Denisa Bârgău ✿ blog my mind ☕

♻️ Ce înseamnă, pe înțelesul tuturor, noile reguli europene de reciclare

2026-02-21T13:09:55Z

Uniunea Europeană schimbă modul în care este evaluată reciclarea ambalajelor, iar accentul se mută de la „cât colectăm” la „cât reciclăm efectiv”.

Eu am subliniat mereu că arunci când ducem ambalajele la aparatele de la supermarket, nu reciclăm, ci colectăm. Reciclarea este o acțiune complexă, care poate să se facă sau… nu, iar noi, cei care colectăm selectiv, nu avem nici un control asupra întregului proces.

Noile prevederi din regulamentul privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR – Packaging and Packaging Waste Regulation) stabilesc că reciclarea nu mai este calculată la momentul colectării, ci abia după ce materialele trec prin sortare, tratare și devin materie primă secundară.

Practic, nu mai este suficient să adunăm ambalajele separat. Contează cât din ceea ce se colectează ajunge să fie reciclat real, nu pierdut pe parcurs.

De ce se schimbă regulile

Încă din 2018, metodologia europeană deja cerea ca ratele de reciclare să includă doar cantitățile care intră efectiv în procesul de reciclare, nu doar cele colectate. Noul regulament întărește această abordare și face sistemul mai strict și mai transparent.

Scopul principal este creșterea calității reciclării, nu doar a volumului colectat.

Ce înseamnă pentru sistemele de reciclare și pentru OIREP-uri

OIREP-urile sunt organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorului. Acestea vor avea un rol mai mare în urmărirea performanței reale a reciclării.

Schimbările importante sunt:

• Pierderile din sistem vor conta în evaluarea performanței;
• Calitatea ambalajelor colectate va influența direct atingerea țintelor de reciclare;
• Datele trebuie urmărite și verificate pe întreg lanțul – de la producător până la reciclarea finală;
• Finanțarea reciclării va depinde mai mult de rezultate, nu doar de cantitățile colectate

Reciclabil în teorie vs. reciclat în realitate

Regulamentul face o diferență clară între:

Ambalaje care pot fi reciclate tehnic;
Ambalaje care sunt efectiv reciclate în condițiile reale ale infrastructurii existente.

Cu alte cuvinte, un ambalaj poate fi proiectat pentru reciclare, dar dacă nu există infrastructură sau sisteme de colectare eficiente, reciclarea rămâne doar la nivel teoretic.

Apare astfel conceptul de design pentru reciclare, care obligă producătorii să țină cont de modul real în care se pot colecta și recicla ambalajele.

Eco-modularea costurilor

Regulamentul introduce un sistem de stimulente financiare:

Ambalaje ușor reciclabile – ceea ce va însemna contribuții mai mici;
Ambalaje greu reciclabile – care vor duce la contribuții mai mari.

Astfel, producătorii sunt încurajați să aleagă materiale și designuri mai prietenoase cu reciclarea.

Ce înseamnă asta pentru România și pentru autorități

Noile reguli vor duce la:

• consolidarea sistemelor de raportare și control;
• corelarea finanțării cu performanța reală a reciclării;
• alinierea sistemelor naționale la standardele europene;
• îmbunătățirea infrastructurii de colectare separată;
• creșterea cerințelor de trasabilitate a datelor.

Obiectivele de reciclare rămân, dar regulile devin mai stricte

Țintele de reciclare nu se schimbă, însă modul de calcul și raportare devine mai riguros. Până în 2029 vor apărea și obiective obligatorii de colectare, ceea ce va face ca presiunea pe eficiența sistemelor de reciclare să fie mult mai mare.

Concluzie

Noile reguli europene mută reciclarea din zona cantității în zona performanței reale. Nu mai este important doar câte deșeuri sunt colectate, ci cât ajunge efectiv să fie reciclat. Sistemele de management al deșeurilor, producătorii și organizațiile de reciclare vor trebui să colaboreze mai eficient, iar calitatea ambalajelor și a datelor va deveni esențială.

O țară a contrastelor

2025-12-12T10:54:33Z

România este țara care i-a dat lumii pe Anastasia Soare, regina sprâncenelor, o femeie care a clădit un imperiu dintr-o idee (și prin muncă), dar și pe actorul Mircea Albulescu, bărbatul cu probabil cele mai… cu personalitate sprâncene. Dacă nici asta nu-i diversitate…

Apoi, am dat lumii prima gimnastă care a luat nota 10, Nadia Comăneci executând un exercițiu perfect la Olimpiada de la Montreal, în anul 1976. În același timp, 60 la sută dintre noi suntem supraponderali, iar 22 la sută chiar obezi. Trei din zece copii cu vârste de 7-9 ani sunt supraponderali sau obezi.

Și exemple mai sunt.

Imaginează-ți…

2025-12-06T22:01:56Z

Imaginează-ți că vrei să te angajezi undeva, iar angajatorul te tot duce cu zăhărelul că o să-ți facă actele, că o să fii angajat legal… cândva, în viitor.

Dar poate că ai o boală cronică și ai nevoie de continuitate atât pe cartea de muncă, cât și la asigurarea de sănătate. Și insiști, iar într-un final ești angajat, patronul dându-ți de înțeles că îți face, prin asta, un mare favor.

Ți se promite un salariu, dar în acte salariul brut este mai mic, ca să nu plătească prea mult impozit la stat, ”că și așa plătesc de-mi sar capacele”.

După două luni de abuz, de strigat la tine, te hotărăști că sănătatea ta mintală este mai importantă decât orice loc de muncă și decizi să pleci.

Fostul tău angajator continuă să publice pe net anunțuri de angajare în care promite salariul acela mare care nu se va regăsi în contractul de muncă, precum și condiții de muncă pe care viitorul angajat nu le va avea, iar incidental, chiar în acea perioadă, cineva scrie pe un grup local de Facebook despre fostul angajator că este o persoană abuzivă, că dacă lucrezi pentru ea o să ajungi să dai banii la psiholog etc. și îndeamnă oamenii aflați în căutarea unui loc de muncă să o evite pe ”doamna” cu pricina.

La scurt timp, ca să se răzbune, fostul angajator te acționează în instanță pentru că i-ai adus atingere prin aprobarea acelei postări, deși nu ai aprobat-o tu. Nu ai scris-o tu. Ai comentat la acea postare, susținând unele dintre lucrurile menționate deja de alții, unii chiar foști angajați de-ai angajatorului abuziv.

Decizi să faci o plângere la ITM pentru că ai lucrat la negru, nu ți s-a făcut nici un fel de instructaj la angajare, nu ți s-a comunicat nici o fișă a postului, tot ce ai primit au fost câteva indicații verbale vagi și multe jigniri pentru că nu știai să faci o treabă pentru care nu te-a pregătit nimeni. Ceea ce era trecut în anunțul de angajare era doar o mică parte din atribuțiile pe care le aveai, dar nu știai că le ai. Plus că ai muncit la negru, deci un angajator care se pretinde respectabil face un pic de evaziune fiscală, pentru că îi e mai comod.

Vine și rezoluția ITM: trebuie să plătești și tu o amendă pentru că te-ai dat ca prostul de gol că ai muncit la negru! De ce? Că așa zice legea.

Îi scrii ministrului Muncii – domnule Petre Florin Manole, poate că ar fi bine să revizuiți legea aia, că amendându-l pe cel care muncește la negru, nu încurajezi pe nimeni să îți mai sesizeze astfel de fapte!

De asemenea, trimiți aceeași petiție și oficial, către ministerul de resort.

După mai puțin de o oră, ministrul Municii publică pe pagina personală o postare despre cum Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale combate munca la negru și protejează angajații.

Între timp, petiția trimisă la Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale este redirecționată către altă instituție, pentru că au analizat-o ei rapid și au concluzionat că nu ține de competența lor, ci de Inspecția Muncii. Că doar Inspecția Muncii face legile…

Cam asta e realitatea pieței muncii din România. Dacă vrei să muncești LEGAL, e posibil să ți-o iei, în cazul în care ai ”norocul” să dai peste un angajator care trăiește cu impresia că orice/oricine poate fi cumpărat.

Lumpectomia – tratamentul conservator al cancerului mamar (P)

2025-09-16T15:49:51Z

Ce este lumpectomia?

Lumpectomia este intervenția chirurgicală prin care se excizează tumora împreună cu o margine de țesut sănătos din jur, pentru a asigura eliminarea completă a celulelor maligne. Spre deosebire de mastectomie, unde întreg sânul este îndepărtat, lumpectomia păstrează mare parte din țesutul mamar, oferind un rezultat estetic mult mai bun și o recuperare psihologică mai ușoară.

Când este recomandată lumpectomia?

Conform ghidurilor europene, tratamentul conservator este indicat atunci când:

Tumora are dimensiuni mici sau moderate, în raport cu volumul sânului.
Cancerul este depistat în stadii incipiente.
Nu există mai multe leziuni în cadrane diferite ale sânului.
Pacienta acceptă radioterapia postoperatorie (care face parte obligatorie din planul de tratament după lumpectomie).

Cum se realizează intervenția?

Lumpectomia se efectuează sub anestezie generală și presupune:

Localizarea tumorii, de multe ori ghidată imagistic.
Excizia formațiunii cu margini de siguranță.
Trimiterea probei la examen histopatologic intraoperator sau postoperator.
În unele cazuri, asocierea cu biopsia ganglionului santinelă, pentru a evalua răspândirea bolii.

Operația durează, în medie, 1–2 ore, iar spitalizarea este scurtă.

Avantajele lumpectomiei

Rezultate oncologice similare mastectomiei atunci când este indicată corect.
Conservarea sânului și a feminității, cu impact psihologic pozitiv.
Recuperare rapidă, cu mai puțin disconfort postoperator.
Posibilitatea de reconstrucție estetică locală (oncoplastie) pentru un aspect armonios.

Limitele tratamentului conservator

Nu toate pacientele sunt candidate pentru lumpectomie. Intervenția nu este recomandată în caz de tumori mari, multifocale, antecedente de radioterapie la nivelul toracelui sau atunci când nu se pot obține margini de rezecție sigure. În aceste situații, mastectomia rămâne opțiunea corectă.

Radioterapia – parte esențială a lumpectomiei

Un aspect important este că lumpectomia nu se face niciodată singură. După intervenție, pacienta trebuie să urmeze radioterapie adjuvantă, care reduce riscul de recidivă locală. Această combinație – chirurgie conservatoare + radioterapie – este standardul actual de tratament și oferă aceleași șanse de supraviețuire ca mastectomia, conform studiilor clinice pe termen lung.

Monitorizarea după intervenție

Pacientele care au beneficiat de lumpectomie trebuie să efectueze controale regulate, imagistică anuală și evaluări oncologice periodice. Supravegherea atentă permite detectarea precoce a oricăror modificări și crește șansele de menținere a sănătății pe termen lung.

Concluzie

Lumpectomia, sau tratamentul conservator al cancerului mamar, este una dintre cele mai mari reușite ale chirurgiei oncologice moderne. Ea combină eficiența oncologică cu respectul pentru feminitatea și calitatea vieții pacientei. Alegerea acestei metode depinde de stadiul bolii, caracteristicile tumorii și recomandarea echipei multidisciplinare. În centrele specializate, pacientele beneficiază de tratamente aliniate la standardele europene, având șansa reală la vindecare și la păstrarea unei vieți normale după diagnostic.

Lucruri despre care nu prea vorbim: scăunelul din baie

2025-08-13T20:11:08Z

Sunt unele lucruri despre care nu prea discutăm deschis cu prietenii. Le considerăm tabu-uri pentru că nu sună tocmai „glamour” sau pentru că suntem, pur și simplu,pudici fără motiv. Un exemplu perfect în acest sens îl reprezintă scăunelul de lângă toaletă.

Spune-mi cum te duci la WC ca să-ți spun cât de sănătos ești!

Un mic scăunel pe care să stai cu picioarele atunci când „intri în încăperea unde merge o singură persoană” – sau „unde și regele merge singur” poate aduce o schimbare majoră în confortul și sănătatea ta. Scăunelul te ajută să adopți o poziție mai naturală atunci când mergi la toaletă.

De ce avem nevoie de el

Poziția clasică pe vasul de toaletă, cu genunchii îndoiți la 90°, de parcă am fi la birou, nu este cea mai eficientă pentru eliminare. Corpul nostru a fost „proiectat” să facă asta într-o poziție ghemuită, în care unghiul dintre trunchi și coapse se micșorează, iar colonul se aliniază mai ușor. Strămoșii noștri nu aveau toalete, făceau treburile în tufe, cel mult ținându-se de un par.

Când punem picioarele pe un scăunel mic, ridicăm genunchii și imităm postura ghemuită. Rezultatul? Mai puțin efort, timp mai scurt petrecut pe WC, reducerea riscului de constipație și hemoroizi.

Înapoi la rădăcini: toaletele turcești

Cei care au crescut sau au călătorit în locuri unde toaleta turcească este încă la ordinea zilei știu deja că postura ghemuită este standard. Deși pentru mulți pare incomodă la început, ea este mult mai aproape de ceea ce corpul nostru consideră „normal”. Nu, oamenii ăia nu sunt niște înapoiați. Pur și simplu știu ce este bun pentru ei.

Scăunelul de baie este, de fapt, un compromis între confortul toaletei occidentale și eficiența poziției turcești. Nu trebuie să renunți la vasul modern, dar poți să îți optimizezi experiența.

Cum îl alegem și cum îl folosim

Înălțimea – ideal între 15 și 25 cm, în funcție de cât de înalt e vasul și cât de lungi sunt picioarele tale.

Materialul – plastic ușor de curățat, bambus sau lemn tratat.

Forma – unele modele sunt curbate pentru a se potrivi în jurul bazei vasului de WC.

Pur și simplu îl tragi în fața toaletei, îți așezi picioarele pe el și gata — corpul tău va ști imediat cum să facă treaba mai ușor.

Un subiect despre care ar trebui să vorbim mai des

Poate că nu o să-ți vină să povestești la următoarea ieșire cu prietenii despre noua ta achiziție pentru baie, dar sănătatea digestivă e un subiect important.

Eu am în baie scăunelul pentru copii de la IKEA, care e perfect pentru treaba despre care tocmai v-am povestit. Iar acum mă simt ca George Costanza, expert în tot ce ține de toalete.

Poate că unii dintre voi se vor mira de faptul că am ales să vorbesc (scriu) despre acest subiect, dar dacă articolul meu va ajuta fie și o singură persoană să aibă o viață mai sănătoasă cu un efort minim, eu mă declar mulțumită!

România văzută de afară

2025-08-08T15:42:07Z

Articolul de mai jos nu îmi aparține, dar mi se pare că este o radiografie bună a României, pe care noi nu o putem vedea pentru că nu avem aceeași perspectivă.

Am revenit după 2 ani acasă. Astea-mi sunt impresiile.

Revin în România după aproape doi ani. Am stat acasă 3 săptămâni. Un pic despre mine. Am plecat acum 11 ani pentru studii în străinătate – am făcut masterul și doctoratul în Europa, iar în prezent lucrez pentru un minister într-o țară scandinavă. În ciuda traiectoriei, planul meu e clar: mă reîntorc acasă în maximum 5 ani. Am vrut anul trecut dar ce s-a întâmplat acasă m-a stopat. Vizitele mele temporare sunt un duș rece – și cald – în același timp.

Despre cele bune. Diferențele sunt vizibile încă din tren sau din mașină. Se simte o evoluție clară în unele direcții chiar si în zona Moldovei, de unde provin eu. România construiește, ridica. Se modernizează. Infrastructura s-a îmbunătățit vizibil, tangibil. S-au ridicat pasaje, poduri, porțiuni noi de autostradă, s-au reabilitat clădiri vechi si de patrimoniu. În orașele universitare și marile centre urbane precum Iași si Cluj, există cu adevărat o clasă elevată, oameni conectați la lume, la idei, la ritmurile moderne.

Am fost extrem de fericit când am văzut sistemul de reciclare pentru PET-uri, sticle și doze. E un pas uriaș. Cred că suntem printre primii din Europa de Est care avem acest sistem implementat funcțional – și asta spune mult despre o direcție bună.

Pe jos e mai curat. Inclusiv pe potecile de munte – ceea ce, recunosc, m-a surprins foarte plăcut. Însă, din păcate, în zona rurală decalajul e evident. Alt aer, altă lume. Iar eu vin de la sat. Era sa uit – calitatea legumelor si a fructelor noastre este incredibilă, spre deosebire de ce mănânc eu în Scandinavia.

Acum cele mai puțin bune. Aeroportul Otopeni a fost primul duș rece. De cum cobori, te izbește un miros greu. Toaletele sunt infecte – nu există hârtie igienică, iar curățenia e inexistentă. E o rușine! Pentru cineva care a trecut recent prin noul aeroport din Belgrad, diferența e dureroasă. E un semnal prost pentru oricine care vine pentru prima dată în România. Judec o țară după cum arată toaletele din aeroport și instituții. Și, din păcate, asta spune multe despre noi.

La Fiscul din Moldova – aceleași probleme. Mizerie, lipsă de dotări de bază, dar pretenții și birocrație de neclintit. Și aici intervine întrebarea care mă macină: de ce ne tratăm unii pe alții atât de prost, dar când apare un străin, scoatem repede masca ospitalieră? Aud des de la colegii si amicii mei din afara că suntem printre cele mai ospitaliere popoare – dar între noi, ne devorăm.

Am vorbit cu oameni din diverse medii. Majoritatea sunt frustrați și au ținte clare: Ilie, Nicușor. Înțeleg asta. Reforma doare. Nimeni insa nu mai vorbește de Ciolacu & Co., de Nordis, de cartea lui Ciucă, de ceasuri de 30.000 €, de amante, papuci de lux cu talpa roșie, hanorace de 4k, Mertz-uri de 120.000 €, sutele de milioane alocate partidelor, milioanele date bisericilor din diaspora. Se pare că timpul le-a șters din memorie.

Când readuc aminte ce le spuneam în octombrie anul trecut, despre criza economică ce urma în 2025 – unii dau acum din umeri. Bănuiesc ca fost bine pentru 3 luni. Acum, cât timp au în cine da (politic), restul nu mai contează. E frică în aer: de taxe, de prețurile uriașe din galantare, de lipsa de perspectivă. Da, prețurile din magazine sunt comparabile cu cele din Scandinavia – la un nivel salarial departe de cel nordic.

Și totuși… la Zilele Piatrei Neamțului, lumea s-a dezmorțit rapid pe Babasha și Clejani. Frica a fost înlocuită cu voie bună, ca și cum totul e în regulă. În satul de unde provin, se discută despre cine vine la Zilele Comunei, acum, în august. Se vehiculează „nume mari” din showbiz. Nimeni nu pomenește despre reduceri bugetare, raționalizare, scăderea cheltuielilor.

Dispensarul comunei? În paragină. Dar plin de asistente cu lanțuri groase de aur, care sunt, coincidență, soțiile angajaților din primărie.

Alt aspect? Atitudinea generală. Oamenii par mai înverșunați decât acum doi ani. Mai grăbiți. Mai învrăjbiți. Traficul e plin de claxoane și nervi. Și, totodată, vezi mașini de lux – Volvo, Lexus, BMW, Tesla – cât cuprinde. La mall-urile din Piatra, Bacău sau Focșani, cafenelele sunt ticsite la orice oră. Prețul unei cafele? 15-25 lei. Cu lapte vegetal? Încă 3 lei. Și atunci apare întrebarea: de unde, boss?

Realitatea e că trăim cu prețuri occidentale, dar fără infrastructura și echilibrul lor economic.

În sat la mine, la magazin sau la pizzerie, discuțiile sunt dominate de „experți” în geopolitică UE, NATO, înarmare, big pharma, totul de pe TikTok. Drăcia asta ne-a spălat creierele si ne-a învrăjbit. Umberto Eco a prezis perfect ce avea să urmeze acum mai bine de un deceniu: proștii satului au ajuns lideri de opinie online. Replicile sunt trase la indigo: alegerile au fost furate, țara vândută, vaccinul ne-a modificat ADN-ul, Rusia trebuie menajată ca ea ne-a lăsat în pace în trecut, Georgescu e salvatorul. Nimic despre Simion, totuși.

Toți îl au pe Dumnezeu în gură. Crucea la gât, la oglindă, în mașina, în casă. Dar când vine vorba de vecini sau colegi, dispare instant orice urmă de compasiune. Să ne fie doar nouă bine, iar ceilalți… „Dumnezeu cu mila”. Mai toată lumea care merge în zi de sărbătoare ori duminica la biserica, imediat ce iese pe poarta ei, uita tot ce a învățat acolo si se transforma în exact opusul. Pe popi ii doare la basca. Cel puțin asta cred. Poate mă înșel.

Alta chestie care m-a frapat este ca mulți vorbesc cu nostalgie despre comunism. Cât de bine era. Inclusiv ai mei. Totul în timp ce mesele sunt pline de mochi cu mango, eclere „Dubai”, cannoli cu fistic, Birra Moretti și Aperol, totul în timp ce dau scroll de pe iPhone ori un Samsung. Globalismul e de vină, desigur.

Dacă încerc să exprim un punct de vedere diferit – mai moderat sau nuanțat indiferent de pregătirea mea – sunt imediat atacat. Am fost tras de urechi de un văr de-al mamei că nu mai vorbesc „românește”, ci „sorosistă”. Dacă nu te încadrezi în bula lor, ești „vândut”.

Cam astea-s impresiile mele. Poate că e un amestec de iubire și dezamăgire, dar nu pot să mint nici în fața entuziasmului, nici în fața realităților crude. Vreau să mă întorc acasă, dar știu că dacă o fac prea curând, risc să fiu mâncat de viu cu tot cu idealismul si principiile mele. România se schimbă – dar nu în același ritm peste tot. Și până se va nivela decalajul, cei plecați vor trăi mereu între două lumi: cea din capul lor și cea de acasă. Să nu mai spun de cei lăsați în urmă de acasă, din mediul rural. Vreau si o să revin să contribui la societate, dar sper sa nu fiu prea rănit si dezamăgit la final.

Încă o „eră” se încheie azi

2025-08-04T20:01:54Z

De data asta e una mică, de doar patru luni, în care am învățat multe lucruri. De la o vârstă se pare că tot învățăm lucruri. Despre noi, despre cei din jur, despre viață, dar și lucruri noi.

În ciuda sutelor de fire de par pierdute de la începutul anului și până acum, sunt recunoscătoare pentru fiecare experiență trăită și pentru fiecare om cunoscut. Adaug toate experiențele într-un sertar pe care o să-l mai deschid din când în când. Însă până atunci, o nouă provocare profesională trebuie dusă la bun sfârșit.

Nu este provocarea pentru care am studiat și pentru care am făcut cursuri suplimentare, pentru că viața ar fi chiar plictisitoare dacă ar fi atât de simplă. Nu, este ceva complet nou, într-un domeniu cu care am avut de-a face doar tangențial.

Succes mie!

V-am anulat prezumția de nevinovăție

2025-08-01T20:03:28Z

Eu mereu am vrut să văd binele în oameni. Am acordat tuturor prezumția de nevinovăție. Ascult de acele citate care zic să nu judeci pe nimeni, pentru că nu știi ce cruce are de cărat fiecare. Poate că vecinul de la 3 se luptă cu o boală terminală, vânzătoarea de la magazinul din colț are copilul grav bolnav, altul reînvață să meargă după un accident, colega ia bătaie zilnic de la bărbat etc. Fiecare duce o cruce pe care cei din jur nu o cunosc și atunci e mai bine să nu judecăm pe nimeni și să tratăm pe toată lumea de parcă ar trăi o dramă. Dar…

Când la locul de muncă ți se aruncă peste gard o pisicuță și așa subnutrită, care în cădere își fracturează capul femural, suferă două zile și ulterior moare… cum să mai ai încredere în oameni? Cum să mai crezi că, în esență, toți oamenii sunt buni? Dacă toți oamenii sunt buni, dar au slăbiciuni care-i face să se poarte inuman, înseamnă că nu sunt buni, nu?

Cu părere de rău, dar după moartea pisicuței cu care am umblat la veterinari și pe care urma să o duc săptămâna viitoare la o operație costisitoare suportată de șefa mea generoasă și sufletistă, nu mai bănuiesc pe nimeni de bunătate din oficiu.

Ești bun? Bravo ție. Și eu sunt bună, dar omor țânțarii cu aceeași plăcere diabolică cu care ei mă înțeapă și mă sug de sânge. Suntem buni până când nu mai suntem. Ești bun, bine faci. Fă bine și nu mai spune nimănui, că oricum nimănui nu-i pasă.

Dar de la mine să nu mai aibă nimeni așteptarea să îl tratez de parcă ar fi bun ”din oficiu”. Poate că nu vom afla niciodată cine a aruncat o pisicuță de trei luni, subnutrită, cu o privire blândă, peste un gard de beton, pe un pavaj din beton care i-a zdruncinat spatele și i-a rupt piciorul. Dacă aș afla, nu știu ce i-aș face. Dar o să îi bănuiesc pe toți oamenii pe care îi întâlnesc, pentru că nu mai poți să ai încredere în nimeni.

Odihnește-te în pace, Lucky. Ai avut o viață scurtă și tristă. Nu ai greșit cu nimic ca să fii tratată așa de oamenii de pe acest pământ, și totuși, oamenii ți-au arătat doar răutate.

Noutăți despre sustenabilitate (7) ♻️🌱🚮

2025-06-27T10:36:20Z

Drumuri construite din „resturi”. Un protocol semnat de CNIR cu Ministerul Mediului prevede folosirea de deșeuri rezultate din construcții, și nu numai, pentru construirea drumurilor. Un protocol de colaborare pentru promovarea utilizării deșeurilor ca materiale alternative în lucrări de infrastructură rutieră a fost semnat de Compania Națională de Investiții Rutiere (CNIR), Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Garda Națională de Mediu și Universitatea Tehnică de Construcții București, Facultatea de Căi Ferate, Drumuri și Poduri.

Protocolul urmărește „încurajarea folosirii materialelor rezultate din activități industriale, construire și/sau desființare inclusiv a deșeurilor care se regăsesc în depozite neconforme industriale ce fac obiectul Cauzei C-109/22 (aplicarea necorespunzătoare a Directivei 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri)”. Știri pe surse

Mii de persoane care trăiesc din colectarea și sortarea deșeurilor reciclabile au umplut piața principală din centrul capitalei Bogotá cu zeci de mii de PET-uri și alte deșeuri reciclabile. În total, 15 tone de materiale reciclabile. Protestul „culegătorilor” de deșeuri din Bogotá, Columbia, este un exemplu remarcabil de acțiune civică pașnică și creativă, prin care aceștia cer condiții mai bune de muncă și remunerații echitabile pentru activitatea lor.

Cu o populație de aproximativ 8 milioane de locuitori, Columbia nu are un serviciu public de colectare selectivă a deșeurilor, astfel cei 20 de mii de oameni care trăiesc din această activitate se confruntă cu un volum uriaș de muncă pentru o remunerație mică. TV8.md (și un video aici)

Foto: ABC News

Depozitul de deșeuri din Aninoasa, județul Dâmbovița, a fost oficial închis după ce autoritățile au constatat că funcționa cu un grad de umplere de 202% față de capacitatea autorizată. Decizia a fost luată de Garda Națională de Mediu (GNM), care a aplicat anterior mai multe sancțiuni pentru nereguli grave. În ultimii ani, depozitul a fost vizat de numeroase controale și intervenții de urgență, culminând cu un incendiu major izbucnit marți seară, care a afectat o suprafață de câteva sute de metri pătrați și a impus emiterea unui mesaj Ro-Alert pentru populație. Oficiul de știri

Caravana Reciclării Creative a ajuns anul acesta în 20 de județe din țară, printre care și Hunedoara, marcând o prezență importantă în acest proiect educațional de amploare. Profesori și elevi din numeroase școli au participat activ la amenajarea unor spații verzi și zone de reciclare în incinta școlilor, promovând un stil de viață prietenos cu mediul. Inițiativa, susținută de Asociația PlaYouth și partenerul strategic OSCAR Downstream, a mobilizat comunități întregi și a adus în prim-plan importanța educației pentru sustenabilitate.

Participarea în premieră a unor cadre didactice și elevi din județul Hunedoara a fost apreciată prin acordarea unor premii și kituri educaționale, menite să susțină continuarea proiectelor de mediu în școli. Prin această colaborare, proiectul a demonstrat că implicarea concretă în reciclare și protecția mediului poate avea un impact real asupra generațiilor tinere, iar experiențele acumulate în cadrul Caravanei Reciclării Creative vor continua să inspire și să încurajeze o atitudine responsabilă față de natură.

„Și-a făcut suma”. 💸 Cum dispar marii influenceri după ce dau lovitura

2025-06-23T07:53:31Z

În română avem o expresie simplă, dar genială: „și-a făcut suma”. Adică a strâns cât avea de strâns și… gata. Dispare. Nu mai are chef, nu mai are „voce”, nu mai are nimic de demonstrat.

Desigur, în postările de adio o să vezi „burnout”, „sănătate mintală”, „timp pentru mine/familia mea” și „viața reală”. Dar să nu fim naivi. E vorba de bani. Când ți-ai făcut plinul, pleci liniștit.

Casey Neistat

Legenda vlogului zilnic. Dronă, skateboard, filmări POV, alergat, muncă la 5 dimineața, editări demențiale. Milioane de vizualizări. Milioane în cont. Apoi… familie, pauză, mutare în California. Reapare fix când izbucnește conflictul din Israel. Un singur clip. Și apoi? Din nou silentio stampa. Mă rog, un video pe lună sau chiar mai rar. Când ai „suma”, nu te mai trage „contentul” înapoi.

Ilie’s Vlogs

Moldoveanul care rupea YouTube-ul românesc în timp ce bea litri de „cocăcolă”. Drumuri, glume, interacțiuni cu fanii. Apoi, când conturile bancare se umpluseră dar se goleau pentru construirea casei, brusc, „mi-a luat foc casa”. Ies la iveală ceva detalii murdare despre „accident”, Ilie dispare din peisaj. Fanii așteaptă update-uri, întrebări peste întrebări… dar Ilie tace. A făcut bani frumoși din YouTube, parteneriate, promovări. Și poate că focul e real, dar lipsa de follow-up și evadarea totală? Clasic: și-a făcut suma.

PewDiePie

Cel mai urmărit om de pe YouTube. După ani de scandaluri, reveniri și trenduri, s-a mutat în Japonia. Apare rar, vorbește încet, trăiește zen. Vlogul zilnic? „Nu, merci, îmi trăiesc viața.” Când ești milionar, n-ai nevoie de algoritm.

Concluzie?

Nu vă mai pierdeți timpul urmărind viețile aparent perfecte ale influencerilor. Sau faceți-o știind că odată ce și-au făcut suma, se vor retrage să trăiască o viață confortabilă departe de camerele de filmat. Pentru că niciun bogat adevărat nu vrea să știe plebea ce face el zi de zi.