Cinemateca mea

Filmul Lipsa: Iulius Caesar

noreply@blogger.com (Tudor Valentin) — Thu, 11 Nov 2021 21:16:00 +0000

S-au făcut multe filme despre Iulius Caesar. Niciunul pe care să-l fi văzut eu nu prezintă suficient de bine personajul istoric. Caesar cel real este mult mai spectaculos și mai interesant decât avatarurile lui din ficțiune.

Caesar: creatorul masei critice a imperiului.

Să vedem câteva încercări. Nu comentez filmele ca întreg, ci doar modul în care a fost ilustrat personajul istoric.

Julius Caesar (2002), în regia lui Uli Edel, cu Jeremy Sisto. Filmul încearcă să fie corect, dar vedem un Caesar timid și cam introvertit. Caesar a fost mult mai activ. Războaiele au jucat un rol mult mai mare în viața lui, atât ca timp, cât și ca impact. Nu degeaba a ținut morțiș să primească un triumf pentru fiecare război, chiar și pentru cele civile.

Un Caesar neverosimil de timid
Jeremy Sisto

Rome - TV Series 2005–2007, creat de John Milius, William J. MacDonald și Bruno Heller, cu Ciarán Hinds. Un Caesar cu ceva mai multă greutate, care pare a avea personalitate și distincție. Dar… Cum să-l arăți pe Caesar, un general implicat direct în nenumărate campanii, că încalecă cu ajutorul cuiva? Cum să arăți că singura lui treabă înainte de luptă era să doarmă liniștit într-un cort luxos? Caesar a luat parte la nenumărate campanii, fiecare dintre ele cu și mai multe lupte și incidente. Numai de odihnă nu a avut parte. Cel mai „mincinos” episod a fost acela în care Caesar a întârziat să pornească în urmărirea lui Pompei pentru că ar fi fost ocupat câteva săptămâni cu viața amoroasă alături de mai vechea lui prietenă, Servilia. Caesar cel real a dat în vremea aceasta o „fugă” până în Spania și înapoi, unde a înfrânt trupele de acolo, loiale lui Pompeius Magnus..

Un Caesar neverosimil de lenes
Ciarán Hinds

Roman Empire, The Great Conqueror, TV Series 2016, cu Ditch Davey. În sfârșit, un film în care i se recunoaște (sic!) profilul de războinic. Din păcate, doar atât. Caesar cel real era un personaj mult mai sofisticat: un bun orator, scriitor, om politic, diplomat.


Un Caesar neverosimil de nesofisticat Ditch Davey

Cum ar trebui sa fie Caesar?

Să ne gândim ce a făcut: politician abil, scriitor, cel mai strălucit general roman. A cucerit Gallia, un teritoriu important, cu o populație foarte numeroasă. Această cucerire a creat masa critică pentru imperiu. A învins mai multe triburi germanice. Să ne gândim cât de greu s-au descurcat mai târziu armatele romane în fața acestor triburi din nord. A învins, rând pe rând, adversari romani — armate formate și ele tot din legionari. S-a descurcat și, până la urmă, a câștigat de nenumărate ori în inferioritate numerică. Caesar avea planuri mari pentru economia romană și avea idei care erau înaintea vremurilor: voia să promoveze munca oamenilor liberi în defavoarea muncii cu sclavi (din motive pragmatice, dar acesta era efectul). A fost incredibil de dur cu triburile rebele sau cu cele care au vrut să-l înșele, din Gallia și Germania. A fost bun cu adversarii din războiul civil. Caesar a fost complicat și strălucitor.

Caesarul meu favorit. Caesarul meu favorit: Alain Delon în Astérix aux jeux olympiques. Da, nu e un Caesar serios, dar are greutate, personalitate, carismă și pare inteligent. Caesar nu era modest — iar Delon prinde bine acea siguranță ușor sfidătoare.

Un Caesar verosomil
Alain Delon

(va urma)

It's never gonna happen (?)

noreply@blogger.com (Tudor Valentin) — Mon, 11 Feb 2019 21:22:00 +0000

[Ross gets up, pleased with himself.]

JOEY: It's never gonna happen.

ROSS: [innocently] What?

JOEY: You and Rachel.

ROSS: [acts surprised] What? [pause] Why not?

JOEY: Because you waited too long to make your move, and now you're in the friend zone.

ROSS: No, no, no. I'm not in the zone.

JOEY: Ross, you're mayor of the zone.

ROSS: Look, I'm taking my time, alright? I'm laying the groundwork. Yeah. I mean, every day I get just a little bit closer to...

JOEY: Priesthood! Look Ross, I'm telling you, she has no idea what you're thinking.

ROSS: Oh yeah? She just ran her fingers through my hair. Were you... missing that interaction?

JOEY: No no no no. This (runs his fingers through Ross's hair) is running fingers through your hair. This (tousles Ross's hair) is a tousle. Look, Ross, if you don't ask her out soon, you're going to end up stuck in the zone forever!

ROSS: I will, I will. See, I'm waiting for the right moment. [Joey looks at him] What? What, now?

JOEY: Yeeeeaaaahhh! What's messing you up? The wine? The candles? The moonlight? You've just got to go up to her and you got to say, 'Rachel, I think that...'

Ce imagine a pretuita in filme ? Imaginea cuceritorului, cuceritoarei. ... si nu e vorba de Joey. Cum arata el/ea ? Zambesc siguri pe ei, sunt degajati. Asta iti spun si toti "expertii": asa trebuie sa te comporti pentru a avea succes.
Pot sa zic ceva ? Daca cineva e degajat si sigur pe el, cate sanse sunt ca sa tina la tine ? Minus unu ? Pana la urma vrei un cuceritor caruia sa nu-i pese sau un "cucerit"? Cum arata un biet "cucerit" caruia ii pasa? Ross, cel de mai sus, ar fi o varianta. E ametit, cu capul in nori si simte ca are totul de pierdut sau de castigat. Ce simt cuceritorii ? Au de castigat o pleasca (.. eventual una din mai multe) si nimic de pierdut.
Pofta buna la mestecat clisee.

Optiuni

noreply@blogger.com (Tudor Valentin) — Sat, 24 Nov 2018 19:42:00 +0000

A Rough Draft (Russian: Черновик, translit. Chernovik). In viata avem optiuni: locuri, tari, continente. Lumi diferite, la distanta sau in acelasi loc. Alegem lucrurile, lumile, oportunitatile sau oamenii ? "Vamesul" Kirill Maksimov are access la toate aceste optiuni, poate sa le si creeze. El o cauta insa pe Anna. A ales omul.

Tu ce ai ales ? Sau ce vei alege ?

Alegi locul (... unul bun de selfie-uri ) ...

... sau omul ?

Traim in universuri paralele

noreply@blogger.com (Tudor Valentin) — Sat, 24 Nov 2018 19:36:00 +0000

A Rough Draft (Russian: Черновик, translit. Chernovik). Mai multe universuri paralele sunt disponibile "in acelasi timp" si sunt folosite pentru diverse scopuri: excursii, experimente sociale si economice, inchisori-gulag. Viata normala si aceleasi locuri au "dubluri" in aceste lumi alternative. Coltul "trei ruble" din Moscova arata cu totul altfel in fiecare din aceste lumi.

Asta este de fapt realitatea noastra de zi cu zi: traim in universuri paralele, fiecare cu bucatica noastra si nu prea vrem sa stim de celelalte. La fel ca in film, "conventia" este sa ne prefacem ca nu stim de celelalte si sa pretindem ca fiecare ar fi fericit in felul lui. Mai marii guverneaza toate aceste lumi si trag foloase din existenta lor si din indiferenta/orbirea oamenilor.

Aceasta lume ...

.. si aceasta.. exista uneori in acelasi timp in acelasi loc, doar ca ne facem ca nu vedem

Intrebare pentru univers

noreply@blogger.com (Tudor Valentin) — Sat, 24 Nov 2018 18:55:00 +0000

Am fost sceptic cu privire la A Rough Draft (Russian: Черновик, translit. Chernovik), dar mi-a trecut pe măsură ce-l vedeam. Filmul nu a prins nici la public, nici la critică. Necesită puțin efort intelectual.
Puteam avea un multivers, dar cei doi din poveste sunt una in toate versiunile. Kirill Maksimov are o singura intrebare pentru toate aceste lumi: Unde este Anna ?

Not quite normal

noreply@blogger.com (Tudor Valentin) — Sat, 20 Oct 2018 18:16:00 +0000

Cine a zis ca filmele mai simplute nu au si parti bune ? Aci, Spider-man (2002). E doar o fraza, dar merita sa vezi filmul si numai pentru asta.

Mary Jane: Has he mentioned me?
Peter Parker: Yeah.
Mary Jane: What'd he say?
Peter Parker: Uh... I said... he asked me what I thought about you.
Mary Jane: And what did you say?

Peter Parker: I said... uh... Spider-Man, I said uh... "The great thing about MJ is... when you look in her eyes and she's looking back in yours... everything... feels... not quite normal. Because you feel stronger and weaker at the same time. You feel excited and at the same time, terrified. The truth is... you don't know what you feel except you know what kind of man you want to be. It's as if you've reached the unreachable and you weren't ready for it."

Mary Jane: You said that?
Peter Parker: Well, something like that.

Partea si mai buna e ca in film scena este credibila.

The Next Jedi... The Next Sith...

noreply@blogger.com (Tudor Valentin) — Mon, 24 Sep 2018 20:51:00 +0000

The Last Jedi a fost primul Star Wars pe care l-am vazut la cinema dupa ... Star Wars. Cand mergi la cinema, asteptarea este mai mare decat pentru acelasi film vazut la televizor. E la fel ca pentru un eveniment sportiv: daca tot sa il vad live, macar sa fie bun. Pe de alta parte exista si un bias cognitiv care ne poate face sa credem ca acel eveniment sportiv vazut live (sau film in cinematograf) este mai special. Face parte mai direct din experinta noastra traita si ne-am dori sa fie asa.

Cu bias sau fara, am fost oarecum dezamagit de film dupa prima vizionare: aceleasi scene vazute si in alte episoade, de parca vedeam highlights din trecut si nu un film nou. Colac peste pupaza (... oare cum s-ar traduce asta ?) o parte pare un remake dupa Battlestar Galactica. Aceeasi poveste cu salturi superluminice, cu o nava amiral care este sacrificata, etc. Si mai e si Luke... Care vrea sa renunte la "slujba"...

Noroc cu televiziunea. Revazand mult mai relaxat filmul am vazut si altceva. Cine sau ce ar fi trebuit sa faca filmul mai inteligent ? Maestrul Yoda, bineinteles. Sa revenim la poveste. Luke Skywalker avea motive suficiente sa-si ia universul in cap. Acolo unde esuase Obi-Wan Kenobi, tot acolo da si el gres. Obi-Wan il pierde pe Anakin Skywalker, atras departea intunecata a Fortei. Luke esueaza in pregatirea lui Ben Solo. Cu atat mai grea pierderea, cu cat acesta este fiul sorei sale si a prietenului sau Han Solo.

“Heeded my words not, did you? Pass on what you have learned. Strength, mastery. But weakness, folly, failure also. Yes, failure most of all. The greatest teacher, failure is. Luke, we are what they grow beyond. That is the true burden of all masters.”

Asta ii spune Yoda unui Luke deznadajduit. E normal sa avem slabiciuni si nereusite, doar ca de acolo tragem cea mai buna invatatura. Cei care vin dupa noi au acest avantaj, sa cunoasca si greselile trecutului. Strategia pare buna, mai ales vazand calea opusa aleasa de Kylo Ren:

"Let the past die. Kill it if you have to. That’s the only way to become what you are meant to be."

De dragul puterii nemarginite, Ren vrea sa inlature orice obstacol. Orbit de forta nemasurata la care are acces, chiar si trecutul e un obstacol si un rival pentru el. Sa fie sau sa nu fie asa? Ce conteaza cata putere ai daca nu vrei sa inveti din experienta ce a existat inaintea ta ?

Lupta dintre bine si rau asa cum o stim ne este negata in The Last Jedi. Noi vrem - inconstient - sa stim care sunt "bunii" care sunt "raii". Daca s-ar putea sa aiba si tricouri de culori diferite, cu atat mai bine (Next Jedy - sabie alba, Next Sith - sabie rosie etc.). Natura lucrurilor e altfel si acest ultim episod carmeste in directia cea buna. Cat e de evident, asta e o alta poveste.

Tu cititorule, te consideri stapanul universului si crezi ca poti face orice numai prin puterea si gandurile proprii, sau admiti ca ai nevoie de experienta si cunostintele anterioare tie? Ce se va alege de toata experinta ta, uneori dureroasa, daca urmasii tai o vor desconsidera? Intrebarea corecta e ce se va alege de ei? Se indreapta lumea asta intr-o directie, sau sta pe loc, doar adaugand ceva poleiala ?

Toate bune si frumoase. Doar ca ar fi ceva de spus si despre vorbele lui Yoda: "Luke, we are what they grow beyond". Printr-un viguros sovinism temporal ne credem superiori celor de dinaintea noastra (asta incluzandu-i si pe parinti, bunici). Avem un singur avantaj clar: in jurul nostru sunt mai multe cunostinte, "unelte" si mai multe resurse. Dar acesta e doar un potential si doar pe o anumita directie. Mai e nevoie de inteligenta, determinare, intelepciune si alte "detalii" similare pentru ca sa fim cu adevarat "beyond". Acestea difera de la om la om si nu prea se schimba in timp. Ma uitam de curand la "picturile" vechi de zeci de mii de ani din pestera Altamira. Cati oameni moderni pot egala acea maiestrie, in contextul de acum?
Daca nu ai determinare si intelepciune nu o sa profiti de resursele si cunostintele de azi. Avem liber arbitru cum sa le folosim si dar si sa nu o facem (vezi Kylo Ren). De cele mai multe ori nu avem un Yoda langa noi sa ne mai sopteasca, suntem doar noi. Una peste alta, nu exista o ordine predefinita in care sa pui bunicul/bunica, fiul/fiica, nepotul/nepoata. Peste o mie de ani o sa sa repete lucrurile. Un adolescent al anului 3018 se va crede superior noar doar prin timpul nasterii. 3108 fata de 2108 e ca un fel Elvetia versus Myanmar. Avem sovinism de spatiu si timp. 4D.

Ce face Snoke in timpul liber ?

noreply@blogger.com (Tudor Valentin) — Sat, 08 Sep 2018 19:52:00 +0000

Din cate am vazut, Snoke e cu adevarat Supreme leader: singura lui ocupatie cunoscuta este sa conduca. Nu are timp liber, iar singurul loc in care prezenta lui e fizica e sala tronului.

Ce e cu jocul asta de-a tronurile ? De unde vine el si ce sens are ?

"Tronul" din palatul Knossos.

Din vremurile vechi, regii aveau "tron". Scaunul lor trebuia sa fie mai mare, mai deosebit, nici macar nu mai era un scaun. Regii si zeii. Reprezentarile uneia din cele sapte minuni ale lumii antice, statuia lui Zeus din Olimpia, il arata pe acesta stand pe un tron.

Moneda romana din timpul imparatului Hadrian. Fata, verso: Zeus din Olimpia

Putere, supunere, frica. De fapt nu tronul era doar unul din mijloacele prin care conducatorii voiau sa para puternici, bogati si nu rareori, de origine divina. Desigur trebuiau sa si dovedeasca asta prin constructii marete si putere militara.

Ce faceau ei - regii-zei, conducatorii - in timpul liber ? Erau un fel de calugari sau militari aflati permanent in misiune ?

Au fost si conducatori lideri religiosi cu o conduita mai asceta, cel putin cea afisata. In lumea mai apropiata noua, conducatorii spirituali de la Roma, au fost si lideri politici sau militari, dar care aveau "timp liber". O parte din ei au fost contemporani cu Renasterea, admirau si comandau de la Leonardo, Michelangelo, Rafael. Despre alti papi, precum Borgia, am putut afla ca erau mult mai inventivi in veea ce priveste timpul lor liber.

Liderii militari? Cei care au stat in campanii de ani de zile precum: Macedon, Caesar, Genghis-Han si fiii lui ?

Macedon... voia sa fie tratat precum un zeu si cand timpul ii permitea avea un apetit pentru distractii destul de mare.

Caesar...nu se dadea in laturi sa impartaseasca cu militarii lui cele mai grele conditii (e grosolan de gresita imaginea lui din serialul "Rome"). Pe de alta parte s-a "impotmolit" in Egipt, alaturi de Cleopatra. Caesar, insa, nu avea stare.Stapan peste Roma, voia sa atace Partia, Dacia sau pe amandoua. Pentru Caesar timpul liber era un intermezzo intre doua campanii care trebuiau sa-i aduca mai multa putere si mai multa glorie. Inamicul lui nu mai era printre contemporani, ramasesera doar concurentii sai la gloria eterna, precum Alexandru.

Dark Side si puterea absoluta au existat si vor mai exista, dar nu sunt legate de niste entitati abstracte, care traiasc in sala tronului precum Snoke sau Palpatine. Acesti lideri puternici au fost oameni, cu familii si prieteni, distractii favorite. Unii erau familisti, altii aveau amante, dar asta ii facea mai degraba asemanatori cu ceilallti.

Unii au fost creatori de putere, precum Caesar si Genghis-Han, alti - ca Nero sau Commodus (... imparatul din filmul "Gladiator") doar au mostenit-o si nu au putut sa o duca mai departe cu succes. Toti au vrut insa sa aibe o imagine supradimensionata. Uneori la propriu precum statuile colosale ale lui Ramses si ale mai multor imparati romani, cu Nero in pole-position.
.

Statuia Nero (Colossus Neronis) era de inaltimea Colosseumului (de unde probabil se trage si numele arenei)

Intr-un sigur film am vazut o excelenta demistificare a regilor-zei, in Apocalipto. Personajul, Jaguar Paw este dus sus, pe piramida, pentru a fi sacrificat. De jos, preotii si familia regala pareau impunatori cu bijuteriile si penele lor magnifice. Cu cateva clipe inainte sa fie el insusi sacrificat Jaguar Paw ii vede de aproape. Nu aveau nimic impunator si magnific, dimpotriva.
.

Jaguar Paw zareste familia conducatoare, chiar inainte de propria sacrificare

Cand iesim din fantasy, uitati de Snoke si aduceti-va aminte de Apocalypto.

Kara Thrace: We fight until we can't

noreply@blogger.com (Tudor Valentin) — Wed, 29 Aug 2018 21:13:00 +0000

Kara Thrace : The same thing we always do. Fight 'em until we can't.

Kara Thrace... unul din cele mai reusite personaje nu numai de serial SF, dar de film in general. E complicat sa fi pe rand sau in acelasi timp: tanar, adult, soldat, femeie, spirit. E complicat sa fi centrul de greutate al unui serial complex. Katee Sackhoff face un rol remacabil. Dar nu despre asta vreu sa vorbesc acum.

De ce ar fi soldatul ideal o femeie ? De ce anume ai nevoie pentru acesta ? Determinare, loialitate, inteligenta si talent. Putere? Puterea de a invinge forte mult mai mari. De ce nu s-ar potrivi toate acestea mai degraba unei femei ?

De-a lungul povestii, Starbuck (Kara Thrace) apare si la figurat si la propriu, ca un inger care salveaza cele mai ingrozitoare situatii. Cumva o scoate la capat si de fiecare data intr-un mod stralucit. Intr-una din aceste situatii imposibile, aflam "secretul" Karei. Pamantenii sunt luati cu totul prin surprindere in planeta lor de refugiu, "New Caprica", de o invazie a inamicului cylon. Acestia iau practic in stapanire planeta si pe toti locuitorii ei (doar cele doua Battlestar reusisera sa scape). Asistand la defilarea trupelor cylon, "seful" inginerilor o intreaba pe Starbuck ce vor face acum, asteptandu-se (si noi odata cu el) la un plan miraculos, la o manevra neasteptata.

Chief Petty Officer Tyrol : What do you want to do now, Captain?
Captain Kara 'Starbuck' Thrace : The same thing we always do. Fight 'em until we can't.

Si asta va face si acum: va scapa de zeci de ori gardianul cylon (acestia puteau reveni in alt corp), fara sa renunte, fara sa cedeze psihic.

Interesant este ca exista astfel de oameni, nu doar personaje. Rezista in situatii grele, imposibile, cu o determinare de nezdruncinat. Au o loialitate eterna, naturala, fara a le fi ceruta. Pot nascoci o salvare sau o alinare cand pare ca nu se mai poate face nimic. In acelasi timp, mai des, gasim pe langa noi, alti oameni care sunt schimbatori, dau inapoi in fata problemelor din primele momente, nu te poti baza pe ei, sunt greu sau imposibil de motivat.

Tot ce pot sa va spun: "Kara Thrace" merita recunostinta si pretuirea noastra. Ceilalti, iertare si ingaduinta. Cel mai rau nu e sa fi printre "ceilalti", cel mai rau e sa fi "normal", dar sa nu observi diferenta intre cele doua tipuri de oameni.

Modernitate: marea iluzie

noreply@blogger.com (Tudor Valentin) — Wed, 20 Jun 2018 21:15:00 +0000

Omul de azi are incredere in ... modernitate. Dezvoltarea stiintelor a permis multora un trai mai comfortabil si mai linistit. Multi cetateni ai tarilor care au ceva putere (sau sunt afiliate la centre de putere) nu cred ca razboiul va mai ajunge si la ei. Poate au dreptate. Ce poate fi rau ? Poluare, epuizarea resurselor (de extinctia altor specii nu prea ne pasa). Modernitatea ne va salva si de asta, nu ? Poate ca nu: cei care se ocupa de depoluarea apelor in Germania spun ca sunt mereu cu un pas in urma noilor surse si noilor factori poluanti.
Din nou modernitatea ne va salva, nu ? Ne mutam pe Marte, cultivam cartofi si apoi mai departe pe Earth 100, Earth 101, Earth 102 ?

Cartofi pe Marte: chiar credem ca e asa aproape ziua mutarii ?

Sa vedem mai intai cine suntem. Suntem cei care in Independence Day 2, ne aparam Pamantul de extraterestii malefici care vor sa-l "consume" ca pe nuca de cocos, sau... ? Sa vedem.
In Sapiens, a Brief History of Human Kind, autorul, Yuval Noah Harari, propune ca element de educatie elementara, informatia despre efectul negativ al lui Homo Sapiens asupra celorlate vietutoare ale planetei. Pana in anul 10.000 BC, Sapiens deja exterminase direct sau indirect mii de specii de mamifere mari, mamifere mici, reptile, pasari, insecte. De ce ar fi informatia aceasta educativa ? Cei care se indoiesc de ce rau putem face azi, nu trebuie decat sa treaca in revista ceeea ce deja am facut pana acum, inca de la inceputuri.
Care sunt consecintele modernizarii noastre ? Suntem mai multi, poluam mai mult, defrisam mai mult, impingem alte aniimale si plante spre extinctie in mod accelerat, schimbam clima si avem potentialul de a devasta complet tot cu armele noastre.

Ne vom muta pe Marte si pe alte planete, nu? Sa zicem ca da. Daca cu planeta de bastina ne purtam asa, ce sanse sunt sa nu facem altceva in alta parte ?

Nu cumva asta e fata lui Sapiens din viitor ?

Recapitulare: vom secatui candva Pamantul, apoi Earth X, apoi Earth Y. Ce diferenta va fi intre noi si "raii" din "Independence Day:Resurgence" ?

Avem incredere in modernitate si "iubim stiinta". Sa spunem ca acum suntem in anul X din viitor, cand avem la dispozitie tot ce am vazut in filme (stiinta, tehnicile si cunostintele). Ce vom face cu ele? Pai ... dupa cum spuneam: "consumam" ireversibil Earth 1, Earth X, Earth Y.
Cat de pregatiti suntem sa folosim iubita stiinta ? De ce vrem sa stim, sa descoperim, daca nu ne putem gasi echilibrul ? Cate "parale" face cunoasterea fara morala, etica si echilibru ?

Noi suntem "consumatorii" de lumi ?

Abia acum urmeaza vestile rele. Sunt sanse infime, aproape de zero, sa gasim si sa ne putem muta un Earth 2 inainte sa "parjolim" Earth 1. Saltul tehnologic necesar intr-un timp relativ scurt ar trebui sa fie prea mare. Sau imposibil. Distantele inter-stelare sunt prea mari chiar si pentru viteza luminii. Iar "warp 2" s-ar putea sa si el imposibil.

Si mai rele. Omul modern isi distruge planeta accelerat si are iluzia desarta ca va gasi una de schimb. Asta ii incurajeaza nepasarea si inconstienta. Cand vezi Interstellar sau alt SF, bucura-te de film, viseaza. Apoi, cand ai de luat decizii pentru tine si urmasi, trezeste-te din vis si traieste in echilibru.

Pirates of the Caribbean - Quotes

noreply@blogger.com (Tudor Valentin) — Tue, 12 Jun 2018 18:37:00 +0000

Sparrow: She's safe, just like I promised. She's all set to marry Norrington, just like she promised. And you get to die for her, just like you promised. So we're all men of our word, really... except for Elizabeth, who is, in fact, a woman.

[smiles at Kraken] Hello, beastie.

Barbossa: The world used to be a bigger place.
Jack Sparrow: The world's still the same. There's just... less in it.

Jack Sparrow: Me, I'm dishonest. And a dishonest man you can always trust to be dishonest. I mean honestly, it's the honest ones you have to watch out for. Because you can never predict when they're going to do something incredibly... stupid.

Why is the rum always gone?

Tia Dalma: You know of Davy Jones, yes? A man of the sea. A great sailor. Until he ran afoul of that which vexes all men.
Will: What vexes all men?
Tia Dalma: [seductive] What, indeed?
Gibbs: The sea?
Pintel: Sums?
Ragetti: The dichotomy of good and evil?
[Gibbs and Pintel stare at Ragetti]
Jack: A woman.

Secretul lui Steven Spielberg (2) ... confirmat

noreply@blogger.com (Tudor Valentin) — Thu, 29 Mar 2018 19:00:00 +0000

“There is a sixty-five-foot boulder, that’s form-fitted to only roll down the corridor, coming right at him. And it’s a race. He gets to outrun the boulder!”

Spuneam prin 2010 despre seria India Jones: reprezinta al doilea esential al lui Spielberg:

<<Filmele Indiana Jones, cu mult inaintea altora si mai mult in decat toate celelalte prezinta urmatoare particularitate... Orice film de aventura are anumite scene de suspans in care personajele principale sunt in pericol direct, iminent in actiuni"pe viata si pe moarte". [...]
In Indiana Jones, cu mici exceptii, avem o succesiune neintrerupta de astfel de scene. Nu sunt construite cu mare grija, dar nu conteaza... abia isi trage sufletul spectatorul dupa o "evadare", va urma o lupta, apoi alta...Avem aici aproape un maraton (ne amintim ca dureaza doua ore si ceva la nivel inalt) facut cu viteza curselor de 100 de metri ... Nici un moment de ragaz pentru spectator... Adrenalina in doze mari fara intrerupere...>> (vezi Secretul lui Steven Spielberg (2) )

Cativa ani mai tarziu - 2013 - a aparut si am citit acest articol: Spitballing Indy (New Yorker, March 25, 2013- Patrick Radden Keefe). Se pare ca exact aceasta a fost ideea de start a creatorilor: Spielberg si Lucas.

<<Lucas walked into the meeting with an outline of the story, but he wanted to flesh it out with his writer and director. In the transcript, he begins by articulating a recipe for the contemporary blockbuster: the picture will consist of one big set piece after another.

“And each cliffhanger is better than the one before,” Spielberg adds, warming to the idea. “What we’re doing here, really, is designing a ride at Disneyland.” >>

Lucas: It has to be unique. It’s a character. Very Americana. Square. He was born in Indiana.
Kasdan: What does she call him, Indy?
Lucas: That’s what I was thinking. Or Jones.

Mai departe va recomand sa cititi articolul din New Yorker: cum s-a conturat Indiana Jones (+ numele ) intr-o discutie dintre cei doi regizori.

“A bullwhip.” He’ll carry it “rolled up,” Lucas continues. “Like a snake that’s coiled up behind him.”“I like that,” Spielberg says. “The doctor with the bullwhip.”

Un om fericit ... House

noreply@blogger.com (Tudor Valentin) — Wed, 07 Mar 2018 21:43:00 +0000

Credeti sau nu, aceasta distractie a lui House e pur ... intelectuala. Adica... e de "sinteza", si fara substante, doar nascocita.

Dr. James Wilson: [after House jumps from his hotel room into the pool] What the Hell are you doing?

Dr. Gregory House: What do you do when you win?
Crowd: Party!

Dr. Gregory House: What do you do when you lose?
Crowd: PARTY HARDER!

Moxica And The Horse

noreply@blogger.com (Tudor Valentin) — Fri, 19 Jan 2018 20:24:00 +0000

Dupa cum spuneam intr-una din primele postari, filmul este un gen literar care are mijloace foarte specifice. Prin imagine si sunet se poate concentra intr-un timp foarte scurt o poveste de mare densitate. Exista filme cu text si dialog deosebit, dar nu asta este specificul. Din pacate, foarte rar reusesc creatorii de film asemenea performante.

Un exemplul stralucit pentru acest tip de cinema este scena <Moxica And The Horse> (dupa numele melodiei semnata Vangelis din fundal) din Conquest Of Paradise a lui Ridley Scott.

In cateva clipe, fara nici un text, avem toata povestea ciocnirii civilizatiilor: cea moderna a Lumii Vechi (sic!) si cea veche a Lumii Noi. Armele si caii spaniolilor le dadeau cateva mii de ani avans fata de nativii americani. Dupa cateva secole, populatia autohtona sau mixta s-a emancipat si a putut sa alunge colonizatorii, in multe situatii chiar cu forta. Atunci insa, in secolele XV-XVI, socul diferentei de civilizatie a fost prea mare.

Am vazut scena la cinema: magnificul cal negru care isi purta nervos cavalerul printre amerindienii uimiti nu poate fi vazut cum trebuie pe un ecran de laptop sau nici macar pe unul de tv.

Un alt mare soc, de data asta invizibil a distrus vietile acelor locuitori: bolile aduse de colonisti.

A. Friend: prietenul generic

noreply@blogger.com (Tudor Valentin) — Mon, 16 Oct 2017 20:30:00 +0000

A. Friend... a friend

Cateva din review-urile filmului m-au facut sa zambesc. Amar. Nu orice poveste se reduce la firul epic. Poate doar daca esti in clasa I... sau mai mic.

Asadar... Smooth Talk

Nu este un film despre o adolescenta. Sau despre adolescenta. Nu este un film despre un barbat mai versat care cucereste o fata. Acesta este firul epic, dar nu si povestea. Povestea este despre cazul generic. Daca din miliarde de intamplari asemanatoare ai lua numai esenta, ceea ce este comun, si doar ai adauga o fatada de povestire... obtinem Smooth Talk.

Ce ne atrage in general ? Si ce anume este general ? Generala este programarea noastra, instinctul, lucrurile pe care le facem si cele care ne plac "din constructie".

Connie... zambetul si interesul ei sunt pre-programate.

Cine este Arnold Friend ? Este nimeni ! Este genericul. Este plasmuirea care intruchipeaza exact vorbele si faptele la care ar fi sensibila si receptiva Connie (Laura Dern). Partea aceasta din film, vizita lui A. Friend, este extraordinar realizata si jucata.

A. Friend:
You're my date.
I'm your lover, Connie.
You're my what?
Yes, I'm your lover.
You don't know what that is, but you will.
I know that, too.
I know all about you.
It's real nice.
And you couldn't ask for nobody better than me or more polite.
I always keep my word.
And I'll hold you so nice and tight, you won't need to think about anything,

Cine vorbeste asa ?

Connie: You're not saying these things. Nobody talks like that.

"My real name".

Arnold Friend.
A. Friend.
Un prieten.
Genericul.

Normal ca nimeni nu vorbeste asa, Este doar prietenul generic, cel pe care, in forma aceasta, (ea) il asteapata.

Tragem linia dupa ani si numaram "prietenii" care ne-au "umplut" viata. Daca gasim numai generici, numarul nu exista, nu am trait nimic, doar am urmat pre-preprogramarea.

Ati gasit vreodata si ceva specific ? Ati ales ceva specific voua, decizia si alegerea voastra, nu cea generica, care soseste cu orice ADN ?

Obs: putem la fel de bune sa schimbam genurile in film, povestea e aceeasi.

Before We Go

noreply@blogger.com (Tudor Valentin) — Mon, 18 Sep 2017 18:52:00 +0000

Then you're gonna meet somebody

Un film (neasteptat de) frumos. In parte pare o comedie romantica pe stil vechi, fara scene explicite, dar plin de tensiune, si in parte avand sensibiltatea unui film rusesc.

But, uh... stay with her.

Doi oameni lipsiti de noroc in dragoste se intalnesc din intamplare intr-o gara si se vor ajuta unul pe celalalt. De ce fara noroc ? Amandoi traisera ceva care paruse autentic si profund. Amandoi erau veriga puternica a relatiei lor, cel care tinea cu adevarat la celalalt. Cand o veriga e puternica si una slaba, primul are de pierdut, pentru ca al doilea il va abandona intr-un fel sau in altul.

Cel care are initiativa este Nick. Aflat si el la o rascruce a vietii, se hotaraste se ajute neconditionat si pana la capat pe necunoscuta blonda (Alice Eve). Nick este jucat de Chris Evans, care este aici si regizor. Ce legatura poate avea acest film cu Captain America ? Intr-un fel are. Daca in primele filme din serie, Captain America era personajul cel mai puternic (la propriu), in urmatoarele, prin comparatie, forta lui este pusa in umbra de alti "supermani". Cu toate acestea ramane cel mai puternic, prin determinare si forta morala. Cumva in Before We Go avem un Captain America fara nimic supranatural, dar la fel de hotarat sa mearga pana la capat cand e vorba sa-l ajute pe cel de langa el.

....you can't allow the people you love to determine how you love.

Daca esti doar tu veriga puternica vei avea de suferit: esti atasat de sursa de suferinta. Poate insa sa nu fie asa. "Clarvazatorul" ii va explica acest lucru tinerei femei.
.

You're at a crossroads, my dear.
You think you know exactly... what your problem is, and you're exactly wrong.
Why is that?
You think you're trapped by what's happening to you.
Actually, you've got choices. You could walk away.
From what? I don't know. But you do.
We can always walk away.
And sometimes you should. You could have a future

Si daca tot vorbeam de lucruri frumoase, mai adaug o parte a acelui dialog.

You know the most important thing I learned, after all my years of marriage?
After an entire life with one person?
What's that?
That you can't allow the people you love to determine how you love.

Thank her for showing you that you can love more than one person in this life.

Ce mi-a amintit de un film rusesc? Scena de dinainte de final, cand isi spun cuvintele de despartire, vorbind in joaca la un telefon public. Cum poti sa fi nostalgic fata in fata? Poti: iti trebuie doar un telefon vechi, cuvinte spuse din suflet si o despartire care va urma in curand .
.

Nick.
It's me again. Listen, I want to give you one more piece of advice.
You're gonna be playing one night... Grand Central... thinking of every reason in the world to not go see the girl that broke your heart.
Then you're gonna meet somebody. And now at first, she's gonna seem... icy.
You're gonna know right away she's trouble. She's gonna take all your money. You're probably gonna get punched in the face.
But, uh... stay with her.
You're gonna need her a lot more than she needs you. And at the end of the night, you're gonna want
to say some things, but don't.
Don't ruin it.
It's nothing she doesn't already know. Just give her a kiss. Wish her good luck.
And, uh... thank her. Thank her for showing you that you can love more than one person in this life.

Pentru cei doi, intalnirea a fost un fel de balsam: au vazut ca ar fi putut avea o viata cu doua verigi puternice si ca exista si alti oameni la care ar putea tine.

... dar ...
Pentru ei sunt cei pe care te poti baza, se intorc "in lupta" pentru inca o incercare la iubitele lor verigi slabe.

(500) Days of Summer .. in fine, fara SF

noreply@blogger.com (Tudor Valentin) — Wed, 30 Aug 2017 19:08:00 +0000

Coincidente... Povesti...

Copii asculta povesti cu zane, zmei, balauri (... pardon: elfi, orci si dragoni). Adultii asculta/vizioneaza (mai rar, mai si citesc) siropoase povesti de dragoste. La ce sunt bune? Visezi la viitor ? Daaa! ... acelasi viitor pe care il va avea om sarac care vede filme cu palate de cristal.
Nu exista asemenea lucruri? Ba exista, doar ca mult mai rar decat in filme si romane. Si atunci sa nu faca asemenea filme sau romane? Sa se faca, doar ca ce se intampla cu restul de povesti adevarate ? O data la 50 de ani se mai face un film si despre restul. Un bun exemplu: (500) Days of Summer.

In primul rand e vorba de o relatie ( ce nume odios :) ) asimetrica. Unul se crede intr-o poveste de dragoste, altul doar isi omoara timpul - "friends with benefits", sau nici macar. Are si varianta asta a doua mai multe beneficii, nu doar unul: nu te simti singur, ai partener de mici distractii, ai o "plomba" pentru comfortul psihic (incredere de sine etc.). Daca lucrurile sunt clare - aici Summer, cumva incearca sa puna niste granite de la inceput, ar trebui sa fie ceva mai bine. Ar trebui.. pentru ca celalalt poate sa nu prea vada. Avem o scena interesanta mai spre final, cand Tom, oarecum cu valul ridicat de pe ochi, reuseste sa gaseasca in memorie partile care aratau cum scartiie relatia.

Nu avea incredere in mainile care se feresc ..

Mai rau este daca cel cu relatia libera, foloseste acest timp cu si mai mult folos: isi cauta mai mult sau mai putin activ (dar receptiv) o relatie mai buna... adica si ca plomba, esti doar una temporara pentru el.
Exista si momente "nostime", aici in film si in realitate: Summer, cea cu relatia libera, plange in hohote la filme de dragoste (aici Absolventul).

Va dati seama ce confuzie e acum in capul lui Tom ...

Oricum, filmul o ia razna la final... Happy End in stil Hollywood: fiecare isi gaseste omul potrivit perfect.. prin coincidenta: s-a nimerit domnule, ca sa vezi. Un lucru bun, totusi: nu e folosit cliseul barbatii vor sex si femeile dragoste

Ce ar fi trebuit sa faca Tom, ca sa-i fie ceva mai bine? Avem strategia Littlefinger "I play a little game. I assume the worst.". Adaugam la asta un mic calcul de probabilitati: trebuie incerci de cat mai multe ori ca sa nimeresti mai bine. Prima data cand ti se pare ceva , renunti si incerci altceva. Si daca...

Daca ar fi mers pana la urma ... Daca ar fi fost asta coincidenta ? Daca tradezi un prieten la o mica suparare? Mai incerci.. dar nu sta in nici un caz mai mult de 500 de zile, cu Summer.

I play a little game ...

noreply@blogger.com (Tudor Valentin) — Mon, 28 Aug 2017 19:47:00 +0000

What's the worst reason they could possibly have for saying what they say ...?

Am avut dreptate ... aici

Littlefinger se conduce dupa logica lui Cao Cao "I'd rather betray the world than let the world betray me." - "I play a little game. I assume the worst." spune la randul lui Littlefinger. Pomeneam de jocul de sah: toti oamenii sunt piese pe tabla lui.

In episodul 7, seria 7, nedifuzat pe cand scriam postarea anterioara, ne arata explicit un asemenea joc, de data asta incercand sa il induca Sansei ca mod de gandire (tot pentru avantajul lui insa).

Littlefinger: Sometimes when I try to understand a person's motives,
I play a little game.
I assume the worst.
What's the worst reason they could possibly have for saying what they say and doing what they do?
Then I ask myself, “How well does that reason explain what they say and what they do?"

So, tell me what's the worst thing she could want?

Sansa Stark: She could want me dead because she thinks I wronged my family.Littlefinger: Why did she come to Winterfell?
Sansa Stark: To kill me for marrying our enemies and betraying my family.Littlefinger: Why did she unearth the letter Cersei made you write?
Sansa Stark: To provide proof of my betrayals. To provide justification after she murders me.

Littlefinger: And after she murders you, what does she become?
Sansa Stark: Lady of Winterfell.

Revin, In viata reala, nu exista Brandon Stark... asa ca strategia lui Littlefinger este castigatoare. Doar pentru jocul lui insa, si doar daca asta vrei sa joci.

Cine iti zambeste ...

noreply@blogger.com (Tudor Valentin) — Tue, 08 Aug 2017 19:53:00 +0000

Poate cel mai mult mi-a ramas din Young Pope uimitoarea fraza de final:

<<"God does not allow Himself to be seen. God does not shout. God does not whisper. God does not write. God does not hear. God does not chat. God does not comfort us."
And all the children asked her: "Who is God?" And Juana replied: "God smiles". And only then did everyone understand. And now, I beg all of you, smile. Smile. Smile. That's right, smile.>>

Pentru toate lucrurile bune din viata noastra, pentru faptul ca ne-am nascut, Universul sau Cineva ne-a zambit sau ne zambeste.

Zambetul e asociat cu prietenie, dragoste, bunavointa.

Ar fi bine sa stam o clipa si sa reflectam. Acestea sunt singurele surse de zambet ? Nu de alta, dar un zambet ne poate schimba viata, un zambet ne poate face, de exemplu, sa ne indragostim.

Imi aduc aminte de o intamplare care mi-a schimbat perceptia. M-am nimerit sa intr-o vizita in care doi amici, se uitau la o emisiune cu Miss Universe in direct. Am observat foarte amuzat ca, parca schimbati de un comutator invizibil, zambeau - fara sa fie constienti de asta - chiar in secunda in care aparea o domnisoara in costum de baie. S-a repetat de zeci de ori, de fiecare data. Nostim. Mai tarziu m-am trezit ca patesc acelasi lucru la o aparitie asemanatoare. La naiba ! Chiar asa functionez, ca un automat prostanac ? M-a enervat destul de tare, astfel incat nu prea mai mi se intampla.

Cum poate continua, uneori stupid, povestea aceasta ? Sa zicem ca un domn/domnisor se nimereste langa o doamna/dominsoara cu un aspect incantator (nu trebuie sa fie in costum de baie). Ce se intampla? Domnul zambeste ! In multe cazuri, este doar zambetul acela reflex si instinctual, similar cu cel al catelului care da din coada in fata mancarii. Unde apare necazul? Doamna/domnisoara il poate confunda cu celalat tip de zambet: bunavointa, prietenie sau chiar dragoste.

Dussolier (domnul) iti zambeste...

Cine mai zambeste? Vanzatorii de iluzii.
Deunazi am vazut o scena din aceasta de aproape. Vanzatorul serviciului iluzoriu, era extrem de amabil, curtenitor si zambitor. In filme, cea mai memorabila scena de care imi amintesc este din Glengarry Glen Ross. In cazul acesta iluziile erau niste banale asigurari. Puteam vedea aici un intreg arsenal de trucuri prin care provoci emotie si pacalesti. Meomorabil este insa "realizarea" lui Ricky Roma (Al Pacino): sta toata noaptea cu potentialul client, ii "devine" cel mai bun prieten, caruia ii spune tot ce are pe suflet... si la ziua, il face sa semneze asigurarea.

Ricky Roma iti zambeste ....

Politicienii ne zambesc. Cat valoreaza zambetul lor?

Francis Underwood iti zambeste...

Copilul nostru ne zambeste. Cu siguranta ca tine la noi. Pe de alta parte are nevoie de noi, pentru ca nu se poate descurca singur inca. Adevarul adevarat il vom afla abia cand va creste si nu va mai fi dependent de parinti.

Cei care au bunavointa, prietenie, dragoste, nu ne zambesc tot timpul. Ei ne duc grija, vor ca noi sa reusim mai mult in viata. Uneori se incrunta, uneori ne cearta, dar pe dinautru ne zambesc intotdeauna.

Nu pretuiti zambetul in sine, pretuiti sau nu continutul.

Arrival - graunte pierdute spatiu

noreply@blogger.com (Tudor Valentin) — Sun, 06 Aug 2017 17:48:00 +0000

"Arrival" - trebuie sa intervina ... extraterestrii pentru ca tarile sa discute intre ele si pentru ca oamenii precum Louise sa-si poata face o proiectie a viitorului pentru a lua o decizie cu privire la propria viata. Cu alte cuvinte - in mod ironic - suntem cam alienati si de unii singuri.

Dicolo de asta, cea mai interesanta fraza din film e ultima:

Louise: If you could see your whole life from start to finish, would you change things?
Ian: Maybe I'd say what I feel more often. I... I don't know. You know, I've had my head tilted up to the stars for as long as i can remember. You know what surprised me the most? It wasn't meeting them. It was meeting you.

Nu spatiul si imensitatea lui e surpriza. Prin natura noastra suntem doar niste mici graunte pierdute in acest spatiu. Supriza este cand gasim alta graunta din spatiu careia sa-i pese de noi si noua de ea.

Nu lupta in Nord ...

noreply@blogger.com (Tudor Valentin) — Mon, 31 Jul 2017 19:23:00 +0000

Toti iti sunt dusmani, toti sunt prieteni ...

Little Finger ii da Sansei cel mai bun sfat pe care el (!) il poate da, secretul suprem al reusitei unui conducator (superior celor date de Machiavelli):

"Nu lupta in Nord sau in Sud. Poarta toate bataliile de oriunde, oricand, in gand. Toti iti sunt dusmani, toti iti sunt prieteni; fiecare serie de intamplari posibile se intampla in acelasi timp. Daca traiesti asa, nu o sa te surprinda nimic. Vei fi vazut deja orice s-ar intampla. "

Asta imi aminteste de modul de joc al unui computer fata de cel al unui om, sa zicem pentru sah sau Go. Omul inca poate vedea mai departe decat masina, dar pierde. Pierde pentru ca poate gresi si la prima greseala va pierde tot, indiferent de stralucirea jocului sau. Pe de alta parte, forta bruta a computerului ia in calcul - pe o adancime limitata - toate variantele, nu e impiedica de "preconceptii". Faptul ca cineva e prieten sau dusman, ne spune Little Finger, este o preconceptie care ne face sa pierdem: trebuie sa analizam toate variantele, toti ne pot fi dusmani, toti ne pot fi prieteni. "Calculam tot" si vom invinge.

Are dreptate !

... in batalia pe care o duce el, asa vom invinge. Ne putem la adapost de prietenii mincinosi si putem folosi dusmanii in favoarea noastra. Putem pierde un singur lucru: un adevarat prieten pe care il punem la indoiala, pe care il introducem intr-o "formula".

Daca ne amintim de Cao Cao (The Three Kingdoms, doua postari mai jos), el luase in calcul posibilitatea ca niste rude si buni prieteni sa-l vanda pentru recompensa. Inebunit de frica isi omoara - degeaba - prietenii. Asa ia nastere zicala care ii era atribuita: "I'd rather betray the world than let the world betray me."

Ned Stark, chemat de datorie si de prietenie, va sfarsi dupa logica inversa: "I'd rather the world betray me, but I won't betray the world."

Pana la urma, fiecare poate sa-si aleaga bataliile, riscurile si mijloacele. Chiar daca poti calcula tot, ai optiunea sa nu o faci.

Ceea ce conteaza

noreply@blogger.com (Tudor Valentin) — Thu, 27 Jul 2017 17:09:00 +0000

Ceea ce conteaza...

Suntem toti curiosi cum se va termina Game of Thrones ... Vor distruge umblatorii albi totul ? Va fi Daenerys Targaryen regina? Cine va supravietui si cine nu?

Nu conteaza !

Poate in film, dar nu in general, in viata. Universul are regulile lui, legi implacabile, este de un infinit greu de descris si inteles. Oamenii au insa calea lor de a sfida aceste legi si au ceva care poate fi si poate ramane indestructibil. Dragostea si loialitatea pentru alti oameni, "no matter what".

Curiozitatea mea pentru finalul GoT este asadar: ramane Sansa Stark loiala fratelui sau John Snow? John Snow va ramane acelasi de pana acum?

Alegerea (Three Kingdoms - 2010)

noreply@blogger.com (Tudor Valentin) — Sun, 05 Jun 2016 09:41:00 +0000

"I'd rather the world betray me, but I won't betray the world."

Liu Bei: Doesn't Cao Cao have that famous saying?

Liu Bei: He said, "I'd rather betray the world than let the world betray me."

Liu Bei: I have a saying too.

Liu Bei: "I'd rather the world betray me, but I won't betray the world."

China, anul 190 AD. Imperiul Han se prabuseste. Fiecare mare sau mic lord detine o bucata de tara. S-au prabusit multe imperii si dinastii in China, dar aceasta a fost cel mai puternic resimtita de locuitorii ei. Noi spunem "China", "chinezi". Ei isi spun insa altfel. "Zhōngguó" - "civilizatia centrala" - pentru tara, cuvant folosit de pe vremea regatelor vechi. "Han people" sau "Han" este cuvantul folosit de ei pentru populatia chineza majoritara.

"Han"...

Chinezii se considera inca oamenii tarii Han. Tara din vremea dinastiei care a durat 400 de ani in jurul anului 0. Probabil ca in anul 192, pentru majoritatea, tara se identifica cu acea dinastie. Si, spre deosebire de zona euro-mediteraneeana, pentru ei nu exista decat o singura tara, o singura natiune. Odata cu caderea dinastiei Han si faramitarea "feudala", pentru multi chinezi parea ca se destrama insasi civilizatia si tot universul cunoscut. Mai mult, economia si populatia au scazut dramatic in doar cativa ani,

Acea perioada, oricum ramasa in memoria colectiva, legende si scrieri, e subiectul lucrarii "Romance of the Three Kingdoms" din secolul 15, comparata ca influenta cu operei lui Shakespeare asupra literaturii engleze. De fapt, influenta e chiar mai mare, pentru ca in multe relatari actuale legate de acea epoca este mai degraba folosita povestea de aici in locul faptelor istorice. Mai mult decat atat, legendele acelor vremuri au o patrundere mult mai adanca. Cel mai bun exemplu este generalul Guan Yu, venerat si onorat in religiile taoista si budista.

Daca personajele, inclusiv Guan Yu, nu aveau acea forta sau inteligenta supranaturala, totusi, precum in cazul eroilor de la Termopile, e si mai mult de admirat ceea ce au realizat.

Daca privesti in paralel, nuvela si istoria cruda, poti observa un anume paradox: interpretarea data de lucrare faptelor istorice si detaliile "inventate" sunt perfect plauzibile (mai putin forta supraomeneasca a unor personaje). Nu e de mirare ca pare nomal sa-l consideri pe Cao Cao un lider viclean, iar pe Liu Bei ca pe unul drept si plin de compasiune.

Binenteles ca ar fi interesant sa existe filme bune inspirate de acea perioada si de acea nuvela. Cel mai reusit este serialul Three Kingdoms (2010). Doar un serial poate avea suficienta intindere pentru acest subiect , si in plus este mai reusit si decat filmele de cinema, precum Red Cliffs.

Revenin la caderea Han, pentru saraci si bogati, erau (oarecum simplificat vorbind) trei posibilitati de urmat in zilele de colaps al civilzatiei:

sa urmeze pe prea-puternicul locului, oricare al fi acela
sa-si croiasca o cale si un noroc nou, profitand de criza
sa fie loial "Tarii Han", care tocmai se destramase

Cei mai importanti lideri ai acelor vremuri erau Cao Cao si Liu Bei. Liu Bei, personajul, era loial pana la capat "Tarii Han" ("No rest for the traitors, no retreat for The Han!"), adica restaurarii singurului univers cunoscut si prosper. Cao Cao, personajul, considera ca universul fiind deja destramat, e momentul ca oamenii talentati sa speculeze momentul, sa se afirme si sa creeze unul nou.

Liu Bei: Doesn't Cao Cao have that famous saying?
Liu Bei: He said, "I'd rather betray the world than let the world betray me."
Liu Bei: I have a saying too.
Liu Bei: "I'd rather the world betray me, but I won't betray the world."

In astfel de momente, in care intreaga lumea se descompune si se compune la loc, pare sa fie fundamental in ceea ce cred cei care au influenta si putere.

Pana la urma, daca tragem o linie, orice moment si orice om au o influenta in crearea lumii in care traim. Si fiecare dintre noi avem de ales: sa fim mai degraba tradati, decat sa tradam; sau mai degraba sa tradam decat sa fim tradati.

noreply@blogger.com (Tudor Valentin) — Mon, 05 Oct 2015 20:37:00 +0000

Warren Justice: It was all shit.

Up Close and Personal (1996): Ziarista Tally Atwater (Michelle Pfeiffer) e foarte mandra de un reportaj cu tema sociala pe care tocmai l-a facut. Warren Justice (Robert Redford), cel care o ajutase sa descopere meseria si sa-si cladeasca cariera nu este deloc incantat.

Tally: No, but it's good.
Warren Justice: It's shit.
Tally: It was what?
Warren Justice: It was all shit. Why she was in the hospital? Why couldn't she get her kids back?
Did you listen to one word that woman was saying? Or were you too busy worrying about impressing the viewers? Who the hell is this? What the hell happened to you? Where's Tally Atwater?
Tally: You tell me. You invented her!
Warren Justice: Well, I did one lousy job!
...
Warren Justice: Before they trust you they've to... know you're listening to them!
.

Problema e mult mai generala. Ii asculti pe ceilalti? Ii intrebi? Sau presupui ca esti prea maret in propria intuitie ca sa faci asta? Presupui doar si intr-un fel sau altul le poti influenta soarta.

In cazul jurnalistilor este destul de rau: ei au libertatea unei voci publice la care restul nu au acces. Daca insa nu sunt in stare si sa asculte, vocea lor se pierde in van, e inutila.

House M.D. - Raspunsul

noreply@blogger.com (Tudor Valentin) — Sun, 22 Mar 2015 19:36:00 +0000

Puzzle?

But you don't find life interesting anymore.

Ceilati il banuiesc pe House ca gaseste viata interesanta pentru jocurile mintii. Dupa cum am spus si in postarea precedenta, pentru el provocarea era lupta cu moartea. Iata insa ca boala lui Wilson face toate acestea neinteresante.

"Kutner": You exist for what's interesting. Puzzles, ideas, analysis. Death is the opposite of a cool puzzle. It's eternal nothingness. But you don't find life interesting anymore.

In ce mai crede House, daca nu in puzzle-uri si lupta pentru viata? Care este opusul neantului si al eternului nimic?

Raspunsul

Isn't that what life is?

Tot ce a contantat pentru House si Wilson a fost prietenia. Cea mai de baza legatura intre doi oameni.

Foreman: You are responsible. The past 20 years you've had three wives, hundreds of colleagues,

thousands of patients. But you've kept that one best friend. [...]

Chemo won't make your life any better. But caring will. Enduring pain to do some good for someone you care about... Isn't that what life is?

Ce e prietenia adevarata? Sa-ti pese, sa duci grija, sa te simti mai bine indurand durere pentru a face bine pentru de cineva de care iti pasa.
Spre cinstea lui, House considera ca acesta era lucrul principal pentru care merita sa traiesti.

Ceilalti

♪ keep me in your heart for a while

Dupa presupusa moarte a lui House, ne sunt aratati "ceilalti", cei care traiau alaturi de el intr-un fel sau altul. Nefiind cei mai buni prieteni, cum ar trebui sa treaca ei aceasta perioada? Aici avem ceva mijloace "cinematografice" care ne sugereaza asta: poza de grup pe care o pastreaza Cameron si cantecul de fundal:

"♪ keep me in your heart for a while"

E un minim care defineste omenescul, daca acesta exista.

Raspunsul - cum se face

How do you want to spend your last five months?

Ce face House intr-o situatie imposibila: trebuie sa mearga la inchisoare 6 luni , iar prietenul lui mai are de trait 5 luni?

Wilson: You're destroying your entire life. You can't go back from this. You'll go to jail for years.

You can never be a doctor again.

House: I'm dead, Wilson. How do you want to spend your last five months?

Isi insceneaza moartea cu pretul a unor viitori ani de inchisoare si a pierderii dreptului de a mai profesa. In schimb, va fi alaturi de Wilson in ultimele sale luni.

Cancer is boring

Ce conteaza? Daca moartea e mai departe, sau dimpotriva, mai aproape? Raspunsul final al lui House: eternul nimic e plictisitor. Singurul lucru care conteaza sunt momentele deosebite pe care le traim alaturi de cei la care tinem. ... Daca putem face asta. Daca nu, suntem mai degraba deja o parte a eternului nimic.

Wilson: When the cancer starts getting really bad...

House: Cancer's boring.