“Ingerul pazitor” este o carte care de la prima pagina citita te acapareaza si nu te vei opri decat atunci cand o vei termina. Eu am inceput sa citesc aceasta carte intr-o seara pe la 9 si am terminat-o cam doua ore dupa miezul noptii, fiind intrerupta de cateva ori.

Asadar, este o carte extrem de usor si de placut de citit. Este o carte care te face sa razi, sa plangi, sa suspini, sa suferi…

Povestea prezinta un baiat “prea bun”, pe nume Johnny Peterson, un baiat de 17 ani cu un prezent si un viitor excelent. Baiatul facea parte dintr-o familie cu 3 copii, el fiind “fratele cel mare”. Avea un fratior de 9 ani si o sora de 12 ani. Pe cand avea 5 ani, fratiorul cel mic a fost implicat intr-un accident de masina facut de tatal sau, astfel ca de atunci nu a mai scos o vorba. Sora sa era o jucatoare excelenta da baschet si ar fi facut orice sa ii atraga atentia tatalui sau, care era total impotriva sportului practicat de fete.

Dupa accidentul suferit, tatal se cufundase in bautura si evita intalnirile cu familia, iar mama incerca sa faca totul cum trebuie pentru copiii ei.

Johnny avea o iubita de cativa ani cu care se intelegea perfect, faceau totul impreuna si urmau sa se casatoreasca.

In seara balului de absolvire, Johnny face un accident teribil cu masina, accident din care nu mai scapa cu viata.

Tragedia ce urmeaza, dar si speranta ce renaste de unde nu te astepti… fac aceasta carte senzationala.

Va recomand cu placere sa cititi Danielle Steel – Ingerul pazitor, o carte care te captiveaza de la inceput si care te face sa vezi viata intr-um mod optimist si placut!

Acesti folkisti americani din Oregon sunt una dintre cele mai nonconformiste trupe autohtone din muzica. Reusesc sa combine frumos indie-ul cu diferite instrumente (unele dintre ele chiar home made) si sa compuna piese dintr-un registru unic. 

Albumul Three Rounds and a Sound a fost primul pe care cei sase membri (Israel Nebeker, Ryan Dobrowski, Luke Ydstie, Kati Claborn, Ian Krist si Dave Jorgensen) l-au inregistrat (2009). Desi au evitat sa participe la evenimente mainstream, albumul de debut a urcat pana pe locul 13 in Billboard dedicat albumelor digitale.

Va recomand, pentru inceput, doua dintre piesele lor: Two towns from me si Three rounds and a sound. Dupa ce o sa va castige atentia, cautati intregul album de unsprezece piese.

A fost votat pe locul 3 în Marea Britanie, 100 Greatest British National Comedians (2007), pe locul 5 în cadrul The 100 Greatest Stand Ups (2010), în primii 20 într-un top făcut de comedianţi, The Comedian’s Comedian (2005), şi este considerat ca fiind unul din cei mai influenţi comedianţi, ever. A jucat în Ocean’s Twelve (2004), Valkyrie (2008) sau a fost vocea personajului negativ din Cars 2 (2011).

“Mentally, I’m all boy – plus extra girl” – aşa se vede el, după cum a spus într-un interviu pentru The Guardian. După cum veţi vedea şi în spectacol, Eddie Izzard este travestit (era, acuma se îmbracă în haine bărbăteşti).

Spectacolul începe când Eddie Izzard iese dintr-o carte, cocoţat pe un fotoliu. Cartea va rămâne în spatele lui pe tot parcursul spectacolului. Pe cele două pagini imense apar proiectate fragmente din diverse cărţi, printre care Macbeth, Jabberwocky sau Mayor of Casterbridge. În fiecare text articolul definit, adică “the”, este înlocuit cu “definite article”.

“They call it coming out of a book, and you gotta do it at some point in your life, haven’t you? You gotta just fucking come out of a book, you know. Surprise your neighbors. Whey! Fucking big book next door. Yes. Andy Warhol always said it: ”You always have to come out of a book at some point” he said, and then Poof! He had big hair… or he said something like that.”

Eddie continuă să povestească despre toate lucrurile incredibil de amuzante din creierul lui.

“Cause people think that I’m on drugs and I’m not, I’m really quite, you know just a bit coffee …really. When I take drugs I start going “Oh, you … insurance. Have you ever thought of… you know, and pensions… very sensible.” So, don’t take drugs otherwise you go like that.”

După aia începe să vorbească despre degetare şi importanţa lor. Apoi despre potcoave, cum ele sunt o înşelătorie a fierarilor şi că ei ar vrea să pună potcoave la toate animalele dintr-o ferma, chiar şi raţelor şi gâştelor. Avand potcoave, caii ar trebui să fie cele mai norocoase animale din lume şi în consecinţă ar trebui să câştige, toţi, toate cursele. Toate astea se discută în primele 3 minute ale spectacolului.

Mai departe vorbeşte despre hypermarketuri şi cum se comportă lumea prin magazine, mai ales femeile bătrâne. Au trecut 15 minute din spectacol şi Eddie a mai trecut prin subiecte ca: mâncare pentru câini, mere, Caesar sau portocale. Dar nu se opreşte aici. Continuă cu Hanibal, criminalii din benzinării, clarinete, Ms. Badcrumble, păsări în avioane, Pavlov sau gravitaţie. La un moment dat începe să vorbească în franceză.

Partea verbală a spectacolului este însoţită de un spectacol de pantomimă extraordinar de amuzant, parcă aducând a o combinaţie de Monty Python (live) şi Charlie Chaplin.

Improvizează. Stilul lui Eddie Izzard poate fi caracterizat ca “un număr suprarealist în fluxul conștiinței”, adică tot ce îi vine în cap pe moment, aia zice. Se plimbă prin subiecte şi le întoarce după bunul său plac, face legături sau revine la probleme puse anterior, ceea ce face spectacolul şi mai amuzant. Uită despre ce vorbeşte, uneori se bâlbâie sau chiar inventează cuvinte. Şi toate astea sunt foarte amuzante. Dar asta nu înseamnă că nu e pregătit, doar că improvizează şi vorbeşte după inspiraţia de moment. Aşa, fiecare spectacol este diferit. El zice că face aşa pentru că e dislexic.

Pentru mine, Eddie Izzard este unul din cei mai isteţi comici şi Definite Article este unul din cele bune spectacole de stand-up pe care le-am văzut vreodată.

Partea cea mai frumoasă este că l-am găsit pe youtube. Întreg. Vizionare plăcută!

Eddie Izzard: Definite Article (1996); Gen: Stand-up comedy;

Durată: 109 minute;  Limba: Engleză.

Cu: Eddie Izzard;

Scenariu: Eddie Izzard;

Regizor: Ed Bye;

Locaţie: Teatrul Shaftesbury, Londra, Marea Britanie;

A iesit un film cu patru minute peste doua ore care nu incearca sa fie dens, ci doar sa starneasca emotie la ambele capete, purtand spectatorii de la momente de zambet tamp la usoare trepidatii de barbie, si care ilustreaza frumos o poveste idealista.

Scarlett Johansson joaca rolul administratorului gradinii zoologice pe care Damon si cei doi copii ai sai o cumpara pentru a schimba peisajul deprimant lasat de orasul unde orice loc le amintea de trecut, in timp ce Thomas Haden Church face un rol carismatic jucandu-l pe fratele lui Benjamin, un contabil depravat si putin resemnat. Pe departe cel mai indragit personaj (daca nu luam in calcul animalele) este cel al micutei Rosie Mee (Maggie Elizabeth Jones). Ea are doar 7 ani si se descurca de minune in papucii fiicei plina de intrebari traznite. Povestea se desfasoara de-a lungul a aproape 6 luni, perioada de timp in care familia Mee, impreuna cu personalul redus al unei gradini zoologice lasate in paragina, incearca sa puna pe picioare un parc plin cu animale. 

O comedie/drama de vazut pentru intreaga familie, deoarece oricine poate trage foloase, atat cat vine vorba despre educarea de sine, viata de cuplu, relatiile interumane sau familie. 

Principala calitate a acestei camere digitale este legata de partea video. Filmari cu 50 de cadre Full HD pe secunda, la rezolutie 1920 x 1080. De fiecare data au iesit clipuri de calitate pe care le-am putut folosi chiar si in interes profesional (filmari de evenimente atat outdoor cat si indoor pe care le-am urcat pe platforme online in 1080p). Zoom-ul 30x mi-a permis sa iau cadre prim-plan de la distante foarte mari fara sa fie afectata calitatea imaginii (pixelare), sunetul a fost foarte clar de fiecare data (am inregistrat si la cateva spectacole), iar singurul dezavantaj (minor) a fost formatul clipurilor (.mts), unul care dadea dimensiuni cam mari (peste 100 MB pentru un minut de inregistrare).

Ca orice camera digitala cu multi megapixeli (16.2) fotografiile pe timp de zi sunt impecabile, chiar si contre-jour. Diferitele setari pot fi jonglate pentru efecte variate,  mie personal mi-a placut Background Defocus, o setare care dadea un plus de saturatie ,integra frumos orice lumina puternica in cadru si stabiliza focalizarea pe subiect, dand senzatia de fotografie profesionala.

N-am reusit sa testez optiunea de fotografii sau panorame 3D pentru ca n-am avut un televizor 3D la indemana, in schimb cu panoramele wide in 2D m-am jucat de fiecare data cand am gasit locuri propice pentru cadre largi. Afisate pe display-uri mari sunt impresionante. O optiune excelenta pentru fotografii de vacanta.

Display-ul LCD de 7,5 cm (HD – peste 900 de mii de puncte de rezolutie) a fost un pic inselator in sensul in care afisa fotografii mult mai bune decat urma sa aflu eu pe un display mai mare (contrast, claritate, saturatie). Per total, o impresie buna spre foarte buna.

Caracteristicile si specificatiile complete ale DSC-HX100V sunt pe pagina produsului de pe site-ul Sony.

În sfârşit, lucrurile se leagă şi pot să îmi aduc aminte de jocul foarte bun al lui Clooney din The Thin Red Line (1998), Ocean’s Eleven (2001), Up in the Air (2009), Fantastic Mr. Fox (2009) şi, mai nou, din The Descendants (2011). Dar nu ştiu dacă sunt încă în stare să încerc Solaris (2002), ştiind ce minune cinematografică a fost Solyaris (1972).

Filmul începe pe melodia “We’ll Meet Again”, ceea ce ne spune că avem în faţă oameni care pleacă la razboi şi că speram că se vor întoarce întregi. Dar, ca după orice război, la final personajele sunt marcate de atrocităţile la care au luat parte. E un truc foarte reuşit, după părerea mea, şi nu e singurul. E un contre-jour ca în Patton (1970) (truc de imagine pe care l-a mai folosit şi în Leatherheads (2008)), cu drapeul în fundal. Mai sunt o conversaţie într-o maşină pe care noi nu o vedem dar pe care ne-o imaginăm (şi asta e destul), un focus dintr-un plan îndepărtat până într-un plan apropiat, prin niste geamuri, care ne arată 3 planuri diferite ale acţiunii şi “I like Mike”, o lozincă similară cu cea folosită pentru Dwight Eisenhower, “I like Ike”. Toate astea dau un miros de prospeţime filmului, dând un fel de personalitate, deosebindu-l de toate celelalte filme, stoc, americane.

Dar Clooney nu este doar un regizor inspirat, mai are şi bani şi influenţă. Datorită lui (cred eu) îi putem vedea pe Charlie Rose sau pe Chris Matthews. Calculatoarele au Windows pe ele şi posterul, foarte simbolic, e cu o revistă Time (Foreign Policy pentru România). Clooney mai spune într-un interviu că toţi actorii au fost prima alegere, adică nu au rugat pe alţi 7 înainte, ăia să fi refuzat şi să fi ajuns la concluzia “Bine, ne mulţumim şi cu Philip Seymour Hoffman”.

Ca să nu termin recenzia fără să spun despre ce anume e filmul; Este vorba despre un guvernator democrat (Clooney) care candidează la alegerile prezidenţiale din America. Philip Seymour Hoffman şi Ryan Gosling îl ajută să câştige şi Paul Giamatti vine şi bagă râcă intre ei, ca el este din tabăra adversă. Marisa Tomei este o ziaristă şi Evan Rachel Wood face probleme. Chiar dacă are un fundal politic, filmul încearcă să nu fie partizan.

Din câte am observat eu, Clooney are o apetenţă pentru personaje pozitive puternice, puse în situaţii dificile de către alte personaje puternice, dar negative. Aici îl avem pe guvernatorul Mike Morris (Clooney) dar şi pe caii de cursă lungă Paul Zara (Philip Seymour Hoffman) şi Tom Duffy (Paul Giamatti) şi în tabăra cealaltă pe Stephen Meyers (Ryan Gosling). Este redundant să spun că toţi joacă impecabil.

Este un film zdravăn, cu o poveste bună, dialog foarte inspirat şi cu joc actoricesc de primă mână. Un thriller politic regizat de George Clooney.

The Ides of March / Ziua Trădătorilor (2011); 

Gen: Dramă ;  Durată: 101 minute;  Limba: Engleză;

Regie: George Clooney;

Cu: Ryan Gosling, George Clooney, Philip Seymour Hoffman, Paul Giamatti, Marisa Tomei, Jeffrey Wright şi Evan Rachel Wood;

Producători: George Clooney, Grant Heslov, Brian Oliver şi Leonardo DiCaprio;

Scenariu: George Clooney, Grant Heslov şi Beau Willimon bazat pe piesa “Farragut North” de Beau Willimon;

Coloană sonoră: Alexandre Desplat;

Director imagine: Phedon Papamichael;

Montaj: Stephen Mirrione;

O producţie Smokehouse Pictures şi Appian Way Productions şi distribut de Columbia Pictures şi Ro Image Film Distribution (pentru România).

/em

Bucataria functioneaza la turatie maxima la orele meselor, niciodata n-a trebuit sa astept mai mult de 25 de minute pentru un fel principal, in timp ce antreurile sau ciorbele/supele vin mult mai repede.

Un alt plus care face diferenta in favoarea lor: diversitatea retetelor. In fiecare zi exista un meniu complet diferit de ultimele 5 zile, iar site-ul restaurantcasa.ro este actualizat o data la 24 de ore cu ultimele preparate.

Portiile sunt foarte mari si nu exista optiunea de a alege gramaje mai mici (ca la La Mama, de exemplu) asa persoanelor care mananca putin (in special femeilor sau celor mici) le recomand sa aleaga cumpatat.

Preturile sunt medii spre mari. Un fel principal plus garnitura variaza intre 20 si 35 de lei, dar exista si optiunea alegerii unui platou complet pentru doua persoane la pretul de 38 de lei. Deserturile sunt intre 8 si 12 lei (placinta cu mere si scortisoara este foarte buna).

Preferatele mele de la Restaurant Casa: meniul indian, pastele quatro formagi si puiul mozzarella. (foto: quesadilla)

Adresa: Zona Armeneasca, Intrarea Spatarului, nr 4., Bucuresti

Telefon: 021 317 22 65 / 0740 25 75 95

]]> http://www.cerecomand.ro/localuri/restaurant-casa/feed/ 1 http://www.cerecomand.ro/divertisment/film-the-girl-with-the-dragon-tattoo/ http://www.cerecomand.ro/divertisment/film-the-girl-with-the-dragon-tattoo/#comments Tue, 10 Jan 2012 13:08:28 +0000 Toma Nicolau http://www.cerecomand.ro/?p=13887 Sunt convins ca niciun fan al trilogiei Millenium nu va rata remake-ul facut de americani, asa ca aceasta recomandare vine pentru cei care nu l-au descoperit inca pe Stieg Larsson.

The Girl with the Dragon Tattoo este prima parte dintre cele trei ale seriei si pune pe film intamplari din Suedia, acolo unde un jurnalist cu notorietate este gasit vinovat pe nedrept intr-un proces de calomnie. Ce se intampla mai departe este, oricat de clisec suna, desprins din romanele politiste.

Am citit cartile pe nerasuflate, iar cand suedezii au hotarat sa puna pe film cele trei romane, eu si probabil toti ceilalalti fani Millenium s-au grabit sa le vada. Nu ne-au dezamagit, s-a respectat cam tot ce scria in ele, dar cand americanii au anuntat un remake, eu unul am fost sceptic. Ma gandeam ca filmul va deveni mult prea comercial, cu detalii umflate cu pompa numai pentru a da bine la Hollywood.

Ei bine n-a fost asa. Am ramas placut impresionat, bugetul de zece ori mai mare ca al filmului suedez a fost folosit cu cap, iar ce-a iesit este o capodopera. Regizorul David Fincher si-a respectat reputatia castigata odata cu Fight Club, The Curious Case of Benjamin Button sau The Social Network si a reusit sa ma faca sa stau atent aproape trei ore, desi stiam pe de rost ce urmeaza sa se intample. Daniel Craig face pereche buna cu Rooney Mara, actrita care a trebuit sa treaca prin ore intregi de machiaj pentru a intra in pielea rockeritei goth Lisbeth Salander.

Nu ratati prima parte a trilogiei. Va avertizez, sunt sanse sa vreti sa cititi cartile odata cu aceasta descoperire.

]]> http://www.cerecomand.ro/divertisment/film-the-girl-with-the-dragon-tattoo/feed/ 3 http://www.cerecomand.ro/it-electronice/camere-video/low-light-drift-stealth-hd-versus-gopro-hd-hero-infruntarea-titanilor/ http://www.cerecomand.ro/it-electronice/camere-video/low-light-drift-stealth-hd-versus-gopro-hd-hero-infruntarea-titanilor/#comments Mon, 02 Jan 2012 16:10:46 +0000 Cabral Ibacka http://www.cerecomand.ro/?p=13874 Nu vreau sa ma lungesc prea mult, spun totul cat mai pe scurt (vorbim exclusiv de conditiile de lumina slaba din filmul de mai jos):

- Drift Stealth HD reuseste sa compenseze mai bine din reglajul diafragmei;

- GoPro HD* are o imagine mai “crisp”, fata de Drift Stealth HD care parca are un filtru de “smoothness” aplicat;

- din punctul de vedere al corectitudinii culorilor, GoPro HD este mai aproape de realitate, caci Drift Stealth HD are tendinta sa exagereze culorile;

- sistemele de prindere difera dar vibratiile caracteristice masinilor fara suspensie le dovedeste pe amandoua;

- sunetul captat difera de la o camera la alta, nu pot spune care-mi place mai mult.

Iata si video-comparativa:

Din experienta pe care o am cu amandoua camerele,  inclin sa cred ca GoPro HD Hero va castiga batalia cu Drift Stealth HD in conditii de lumina buna. Din cate se poate vedea si pe video GoPro-ul incepe sa gafaie putin atunci cand este privat de lumina. Dar asta ramane sa vedem cu ocazia urmatoarei iesiri in natura.

Pana atunci… sa fiti sanatosi!

*n-am folosit in comparativul asta imagini luate de GoPro HD Hero 2, am ales sa folosesc HD Hero prima generatie pentru ca altfel comparatia nu-si mai avea rostul… HD Hero 2 a iesit pe piata recent. In plus, daca vorbim despre efort financiar… Drift Stealth HD este mai ieftin cu aproximativ 100 euro. 

Toate problemele mele s-au rezolvat odata cu venirea noului membru in familia mea de gadget-uri. Noul Kindle e adorabil si foarte util! Tehnologia e-ink (cerneala digitala) si display-ul mat, alaturi de faptul ca device-ul nu emite deloc lumina transforma Kindle intr-un gadget numai bun pentru citit sute de pagini.

Ce stie sa faca

Kindle nu e doar un moft, ci poate fi de-a dreptul necesar pentru cititorii inraiti. Desi sunt o mare fana a mirosului cartilor si nu voi renunta la a-mi completa biblioteca pe viitor cu titluri interesante, pentru cititul in mijloacele de transport in comun sau in deplasare. Ascuns in husa lui, Kindle-ul imi ofera intimitate si o multime de optiuni utile, precum:
- poti alege in ce format sa-ti arate pagina (landscape sau letter) si poti mari fontul daca ai nevoie
- paginile se schimba doar cu un buton; nici macar nu ai nevoie de doua maini pentru a-l tine
- poti scrie notite si tine in el si documente personale (citeste si PDF-uri)
- subliniezi direct in text citate si ti le exporta intr-un documente separat (ador optiunea asta!)
- are doar 170 de grame
- are 4 dictionare deja in el si poti cauta definitiile cuvintelor doar punand cursorul langa un cuvant
- poate gazdui pana la 1400 de carti (2 GB de memorie interna)
- bateria poate tine pana la o luna (da, o luna!) cu fara wi-fi, la jumatate de ora de citit zilnic
- bateria se incarca pana la 100% in 3 ore
- poti naviga pe net daca te conectezi la un wi-fi (netul alb-negru e foarte funny)
- e extrem de usor de folosit.

Am gasit si o extensie de Google Chrome foarte tare pentru Kindle: Send to Kindle, care iti trimite link-uri si articole catre Kindle, ca sa le poti citi mai tarziu. Eu fac asta cand gasesc articole interesante, dar prea lungi ca sa le citesc la birou. Daca ai wi-fi deschis, iti livreaza materialele de citit in mai putin de 60 de secunde si la fel de intampla si cu toate cartile pe care le cumperi de pe Amazon pentru Kindle (format .mobi).

Gasiti pe Elefant.ro o lista de 80 de carti gratuite pentru Kindle. Eu mi le-am luat pe toate deja. :) Nu stiu cand o sa apuc sa le citesc, dar voi incerca.

Kindle-ul pe care il am eu costa $79 pe Amazon.com si mai gasiti si alte variante:
- Kindle Touch ($99, $149 fara reclame)
- Kindle Touch 3G ($149)
- Kindle Keyboard wi-fi ($139)
- Kindle Keyboard 3G ($139).

Avantajul 3G este ca ai net oriunde esti in lume, pe care il platesti printr-un procent din pretul cartilor pe care le cumperi de pe Amazon.

Daca nu stiti inca ce sa cadouri sa cumparati de Craciun si aveti un buget ok, Kindle este un dar ideal (poti comanda de pe Amazon UK ca sa ajunga mai repede).