cancerului mamar (P)

2025-09-16T15:49:51Z

Ce este lumpectomia?

Lumpectomia este intervenția chirurgicală prin care se excizează tumora împreună cu o margine de țesut sănătos din jur, pentru a asigura eliminarea completă a celulelor maligne. Spre deosebire de mastectomie, unde întreg sânul este îndepărtat, lumpectomia păstrează mare parte din țesutul mamar, oferind un rezultat estetic mult mai bun și o recuperare psihologică mai ușoară.

Când este recomandată lumpectomia?

Conform ghidurilor europene, tratamentul conservator este indicat atunci când:

Tumora are dimensiuni mici sau moderate, în raport cu volumul sânului.
Cancerul este depistat în stadii incipiente.
Nu există mai multe leziuni în cadrane diferite ale sânului.
Pacienta acceptă radioterapia postoperatorie (care face parte obligatorie din planul de tratament după lumpectomie).

Cum se realizează intervenția?

Lumpectomia se efectuează sub anestezie generală și presupune:

Localizarea tumorii, de multe ori ghidată imagistic.
Excizia formațiunii cu margini de siguranță.
Trimiterea probei la examen histopatologic intraoperator sau postoperator.
În unele cazuri, asocierea cu biopsia ganglionului santinelă, pentru a evalua răspândirea bolii.

Operația durează, în medie, 1–2 ore, iar spitalizarea este scurtă.

Avantajele lumpectomiei

Rezultate oncologice similare mastectomiei atunci când este indicată corect.
Conservarea sânului și a feminității, cu impact psihologic pozitiv.
Recuperare rapidă, cu mai puțin disconfort postoperator.
Posibilitatea de reconstrucție estetică locală (oncoplastie) pentru un aspect armonios.

Limitele tratamentului conservator

Nu toate pacientele sunt candidate pentru lumpectomie. Intervenția nu este recomandată în caz de tumori mari, multifocale, antecedente de radioterapie la nivelul toracelui sau atunci când nu se pot obține margini de rezecție sigure. În aceste situații, mastectomia rămâne opțiunea corectă.

Radioterapia – parte esențială a lumpectomiei

Un aspect important este că lumpectomia nu se face niciodată singură. După intervenție, pacienta trebuie să urmeze radioterapie adjuvantă, care reduce riscul de recidivă locală. Această combinație – chirurgie conservatoare + radioterapie – este standardul actual de tratament și oferă aceleași șanse de supraviețuire ca mastectomia, conform studiilor clinice pe termen lung.

Monitorizarea după intervenție

Pacientele care au beneficiat de lumpectomie trebuie să efectueze controale regulate, imagistică anuală și evaluări oncologice periodice. Supravegherea atentă permite detectarea precoce a oricăror modificări și crește șansele de menținere a sănătății pe termen lung.

Concluzie

Lumpectomia, sau tratamentul conservator al cancerului mamar, este una dintre cele mai mari reușite ale chirurgiei oncologice moderne. Ea combină eficiența oncologică cu respectul pentru feminitatea și calitatea vieții pacientei. Alegerea acestei metode depinde de stadiul bolii, caracteristicile tumorii și recomandarea echipei multidisciplinare. În centrele specializate, pacientele beneficiază de tratamente aliniate la standardele europene, având șansa reală la vindecare și la păstrarea unei vieți normale după diagnostic.

Lucruri despre care nu prea vorbim: scăunelul din baie

2025-08-13T20:11:08Z

Sunt unele lucruri despre care nu prea discutăm deschis cu prietenii. Le considerăm tabu-uri pentru că nu sună tocmai „glamour” sau pentru că suntem, pur și simplu,pudici fără motiv. Un exemplu perfect în acest sens îl reprezintă scăunelul de lângă toaletă.

Spune-mi cum te duci la WC ca să-ți spun cât de sănătos ești!

Un mic scăunel pe care să stai cu picioarele atunci când „intri în încăperea unde merge o singură persoană” – sau „unde și regele merge singur” poate aduce o schimbare majoră în confortul și sănătatea ta. Scăunelul te ajută să adopți o poziție mai naturală atunci când mergi la toaletă.

De ce avem nevoie de el

Poziția clasică pe vasul de toaletă, cu genunchii îndoiți la 90°, de parcă am fi la birou, nu este cea mai eficientă pentru eliminare. Corpul nostru a fost „proiectat” să facă asta într-o poziție ghemuită, în care unghiul dintre trunchi și coapse se micșorează, iar colonul se aliniază mai ușor. Strămoșii noștri nu aveau toalete, făceau treburile în tufe, cel mult ținându-se de un par.

Când punem picioarele pe un scăunel mic, ridicăm genunchii și imităm postura ghemuită. Rezultatul? Mai puțin efort, timp mai scurt petrecut pe WC, reducerea riscului de constipație și hemoroizi.

Înapoi la rădăcini: toaletele turcești

Cei care au crescut sau au călătorit în locuri unde toaleta turcească este încă la ordinea zilei știu deja că postura ghemuită este standard. Deși pentru mulți pare incomodă la început, ea este mult mai aproape de ceea ce corpul nostru consideră „normal”. Nu, oamenii ăia nu sunt niște înapoiați. Pur și simplu știu ce este bun pentru ei.

Scăunelul de baie este, de fapt, un compromis între confortul toaletei occidentale și eficiența poziției turcești. Nu trebuie să renunți la vasul modern, dar poți să îți optimizezi experiența.

Cum îl alegem și cum îl folosim

Înălțimea – ideal între 15 și 25 cm, în funcție de cât de înalt e vasul și cât de lungi sunt picioarele tale.

Materialul – plastic ușor de curățat, bambus sau lemn tratat.

Forma – unele modele sunt curbate pentru a se potrivi în jurul bazei vasului de WC.

Pur și simplu îl tragi în fața toaletei, îți așezi picioarele pe el și gata — corpul tău va ști imediat cum să facă treaba mai ușor.

Un subiect despre care ar trebui să vorbim mai des

Poate că nu o să-ți vină să povestești la următoarea ieșire cu prietenii despre noua ta achiziție pentru baie, dar sănătatea digestivă e un subiect important.

Eu am în baie scăunelul pentru copii de la IKEA, care e perfect pentru treaba despre care tocmai v-am povestit. Iar acum mă simt ca George Costanza, expert în tot ce ține de toalete.

Poate că unii dintre voi se vor mira de faptul că am ales să vorbesc (scriu) despre acest subiect, dar dacă articolul meu va ajuta fie și o singură persoană să aibă o viață mai sănătoasă cu un efort minim, eu mă declar mulțumită!