Daniel Buca

Am lansat Kido.ro – magazin online de hainute pentru copii

Daniel Buca — Tue, 31 Aug 2010 21:46:45 +0000

Am comunicat deja aceasta “stire”, la inceput intr-un mediu restrans, apoi intr-un mediu din ce in ce mai larg.
Am lansat azi, 1 Sept, un magazin online de haine pentru copii – Kido.ro .

Kido.ro este un proiect la care am lucrat mai mult decat ma asteptam, a fost o lista foarte mare de lucruri pe care am vrut sa le fac, apoi am simplificat mult, apoi iar am completat cu tot felul de functionalitati si am tinut-o asa cateva luni.
In momentul de fata avem o versiune 1 care este live, lucrez la o versiune 1.5 si planific deja versiunea 2.

Dar hai sa vorbesc mai mult despre magazinul Kido.ro ca business si nu ca aplicatie .
Am scris deja pe blogul magazinului despre cum s-a nascut aceasta idee si despre ce facem si va invit sa cititi.
Da, este un mic business de familie si va ramane asa pentru o perioada buna de timp, un business in care suntem implicati si eu, si Cristina si Luana.

Inca sunt multe de rezolvat, dincolo de aspectul tehnic. Refuz sa renunt la ideea de calitate si din cauza asta unele lucruri se intampla mai greu dar cred ca usor – usor vom ajunge departe, sper .

Nu avem acum toate produsele pe care ni le doream dar urmeaza sa le aducem, suntem inca in cautare, negociere, verificare de furnizori, mai ales pentru hainute noi.

In functie de cum merge Kido ca si reteta urmeaza sa lansam si un magazin de haine pentru adulti.
Reteta este simpla: produse noi, outlet si second hand de calitate si de la branduri renumite la preturi foarte bune cu garantia ca nu veti gasi mai ieftin ca la noi si daca chiar gasiti va vom face o reducere la acel produs.

Adunand aceasta garantie cu subventionarea partiala a costurilor de transport si cu toate celalalte costuri plecam de la o pierdere asumata pe termen scurt in speranta ca peste 1 an vom avea si profit dar si cel putin cativa prieteni printre clientii nostri.

Va voi tine la curent cu evolutia Kido.ro dar pana atunci hai sa va arat cateva produse (pretul produselor incepe de la 4 Lei):
Pentru Baieti

Jeans Cherokee 5-6 ani - 23 Lei

Camasa George 6-7 ani - 21 Lei

Bluza TOMMY HILFIGER 8-9 ani - 15 Lei

Pentru Fete

Pantaloni scurti jeans H&M 14 ani - 15 Lei

Fusta Jeans Diesel 10 ani - 24 Lei

Jeans Shanyble 10-12 ani - 25 Lei

Astept feedbackul vostru

Later edit: au fost ceva probleme cu comentariile pe blog, am ~~dezactivat~~ reparat plugin-ul care cauza problema si acum se pot adauga comentarii.

Random Posts

Ganduri catre nicaieri

Daniel Buca — Thu, 26 Aug 2010 09:24:16 +0000

In viata castigam si pierdem multe. De unele ne pasa, de altele nu ne pasa. Dar intotdeauna avem cateva certitudini pe care nu le vom pierde niciodata, 2, 3, 4, 5 … niciodata mai multe.
Din aceste certitudini, in cazuri extreme, suntem constienti ca le putem pierde insa ne raman 1-2 certitudini pe care fiinta noastra nu poate concepe ca le poate pierde. Aceste 1-2 certitudini devin, in timp, esenta vietii noastre, devin acea constanta care ne ajuta sa ne mentinem echilibrul in lupta zilnica numita viata.

La un moment dat, unii oameni pot avea nesansa ca aceste 1-2 certitudini sa dispara in neant si realizeaza ca tot ce au construit pana atunci nu este decat un castel de carti de joc care s-a daramant la prima pala de vant iar cartile, in cadere, nu se pot ancora de nimic pentru ca in jurul lor nu mai este decat vid, nothingness …

Gandindu-ma la aceste aspecte ale vietii mi-am adus aminte de un text scris in urma cu mult timp si pe care l-am pastrat, probabil, pentru a-l publica astazi.

Cateodata suntem atat de singuri incat doare.
Ne dorim atat de multe si totusi nu avem nevoie decat de foarte putin.

Acum multi ani am plecat toti la un razboi, un razboi cu viata, un razboi care nu se mai termina.
Toti speram sa vina acel moment in care razboiul se termina si ne putem intoarce acasa, acel acasa care in fiecare clipa ia alta forma, forma viselor noastre, acel acasa de candva, acel acasa care nu mai exista, care e macinat de timp si de durere si de uitare si, cateodata, de indiferenta si nepasare.
Asteptam, o asteptare eterna si fara rost, sa vina momentul in care sa fim cuprinsi de linistea primordiala, sa ne odihnim ca nicicand, sa putem vedea, oriunde ne-am uita, zambetul copiilor nostrii, acel zambet curat si inocent pe care l-am sesizat la un moment dat si pe care nu-l vom putea uita niciodata.

Acest razboi, cu micile lui victorii efemere, cu infrangeri dureroase, cu drumuri care uneri ne duc in acelasi punct de unde am plecat.
E obositor, e epuizant iar la un moment dat uitam pentru ce luptam.

Ne aducem aminte de momentul in care ne uram parintii pentru ca nu erau langa noi, pentru ca nu ne intelegeau, pentru ca erau rai … acum ne e dor de ei, de acele vremuri; acum facem inconstient acelasi lucru cu copii nostrii … acest razboi ciclic, of, acest razboi fara sens.
Ne dorim sa se termine si ne e frica de dorinta noastra.

Scriu ganduri catre nicaieri, ganduri pentru nimeni, ganduri pe care vreau sa le uit, ganduri care ma dor, care ma fac sa-mi realizez inutilitatea si lipsa de importanta in marele plan cosmic. Suntem atat de mici.

Ce vreau eu? Vreau sa vreau doar ce imi trebuie, vreau sa vreau ce trebuie sa vreau si ce pot realiza, vreau sa nu ma mai dezamagesc.

Cu cine luptam in acest razboi? Cu noi insine. Oricare ar castiga dintre mine si eu, tot eu pierd.

Visam la ziua in care soarele rasare in ochii nostrii, visam la fractiunea de secunda de libertate intre terminarea razboiului si intrarea in eternitate si ne e frica de acea clipa.

Si totusi, cateodata suntem atat de singuri incat doare.
Apoi ne intoarcem sa ne luptam razboiul si sa ne caram crucile. Astazi cine va castiga? Eu sau eu? Nu stiu, eu oricum pierd!

—- Am inchis comentariile pentru ca nu ar avea sens
—- sursa foto: failblog.org

Random Posts

Maternitatea de la Giulesti, vinovatii reali si cei falsi

Daniel Buca — Tue, 24 Aug 2010 12:28:47 +0000

N-am vrut sa scriu despre cele intamplate la maternitatea Giulesti in urma cu o saptamana. Nu pot fi obiectiv si nu ar avea sens sa apara un nou articol incarcat de ura la adresa unui intreg sistem. Lucrurile iau insa alta intorsatura acum si cred ca merita sa ne implicam putin mai mult pentru clarificarea acestei probleme.

Ma asteptam dar speram sa nu se intample

Desi vinovatul principal pentru situatia de la maternitatea Giulesti este destul de clar exista totusi o sansa sa se incerce o musamalizare a cazului prin gasirea unui tap ispasitor. Acest tap ispasitor nu este altcineva decat o amarata de asistenta.

Daca privim simplist lucrurile ea pare principalul vinovat. Ea trebuia sa aiba grija de cei 11 bebelusi din salon. Daca facem totusi un efort minimal vom afla ca acolo trebuiau sa fie 4 asistente nu una, ca acolo trebuiau sa fie detectoare de fum, ca acolo sistemul de inchidere al usilor nu a mai functionat, ca un sistem anti-incendiu ar fi putut fi instalat si astfel aceasta situatie nu ar fi existat.

Am gasit un comentariu interesant la Piticu si-l voi reda aici in intregime

Cine este de vina pentru cele intamplate la Giulesti?Asistenta,seful de sectie,asistenta sefa,directorul spitalului,electricianul,administratorul,noi ceilalti care cotizam la sistemul de sanatate?Cu totii….si daca voi ceilalti care nu lucrati in sistem incercati sa va debarasati de vina mortii celor 6 copii aflati ca sunteti la fel de vinovati ca si noi cei care lucram in sistem…
O zi de munca la Giulesti in sectia de terapie nou nascuti:in cel mai fericit caz 12 copii intre 500 si 1500 de grame,intubati,ventilati mecanic,hraniti artificial,perfuzati,plini de fire,tuburi si branule.O singura asistenta care la schimbul de tura preda aceeasi 12 copii nu 11,nu 10,nu mai putini.Prin eferturile si munca ei,prin sacrificiul ei psihic si fizic,prin stressul la care este supusa in fiecare zi.Unde este asistenta din tura acum?La inchisoare…..pentru a avut ghinionul sa fie de tura.Petreceri la terapie…vreti sa stiti cum mancam si cand.Mancam daca avem timp un sandwis pe scaun in mijlocul sectiei.Se spune ca a lipsit 12 minute(12 minute intr-o tura de 12 ore,intr-o cariera de 12 ani),poate era la toaleta(caci sa stiti ca si noi suntem oameni si noi facem caca si pipi si bem apa si mancam),in alt salon sa ajute la stabilizarea unui alt copil,in sala de nasteri pentru a prelua un copil cu probleme.Si daca era acolo?Era moarta si atunci in presa era asistenta eroina ceea care a murit ca sa salveze vietile unor copii nevinovati.Si atunci in fata copilului ei era o mama eroina moarta si nu o mama criminala arestata.Conteaza ca de-a lungul carierei ei au trecut prin mainile ei sute de copii?Conteaza ca pentru noi 12 ore pe zi nu mai exista aceltceva decat acesti copii?Conteaza pentru voi cele care ati nascut acolo de-a lungul anilor ca am muncit sa-i salvam pe copii vostri si ca foarte multe dintre voi ati plecat acasa cu ei datorita ei,datorita noua?De ce muncim in continuare acolo?Pentru ca avem familii de intretinut si pentru ca aveam satisfatii profesionale pentru munca noastra.
Nu va grabiti sa dati cu pietre si sa acuzati…este foarte simplu pentru oricine sa faca asta.

Mesaj pentru copilul ei:Mama ta este o eroina,a salvat de-a lungul timpului vietile a sute de copii.

Te lasa fara cuvinte un astfel de mesaj. Mai este ceva de zis?
Acelasi mesaj l-am gasit si la Arhi.

Si totusi, cine sunt vinovatii si ce facem cu ei?

Raman la parerea initiala: i-as arde pe vinovati la foc marunt. Dar ca sa facem asta trebuie sa ii identificam corect.
Vinovati sunt toti aceia pe care nu i-a interesat sistemul sanitar din Romania, in intregimea lui: oameni, calificare, salarii, dotari in spitale, conditii umane de lucru, tot acest tablou care se traduce prin sintagma “sistemul sanitar“.

Lotul scurt de vinovati sunt toti acei functionari cretini care s-au ratacit prin birouri de ministrii, secretari de stat sau chiar birocrati de mana a doua.
Lotul complet de vinovati ii include si pe cei care au permis ca acesti rataciti sa ocupe pozitiile care le-au permis sa-si bata joc de sistemul de sanatate din Romania. Credeti ca intru pe un teren minat facand aceasta afirmatie? Poate ca da.

In sanatate, la fel ca in invatamant

Ne-am batut joc de sistemul de sanatate ca si de sistemul de invatamant. Finantam un Trabant si avem pretentii de Audi. Ori renuntam la pretentii si ne asumam eventualele accidente din spitale si eventualele generatii de retardati care vor urma sau ne apucam sa investim in conformitate cu pretentiile pe care le avem.

Hai sa punem mai putine borduri si sa mai angajam niste oameni in spitale. Nu m-ar deranja daca pe strada mea, lunga de 100m, nu s-ar schimba bordurile de 2 ori pe an si cred ca la fel ca mine mai gandesc si altii (sau cel putin sper). As vrea sa vad, totusi, dotari de bun simt in spitale si in scoli, as vrea sa vad, in aceste institutii, oameni care nu au grija zilei de maine si care se pot concentra la ce au de facut cat sunt la servici.
As vrea ca Romania sa devina o tara normala!

Bonus: tara minunata in care traim Militienii secolului XXI

Random Posts

Despre profesori, one more time

Daniel Buca — Mon, 23 Aug 2010 09:43:54 +0000

Am scris de multe ori despre profesori, nu vreau sa reiau acum aceleasi subiecte dar opinia mea o cunoasteti. Poate nu este o opinie obiectiva, nici nu prea are cum sa fie, dar am depasit de mult momentul in care ne mai permiteam sa avem opinii obiective despre lucrurile care ne afecteaza viata de zi cu zi.

Am aflat azi via stmurgeanu despre 2 articole de la diacritica: “cat munceste un prof” si “D’ale scoalei: 16 ore si al doilea job“, articole care descriu exact ce inseamna munca de profesor.

Va invit sa le cititi si sa va ganditi bine la modul in care veti privi un profesor in ochi data viitoare cand va veti intalni cu unul.

Daca ti-a placut acest articol citeste si:

Invatamantul romanesc, de la elita la lupta pentru supravietuire

Bucuresti – Londra, o comparatie

Daniel Buca — Sun, 15 Aug 2010 18:15:30 +0000

Un bun amic care este plecat de ceva timp in Anglia imi trimite pe facebook o comparatie intre preturile de la Bucuresti si cele de la Londra.

Aruncati o privire aici si apoi urmeaza comentariile mele

Insist sa vedeti ambele imagini pentru a avea o imagina cat mai buna a situatiei.
Da, preturile sunt mai mari la Londra. Sunt mai mari cu 10%, cu 20%, unele preturi sunt chiar duble fata de cele din Romania.
Off, tigarile sunt 5 lire la Londra, comparativ cu 2 lire cat sunt la Bucuresti.

Apoi ajungem la imobiliare. Pretul pe metrul patrat la achizitie este 4-5 ori mai mare decat in Bucuresti iar chiriile sunt la fel, de 4-5 ori mai mari.

Tot parcurgand aceasta lista de comparatii vom ajunge, inevitabil, si la ultimele 2 puncte: salarii si finantare.
Salariul: la Londra salariul mediu este de ~~aproximativ 10~~ 7.23 ori mai mare decat cel de la Bucuresti.
Finantare: dobanda pentru credite este, la Londra, sub jumatate din valoarea celei de la Bucuresti.

Mergand mai departe cu investigatia dau de urmatorul raport: salariul mediu in functie de orase.

Orase care stau mai prost decat Bucurestiul: Iasi, Mumbai, Manila, Medellin, Jakarta, Tirana, etc.
Orase care stau mai bine decat Bucurestiul: Beirut, Managua, Novi Sad, Kiev, Belgrad, Sofia, Delhi, Varna si inca multe. E rusinos.

Legat de comparatia Londra – Bucuresti: da, preturile sunt aproape duble iar imobiliarele de 4-5 mai scumpe dar si salariul mediu este de aproape 10 ori mai mare.

Iti da de gandit un studiu de genul asta, cat de jos vom mai merge?

Daca ti-a placut acest articol citeste si:

Metroul Bucurestean – o minune

Ne lasam de fumat?

Daniel Buca — Tue, 03 Aug 2010 15:00:19 +0000

Vlad Petreanu a lansat ieri o provocare: “Cine se lasa de fumat cu mine?“. S-a facut si un grup pe Facebook.

Avand in vedere ca in luna august imi propusesem, oricum, sa scad de la 2.5 – 3 pachete pe zi a 1 pachet cred ca propunerea lui Vlad vine tocmai bine.
Nu va fi usor nici sa reduc la 1 pachet pe zi si nici sa elimin fumatul complet din septembrie. De ce as renunta? Nu neaparat pentru mine, probabil mai mult pentru cei apropiati.

Partea interesanta a acestei povesti este ca mi-am facut deja o strategie de renuntare, in etape. Revizuind aceasta strategie am identificat cateva probleme peste care va trebui sa trec, sa le zicem milestones .

Milestone 1: gestul

Prima mare problema este gestul. Acel gest care face parte din viata noastra de fumatori.
Cum voi scapa de nevoia de a face acest nu stiu. Am tot citit diverse sfaturi despre simularea gestului, despre transferul catre alt gest si altele similare. Simt ca m-as minti dar va trebui sa gasesc o solutie.

Milestone 2: obisnuinta organismului cu substanta

Cred ca acesta va fi un milestone usor de trecut dar dureros. Usor pentru ca substanta imi face rau dar dureros pentru ca o perioada buna de timp tusea de dimineata se va intensifica si se va distribui, probabil, pe durata intregii zile.

Milestone 3: socializarea din jurul tigarii

Oare cate lucruri interesante nu ati discutat “la o tigare”? Cate idei nu v-au venit intr-o pauza de tigare?
Asta e un milestone foarte greu de trecut. Iesitul la tigare are sens atat timp cat ai o tigare in mana si nu trebuie sa depaseasca cele 3 – 5 minute cat se fumeaza o tigare.
Daca as merge la tigare cu colegii si as fi singurul nefumator de acolo mi-ar fi destul de greu sa trec peste milestone 2 .
Inca nu stiu cum sa rezolv problema asta dar vom vedea …

Milestone 4: senzatia de calmare

Eh, aici e destul de greu. Dupa multi ani de fumat (la mine vorbim de ~ 16 ani de heavy smoker plus vreo 4 de casual smoker) in care ai asociat fumatul cu tranzitia de la o stare de nervi la o stare de calmitate va fi destul de greu sa gasesc un inlocuitor si pentru asta va trebui sa ma “pacalesc” un pic, sper sa functioneze.

Acum ca am terminat de scris articolul ma duc sa fumez o tigare, cat mai pot

Random Posts

Despre interviuri si angajari

Daniel Buca — Mon, 02 Aug 2010 20:09:05 +0000

Arhi a scris astazi un articol foarte interesant despre interviul de angajare.
Cateva sfaturi, completate apoi de alte sfaturi prin comentarii. Va recomand sa-l cititi, va ajuta, cel putin ca material de studiu.

Acel articol este util pentru o mare parte din oamenii care isi cauta de munca azi. Este, dincolo de aparente, un articol dureros mai ales pentru faptul ca articolul a fost scris pentru a acoperi o nevoie si nu pentru amuzament.

In ultimii 14 ani am fost de ambele parti ale baricadei, am fost si la interviuri dar am si sustinut interviuri ca angajator / evaluator. Acum vreau sa scriu despre experienta mea ca si persoana care evalua persoanele care veneau la interviu.

80% pica din start proba CV-ului

Pentru o pozitie in care lucrezi cu capul si nu cu spatele se cauta, in general, o persoana coerenta, organizata si matura.
Aceste lucruri se vad direct la o prima citire a CV-ului.

Un alt lucru important este sa candidezi pentru o pozitie pentru care esti pregatit. Am vazut situatii in care un candidat a trimis pe BestJobs CV-ul la sute de joburi in aceeasi zi dar asta este, bineinteles, un caz extrem. Am avut, insa, parte si eu de oameni cu zero experienta care imi trimiteau CV-uri pentru posturi care nu necesitau numai o calificare ci si o experienta in respectivul domeniu.

15% pica in primele 5 minute ale interviului

Un angajator nu vrea sa te vada costumat in vreun fel anume, vrea sa te vada imbracat asa cum ai veni tu zi de zi la servici, nici mai mult, nici mai putin.
Apoi, multe interviuri incep cu o discutie de “destresare” dar aceasta discutie trebuie pastrata in limitele bunului simt si trebuie sa va feriti sa cadeti in penibil.

Imi aduc aminte de un interviu pentru un post de programator. A venit un tip, am incercat o detensionare a momentului de inceput al interviului si apoi l-am intrebat de pozitia pe care o ocupa in acel moment. Omul s-a apucat sa-mi povesteasca cat de suparat este el pe firma la care lucra atunci pentru ca luni, miercuri si vineri el are meci de la ora 17 si el trebuie sa se duca si aia – niste nenorociti – ii fac scandal .

Despre locul de munca anterior

Un angajator te va intreba intotdeauna despre actualul / vechiul loc de munca.
Foarte important, pe langa toate sfaturile de la Arhi: nu te apuca niciodata sa oferi detalii confidentiale despre acea firma.

Sper ca si aceste sfaturi sa va ajute, mai ales in aceasta perioada.

Daca ti-a placut acest articol citeste si:

Domeniu nou plus mailuri care nu ajung in inbox la Yahoo mail? Va propun o solutie!

Daniel Buca — Mon, 12 Jul 2010 18:58:29 +0000

Se da urmatoarea problema: ti-ai cumparat un domeniu si tocmai ai lansat un site; undeva pe site se genereaza un email catre useri.
Emailul respectiv trebuie sa respecte un standard (RFC822), cel mai probabil programatorul care ti-a facut site-ul a respectat acest standard si mailul este bine construit.
Mai trebuie sa ai grija de diverse setari pe serverul de mail (SMTP – de obicei problema este rezolvata de compania de hosting pe care o folosesti), adresa de email de pe care trimiti sa existe, etc. Toate acestea sunt foarte simplu de rezolvat.

Te apuci de testat. Vezi ca mailul din site ajunge in inbox pe diverse servere, totul ok si atunci descoperi problema: nu ajunge in inbox la mailurile @yahoo.com.

Adaugi adresa from in contacts pe yahoo, incerci din nou, mailul nu ajunge in inbox.
Te apuci si verifici domeniul si ip-urile sa vezi daca sunt in vreo lista de spam. Nu sunt!

Ce faci? Care este problema?

Lucrurile sunt destul de simple: domeniul tau, nou, nu este “de incredere” pentru yahoo si oricat ai astepta mailul tau nu va ajunge in inbox, nu va ajunge nici macar in spam.

Acum Google comes to the rescue .

Google ofera un serviciu numit Google Apps care are si o versiune standard, gratuita. Google Apps ofera, printre altele, si un serviciu de hosting pentru email pentru maxim 50 de useri, mai mult decat suficient pentru a rezolva problema data.

Setarile necesare pentru a muta mailul la Google Apps sunt foarte simple (o schimbare de MX records, se rezolva din cPanel).
Apoi poti trimite mailuri din PHP, folosindu-te de SMTP-ul de la google, fara nicio problema.

Ce se intampla in acest caz? Mailul ajunge instant in inbox la Yahoo!

Daca nici Google nu e trusted, atunci cine?

Sper ca acest mini – tutorial v-a ajutat iar in incheiere nu pot sa nu spun: de cand si pana unde a devenit Yahoo atat de restrictiv?

Daca ti-a placut acest articol citeste si:

Okazii.ro implementeaza UserVoice

Daniel Buca — Sun, 11 Jul 2010 20:28:59 +0000

UserVoice.com este un serviciu de idea sharing. Userii vin, propun idei, dau note propriilor idei sau ideilor care li se par interesante si apoi participa la discutii in jurul acestora.
Poate sisteme de genul asta mai exista, ce mi-a placut insa la acesta este faptul ca ai la dispozitie doar 10 voturi si fiecare idee poate fi votata cu 1, 2 sau 3 voturi. In felul acesta un user nu-si va irosi voturile pe toate ideile listate ci va vota, in general, cele mai interesante 3 idei.

Ce se intampla cand ramai fara voturi disponibile? Voturile acordate unei idei sunt returnate utilizatorului in momentul in care ideea intra in productie sau este respinsa.
Mai simplu, daca a aparut alta idee mai interesanta, iti poti retrage singur voturile.

De ce ar avea un magazin online de un serviciu ca UserVoice? Simplu! Pentru ca opiniile si dorintele clientului sunt cele mai importante.
Oricat ai inova si oricat ai incerca sa construiesti un serviciu bun tot timpul te vei intoarce la utilizator si la nevoile acestuia.

Okazii.ro primea feedback de la utilizatori si pana acum dar, astfel, intregul proces de interactiune intre Okazii si utilizator este mai transparent.

To make a long story short: intrati pe http://okazii.uservoice.com, vedeti ce au propus altii, propuneti si voi si votati

Top 3 propuneri de pana acum sunt:

versiune okazii.ro pentru mobil
status “plecat in vacanta” pentru vanzatori
implementare de plati si incasari prin paypal

Random Posts

Un pic de istorie a Romaniei

Daniel Buca — Sun, 11 Jul 2010 19:59:56 +0000

Primesc periodic mailuri cu Power Point-uri in care sunt prezentate realizari ale romanilor de-a lungul timpului. Sunt sigur ca si voi le primiti .
Parca in ultimul an am inceput sa primesc din ce in ce mai des astfel de mailuri, nu stiu de ce.

Am urcat cel mai recent PPT pe SlideShare si vreau sa-l vedeti si voi, in cazul in care nu l-ati primit pe mail zilele astea. PPT-ul il puteti downloada aici (~3Mb).
Acest PPT prezinta o imagine foarte buna a Romaniei si a romanilor de oriunde.

In acelasi timp va invit sa cititi o mica istorioara, publicata Dragos Stanca pe VoxPublica : Dragos, cu dragoste si ura, despre poporul roman.

Voi cum credeti ca este poporul roman astazi ?