Vă felicit pentru acest articol, este foarte informativ!

Am fondat un brand în UK cu 8 ani in urmă. În 2017 am obținut Trade Mark pentru numele companiei, nume unic la nivel global în acel moment, fiind inventat de mine printr-un joc de cuvinte.

În tot acest timp compania a fost activă, crescând tot mai mult la nivel de brand awareness în internațional, dar și în România deoarece eu sunt de origine română, foarte mulți oameni din țară urmăreau brandul în social media, dar și pe mine personal.

După 12 ani locuiți în UK, am decis să mă relochez în România și să deschid o branșa a aceluiași business în țară.

În Ianuarie când am luat decizia de relocare, am contactat o firmă de transport mărfuri UK – România pentru a transfera anumite bunuri. Proprietarul firmei de transport cu care eu am vorbit, a spus mai departe unui prieten apropiat al lui ca eu mă voi muta în România și voi reloca compania.

Acel prieten al propietarului firmei de transport, avea în UK o firmă în același domeniu de activitate cu al nostru, și imediat ce a aflat ca noi vom deschide în România, a înființat un SRL cu numele firmei noastre și a aplicat pentru marca înregistrată la OSIM.

Menționez că eu personal am crescut acest brand de la zero și am drept dovadă întreg portofoliul nostru din ultimii 8 ani, contractul din 2017 de prestare a serviciilor de branding și identitate vizuală pe care l-am încheiat cu o agenție de marketing, plus domeniile web cu numele firmei .co.uk, .com, .ro, pe care le-am luat în avans pentru a mă asigura ca nu le ia nimeni. Greșeala mea ca nu am aplicat din timp pentru drepturi de autor în România.

Consider josnic faptul că cineva vrea să fure și să-și asume un brand cu care nu a avut nicio legătură, doar prin simplul fapt că a auzit din surse că dorim să deschidem în România și imediat a aplicat pentru a lua drepturi de autor pentru acest nume.

Cum vedeți dumneavoastră această speță?

Voi face depoziție și contestație la OSIM, dar din experiența dumneavoastră ce anume ar trebui să fac și care sunt șansele ca cei de la OSIM să înțeleagă că este rea voință la mijloc din partea celui care a aplicat să ia numele nostru, și să-mi de-a câștig de cauză în contextul în care din ce am înțeles se merge pe principiul “primul venit, primul servit”… el a înregistrat firma și a depus cererea de marcă înaintea mea.

Vă mulțumesc mult!

Poate o persoană juridică, de exemplu, o bijuterie, să utilizeze logo-ul, imagini cu personaje, denumirea, fotografii specifice unui serial TV fără a încălca drepturile de autor? Cum putem utiliza aceste elemente în situația în care nu identificăm titularul drepturilor?

Vă mulțumesc.

Salut, da, ar putea exista conflict chiar dacă protecția se limitează la teritoriul unde a fost înregistrată marcă. depinde esențial de piața căreia vă adresați și de aria unde comercializați efectiv produsele cu marca în cauză. Depinde, de asemenea, cât de cunoscută este marca din Moldova, caz în care protecția se poate extinde și peste granițele țării, mai ales în cazul mărcilor cu vechime, care pot ajunge să fie cunoscute/comercializate și în afara teritoriului de protecție.

CEDO cauza PAEFFGEN GMBH contra Germaniei
(cazul Paeffgen Ltd. împotriva Germaniei cu privire la cererile nr. 25379/04, 21688/05, 21722/05 și
21770/05)
Din Decizia pe această cauză derivă următoarele:
• Art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)14 prevede
că orice persoană fi zică sau juridică are dreptul la
respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit
de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate
publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
• CEDO a remarcat că teoria „proprietăţii”, așa
cum este reflectată în art. 1 din Protocolul nr. 1, „are
o valoare independentă, care nu se limitează doar
la posesia bunurilor materiale și care nu depinde de
clasificarea formală în dreptul naţional. Alte drepturi și interese concrete, care formează proprietatea, de asemenea pot fi considerate ca fiind „drepturi de proprietate” și, în consecinţă, și ca „obiecte
de proprietate” în sensul prezentului articol” (citat
din Decizia CEDO, tradusă de Kolosov V.A.15).
• Pentru a stabili dacă un obiect constituie
obiect al drepturilor de proprietate, este necesar de
determinat dacă la utilizarea lui sunt afectate interese financiare și dacă el are o valoare economică.
• Ca urmare a acestui raţionament, CEDO consideră proprietatea intelectuală, precum și licenţele
ca fiind „obiecte de proprietate”.
• Proprietarul unui nume de domeniu este liber
să stabilească modul în care să-l folosească (pentru
a face publicitate, pentru a comercializa serviciile și/
sau bunurile; cu accesul liber sau contra cost; poate
vinde sau transmite spre folosinţă numele de domeniu, etc). Prin urmare, dreptul exclusiv de a utiliza numele de domeniu are o valoare economică
și, în consecinţă, este drept de proprietate, în
sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1.

da pentru că drepturile asupra unei denumiri se probează inclusiv prin folosință îndelungată nu doar printr-o înregistrare de marcă. depinde foarte mult și cât de cunoscută a ajuns să fie acea denumire…

Va multumesc

Îmi pare rău, și da, aveți dreptate, dar dezavantajul real real constă în faptul că protecția numelui de domeniu este cântărită diferit față de protecția mărcii. din păcate este o practică internațională