De la PET-uri, la medicamente
Cercetătorii de la Universitatea din Edinburgh au dezvoltat o metodă experimentală prin care pot transforma plasticul PET, folosit în mod obișnuit la sticle și ambalaje, într-un medicament esențial pentru tratarea bolii Parkinson: levodopa. Aceasta este considerată tratamentul standard pentru ameliorarea simptomelor motorii ale bolii, iar în prezent este produsă prin procese care depind puternic de combustibili fosili.
Metoda propusă folosește bacterii E. coli modificate genetic. Procesul începe prin descompunerea plasticului PET în componentele sale chimice de bază, în special acid tereftalic (TPA). Cercetătorii au creat apoi o cale metabolică artificială în bacterii, astfel încât acestea să poată absorbi TPA și să îl transforme, prin reacții enzimatice în lanț, în levodopa. Pentru a realiza conversia completă, au fost utilizate două tulpini bacteriene care acționează succesiv.
Deocamdată, rezultatele sunt doar o dovadă de concept realizată în laborator, ceea ce înseamnă că tehnologia nu este pregătită pentru producția la scară industrială. Sunt necesare optimizări pentru a crește randamentul, viteza și eficiența procesului. Cu toate acestea, cercetarea demonstrează că deșeurile plastice pot deveni materie primă pentru produse farmaceutice de mare valoare, nu doar pentru materiale reciclate de calitate inferioară.
Impactul asupra crizei globale a plasticului ar fi, în mod realist, limitat dacă metoda ar fi folosită doar pentru producerea levodopei, deoarece cantitatea necesară de medicament este mult mai mică decât volumul anual de deșeuri plastice. Totuși, studiul face parte dintr-o tendință mai amplă în biotehnologie: transformarea deșeurilor în resurse utile prin procese biologice. Același laborator demonstrase anterior că PET-ul poate fi transformat și în paracetamol, ceea ce arată că tehnologia ar putea fi adaptată pentru producerea unei game variate de substanțe chimice și medicamente.
În paralel cu aceste eforturi, oamenii de știință încearcă și să creeze tipuri de plastic mai biodegradabile, pentru a reduce impactul asupra mediului încă din faza de proiectare a materialelor. Dacă aceste direcții de cercetare se dezvoltă simultan, ar putea duce la un sistem mai circular, în care plasticul este fie ușor degradabil, fie reutilizat ca materie primă pentru produse de valoare ridicată.
Studiul, publicat în revista Nature Sustainability și finanțat parțial de agenții guvernamentale britanice, evidențiază potențialul ingineriei biologice de a aborda simultan două probleme majore: poluarea cu plastic și dependența industriei farmaceutice de combustibili fosili.
Adoptarea principiilor circularității
Reglementările, în special Regulamentul UE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR), au devenit principalul factor care influențează designul ambalajelor. Companiile sunt obligate să proiecteze ambalaje reciclabile până în 2030, iar acest lucru transformă economia circulară dintr-o opțiune într-un standard implicit.
Pentru a facilita reciclarea, industria se îndreaptă către:
- monomateriale (un singur tip de material), considerate „standardul de aur” deoarece se reciclează mai ușor;
- reducerea plasticului și creșterea utilizării materialelor pe bază de fibre (hârtie), cu straturi de protecție pe bază de apă;
- proiectarea ambalajelor în funcție de modul în care acestea sunt tratate în centrele de reciclare, nu doar de funcționalitatea lor.
O provocare majoră este obținerea de materiale reciclate sigure pentru ambalarea alimentelor, ceea ce îngreunează proiectarea ambalajelor pentru industria alimentară. De asemenea, materialele compostabile nu mai sunt considerate o soluție universală, ci doar o opțiune de ultimă instanță, dacă infrastructura permite compostarea.
Sustenabilitatea este acum integrată încă din fazele inițiale ale designului, iar departamentele de sustenabilitate au mai multă influență în companii, inclusiv la nivel de conducere. Presiunea vine și din partea consumatorilor tineri, care cer soluții mai ecologice și sunt mai conștienți de impactul ambalajelor.
Brandurile de lux sunt printre primele care adoptă ambalaje sustenabile și tehnologii precum pașapoartele digitale ale produselor (DPP), care oferă informații despre amprenta de carbon, reciclare și autenticitate. Totuși, aceste sisteme pot exclude persoanele mai puțin familiarizate cu tehnologia.
Complexitatea legislativă globală obligă companiile să proiecteze ambalajele pentru cele mai stricte reguli existente, deoarece produsele pot ajunge pe piețe diferite. În consecință, designerii trebuie să gândească ambalajele la nivel de sistem, luând în calcul întregul ciclu de viață, infrastructura de reciclare și cerințele legale — nu doar aspectul sau costul.
Insule supraterane, cu cartelă, pentru gunoiul menajer
La Hunedoara au fost montate, acum mai bine de un an, containere supraterane pentru deșeurile menajere, containere care funcționează cu cartelă și care abia acum încep să fie date în folosință. Am văzut câteva deja distruse, deci e interesant de urmărit cum vor funcționa ele.
La Blaj, primarul a anunțat că a început distribuirea de cartele pentru același tip de containere, care au fost montate prin tot orașul.
Între timp, acolo unde au fost deja montate, de exemplu la Câmpina, românii deloc verzi au lăsat gunoiul pe lângă ele… „Ce tot atâta cartelă”, or fi zis ei.
Ideea acestor containere este de a sorta deșeurile pe cinci fracții, adică să colectăm încă de acasă selectiv deșeurile, să avem CINCI coșuri de gunoi, unul pentru hârtie, unul pentru plastic, unul pentru deșeuri biodegradabile, unul pentru deșeuri compostabile și… nu mai știu, probabil unul pentru deșeurile menajere care nu se pot încadra în celelalte categorii.
Eu fac asta de mulți ani, am mereu acasă o plasă cu cartoane, PET-urile cu simbolul SGR ajung inevitabil la containerele pentru reciclare de la supermarket-uri, am încercat să colectez resturile alimentare compostabile dar, la bloc, nu aveam ce face cu ele… și chiar și așa, le duceam la punctul de colectare, adică la containerele de gunoi, de unde o mașină mare vine și le ia pe toate la un loc. Nu mai spun că toate cartoanele le aruncam în containerele albastre, fără capac (e mai comod pentru angajați), unde erau deja pungile cu zoaie levigat ale altor cetățeni.
Deci până acum, noi toți am făcut degeaba colectare selectivă, dar în curând va fi obligatoriu să ne civilizăm, în caz contrar, riscăm amenzi. De abia aștept să observ de la distanță cum se va implementa acest sistem de colectare selectivă!
]]>
Pierderile din sistem vor conta în evaluarea performanței;
Calitatea ambalajelor colectate va influența direct atingerea țintelor de reciclare;
Datele trebuie urmărite și verificate pe întreg lanțul – de la producător până la reciclarea finală;
Finanțarea reciclării va depinde mai mult de rezultate, nu doar de cantitățile colectate
Ambalaje care pot fi reciclate tehnic;
Ambalaje ușor reciclabile – ceea ce va însemna contribuții mai mici;
Ambalaje greu reciclabile – care vor duce la contribuții mai mari.
