1. Parerea lui Cabral:

The Call e stricat de cateva amanunte si… de sfarsit. Adica la sfarsit, din toata tensiunea si puterea filmului, te alegi cu o faza ieftina, de te pufneste si rasul, o duda pe care n-o crezi nici in ruptul capului.

Este fix povestea cu filmul american, in care in desaga fiecarui cetatean se afla mantia supermanului (da, era cu bastonul de maresal).

Filmul se leaga, are cateva pasaje in care reuseste sa-si bage privitorul intr-o tensiune dinamica puternica, personajele sunt creionate bine, determinate de factorii corecti.

Scenariul are cateva twist-uri frumoase, filmul te surprinde placut de cateva ori.

Halle Berry joaca bine. Nu poti spune ca e vreo capodopera, dar nu pentru ca ea ar fi putut da mai mult ci pentru ca nici nu avea de jucat mai mult, a jucat curat, corect, la obiect, foarte credibil.

La colega ei de platou, Abigail Breslin, parca sunt cateva secvente care mergeau trase mai bine, dar… e usor sa comentezi de pe margine, asa ca nu spun ca-i asa neaparat. :)

Rolul psihopatului este unul creionat  puternic tocmai prin lipsa amanuntelor despre el, asa ca fiecare spectator isi poate inchipui despre el cele mai oribile lucruri despre el, chiar daca filmul nu le-a spus.

Si-ajungem din nou la sfarsit, unde… dai cu punga de floricele de pamant si faci un comentariu zeflemitor. Pentru ca mie mi se pare ca ultima secventa de la final putea sa urce filmul cu cateva trepte mai sus, dar ei au preferat sa-l termine americaneste.

E ca si cum faci o ciorba din aia buna, pui in ea ce trebuie, o fierbi cat trebuie, carnea e buna, legumele-s bune, totul e OK. Si la sfarsit, dupa ce-ai inchis focul… vrei sa mai pui niste sare si-ti scapa, in loc de jumatate de lingurita, juma’ de borcan. S-a dus pe pustii ciorba ta…!

Asa si cu The Call – Apel de Urgenta… la sfarsit au stricat gustul intregului film.

Uite si trailerul, spoiler alert!

2. Parerea Andreea (va sa vie astazi, mai tarziu).

Asadar, iti spuneam ca aseara am fost la Grand Cinema Digiplex, la o premiera de film.

Si nu la orice film, ci probabil la cel mai asteptat film al lui 2013: Marele Gatsby.

Un film cu o distributie de zile mari si un protagonist in persoana lui Leonardo di Caprio. Acest Leonardo care de ani buni a devenit garantia unei pelicule de succes.

Povestea, atipica si captivanta, se petrece intr-un decor newyorkez spectaculos al anilor ’20. Acum o suta de ani, adica (Da, nici eu nu stiu exact de ce am simtit nevoie de putina matematica, probabil pentru ca inca mi-e greu sa percep decalajul economic dintre ei, americanii, si noi).

Decor despre care – daca tot am adus vorba – ar trebui sa iti spun ca este extrem de luxos si foarte costisitor, pun pariu.

Tot la capitolul asta o sa remarci si petrecerile salbatice, in stil Las Vegas, un spectacol in sine, asa cum probabil nu te astepti sa vezi acum 100 de ani.

Revenind la actiune, scenariul urmareste o poveste de dragoste imposibila, o iubire intrerupta brusc vreme de 5 ani si reluata intr-o conjunctura total nefavorabila.

Si cand spun asta ma refer la un triunghi amoros – sau chiar la un dreptunghi amoros, daca socotim si amanta – si la o casnicie in derulare.

Casnicie intr-o alta permutare de doi luati separat, alta decat cea a protagonistilor, vreau sa zic.

Ca si elemente comune, previzibile sau redundante filmelor de gen, intalnim personajul misterios, personaj de care toata lumea a auzit, dar pe care nu-l cunoaste aproape nimeni (in persoana lui Jay Gatsby) si dragostea obsesiva, impinsa inspre dementa.

In rest, povestea e ea in sine o nebunie spusa pe bucati puse cap la cap, care mie una mi-a placut.

Am remarcat, totusi, si o scapare in scenariu. Si anume aducerea in discutie a unui copil, teoretic prezent si extrem de important atat pentru personaje, cat si pentru desfasurarea actiunii, un copil uitat nu se stie unde de catre scenaristi si restul lumii timp de 140 de minute si introdus in scena abia in cateva cadre de sfarsit.

Cat despre secventele comice: au fost vreo doua in total. Iti spun asta ca sa nu ajungi la cinema cu gandul ca o sa razi si-o sa te distrezi copios la “Marele Gatsby”.

In incheiere, nu pot sa nu remarc finalul implacabil cu care personajele lui Di Caprio se confrunta. Si aici ma refer la secventa cu Gatsby plutind in apa din piscina.

Cu alte cuvinte, recomandarea mea este sa te duci la filmul asta. E bun.

Dar iti propun sa-ti iei ceva timp sa-l digeri, s-ar putea sa nu ramai prea multa vreme cu impresia de la genericul de final.

Apropo, astept sa-mi spui daca ti-au placut Tobey Maguire si Leonardo Di Caprio. Parerea mea e ca ambii isi confirma si chiar consolideaza statutul. Asta in conditiile in care in Marele Gatsby au de jucat multe secvente grele, nu gluma.

In primul rand, comanda a venit foarte, foarte tarziu, desi timpul de livrare fusese comunicat a fi mult mai mic.
In al doilea rand, cand a venit “baiatul cu pizza” de la “La Curte” mi-a “aruncat” in brate 3 cutii de pizza si cand am intrebat de cutiile de bere, mi-a raspuns balbait:
“pai… stiti, nu mai e buna oferta”.
Raspunsul meu a fost: “pai eu am primit azi oferta in cutia postala”…
El: “pai, nu stiu… dar nu mai e buna oferta”.

Bun, eu fiind mai fraiera de felul meu… am platit si am luat cele 3 pizza. Cand a ajuns sotul meu acasa, m-a intrebat de oferta iar eu i-am spus ce mi-a raspuns baiatul cu pizza. El ia telefonul si suna.

Sotul: “Buna seara. As dori sa dau si eu comanda de 3 pizza.” Ii spune ce pizza, ii da numele tot.. si intreaba: “mai e valabila oferta cu cele 3 cutii de bere sau suc mare?”… raspunsul vine rapid: “sigur ca da!”… si sotul spune:”pai, bun… atunci de ce la adresa… ati adus fara?”… si pauza… a balbait cateva cuvinte si i-a inchis telefonul in nas!

Am incercat sa resunam, sa ne lamurim… nu ca ar fi fost o avere, insa nu e normal sa fim tratati asa… Degeaba! Nu mai raspundeau la telefon.

Am apucat sa fac “print screen” la site-ul lor unde se vede clar oferta, care era valabila. Am trimis email-uri de lamurire pe pagina de contact… degeaba! Nimic!

Ei bine, nu comandati de la lacurte.ro pentru ca serviciile lor sunt jalnice! Si, in plus nu sunt deloc seriosi!
Nu recomand sa comandati nimic de la “La Curte”!

PS: Si acum scrie pe site-ul lor: “Comandați 3 PIZZA MARI la alegere și primiți gratuit 3 doze de bere sau o sticla de suc de 2l.” :)

Asa cum iti spuneam deja in articolul anterior despre Oblivion, remarc predilectia scenaristilor pentru fel de fel de povesti despre sfarsitul lumii.

Pentru ca da, ai ghicit, Oblivion vorbeste despre un viitor nu foarte indepartat (anii 2070) in care omenirea e aproape de extinctie.

Iar totul se intampla din cauza unui mult temut razboi nuclear, care ar fi facut Pamantul de nelocuit.

Asadar, in Oblivion vei regasi cateva idei deja clasice, si anume Sfarsitul, clonele umane – care inevitabil sunt puse bine la pastrare in niste cutii mari de sticla –  memoria stearsa, Arca lui Noe, dragostea care sparge bariere si salveaza omenirea.

Totusi, filmul vine si cu elemente noi, cum ar fi tehnologia SF de care dispun protagonistii, asa zisa lor casa provizorie – un soi de prototip care te lasa cu gura cascata, proiectata parca de un arhitect premiat pe covorul rosu, dar si oaza pamanteana a lui Jack Harper 49 (Tom Cruise), din care nu lipsesc ochelarii de soare, pastrati pare-se din tineretea protagonistului, inca din Top Gun, adica.

Am remarcat si cateva probleme de racord in filmul asta (asta-i denumirea generica folosita pentru pastrarea continuitatii dintre secvente), dar e posibil sa fiu eu mult prea atenta la detaliile astea, asa ca spuneti-i carcota.

Si aici ma refer la erori de make-up in ceea ce priveste rana de pe nasul lui Cruise, mutata ba mai sus, ba mai jos, in functie de ziua de filmare.

Dar si la inadvertenta dintre uniforma cu numarul 49 a eroului si elicopterul 52 din momentul intrarii pe Tet. Care Tet – o tehnologie desteapta si precisa de fel – nu-si da seama de nepotrivirea asta decat tarziu. Prea tarziu.

Stiu, suna ciudat ce spun eu aici, dar promit c-o sa intelegi despre ce vorbesc dupa vizionare.

In rest, nu stiu daca mai era cazul sa mentionez, dar actiunea se petrece la New York – varianta 2077. Adica un fel de New York din care n-a mai ramas mare lucru. Totusi, remarcam varful lui Empire State Building, pentru ancorarea in realitate.

Una peste alta, Oblivion e un film dragut, cu un Tom Cruise forever young si un final peste asteptari. Eu zic ca merita sa-l vezi.

Vizionare placuta!

La Oradea, Business Days aduce peste 70 de speakeri, antreprenori în serie, business angels, manageri din companii de top, antreprenori de success din Oradea, Cluj-Napoca, Timişoara, Bucureşti, peste 100 de parteneri care sprijină organizarea evenimentului şi peste 500 de participanţi care sunt aşteptaţi la eveniment.

Evenimentul va menține structura și modul de organizare de la evenimentele anterioare, concepute și construite pe ideea de a crea o platformă de oportunități și business networking pentru antreprenorii și managerii români. Sunt singurele evenimente care integrează în jurul ideii de business networking interesele celor trei mari categorii de stakeholderi ce iau parte la ele: participanți, speakeri și parteneri. Posibil acum şi cu ajutorul aplicatiei software MeetMe creată de organizatori să faciliteze celor prezenti accesul la baza de date cu participanţii în vederea stabilirii de întâlniri şi matchmaking la locul evenimentului.

Temele ce vor fi abordate în cadrul ediţiei de la Oradea, includ tematici de actualitate abordate în conferinţe ca: Viziune şi Anduranţă, Felexibilitate şi Adaptabilitate, Leadearship şi Excelenţă, Performanţă şi Atitudine, analizate prin studii de caz, interacţiune şi schimb de experienţă în cadrul workshopurilor: Vânzare şi negociere în era digitală, Gestionarea eficientă a resurselor financiare, Tehnici esenţiale în organizarea managementului timpului, Managementul schimbărilor, Preţuri şi politici comperciale, Recrutare şi selecţie în era digitală, Tehnici esenţiale în fidelizarea clienţilor, Leadership şi fidelizarea echipelor, De ce să-ţi atragi un investitor, Cum să porneşti azi o afacere?, Marketing digital, Branding, pozitionare, diferentiere, Inteligenţa emoţională etc

Pe durata celor două zile ale evenimentului cei interesaţi pot participa la:
• 4 conferinţe;
• 16 workshopuri tematice;
• 4 mese rotunde- dezbateri-moderate;
• 4 sesiuni de business networking:
• sesiune de tip open
• sesiunie de tip microîntâlniri
• sesiune de tip matchmaking prin aplicaţia software MeetMe ce poate fi descarcată şi accesată o dată cu înscrierea la eveniment
• VIP BusinessNetworking
• expoziţie tematică
• degustare de vinuri celebre prin Casa de Vinuri Cotnari şi Valea Vinului şi prezentare de modă oferita de designerii Anca Manea şi A’ime Cristie.

Programul complet al evenimentului poate fi consultat la adresa: oradea.businessdays.ro/program
Modalitățile de acces la eveniment sunt flexibile și variate, costurile de participare pornind de la 50 Euro (acces la un singur workshop) și până 100 Euro (tichet de tip PREMIUM 2 – acces complet la conferințe și workshop-uri și la toate manifestările satelit).

Înscrierile mai sunt deschise până în data de 2 aprilie ora 18.00. Până în acest momment au fost confirmati 450 de participanti.

Pentru detalii poate fi accesată adresa: http://oradea.businessdays.ro/inscriere/

De asemenea, studenții beneficiază de 50% reducere pe baza carnetului de student, însă pentru ei există un număr limitat de 50 de locuri.

O parte dintre speakerii invitaţi ai acestei ediţii: Marius Ghenea, Silviu Hotaran, Amalia Sterescu, Cristian Nacu, Adrian Gheara, Sergiu Negrut, Marian Dusan, Dacian Palladi, Felix Daniliuc, Vlad Mihut, Bogdan Grosu, Adrian Florea, Loránd Soares-Szász, Bogdan Comanescu, Diana Vitan, Voicu Oprean, Andy Szekely, Florentin Banu, Mihai Stanescu, Eusebiu Burcas, Alin Merches, Sorina Bradea şi multi altii. Lista completă şi mai multe detalii despre speakeri, program, precum modalitățile de acces sunt disponibile pe site-ul evenimentului: oradea.businessdays.ro/speakeri

Pentru ca ne-am obisnuit deja care-i conventia, si anume ca tot ce-i rau si ameninta omenirea pleaca din America – si tot acolo se opreste – si pentru ca, in consecinta, avem de-a face cu o noua poveste de actiune cu si despre americani si presedintele lor, hai sa vorbim putin despre scenariul filmului.

Iron Man 3 ne prezinta savantul – miliardar excentric (interpretat de Robert Downey Jr.) care isi pune atat stiinta, cat si banii in slujba natiunii si care se lupta pana la genericul final sa instaureze linistea si pacea.

Daca vorbim despre stiinta, vorbim despre costumele Omului de Fier, intr-atat de bine facute incat inlocuiesc cu succes Armata Americana.

Iar daca vorbim despre bani, nu putem sa nu remarcam resedinta de vara a protagonistului. O super casa in plan circular cu multe suprafete vidrate – cum ar spune un agent imobiliar – contruita fix pe malul oceanului, pentru a-l atata, parca, pe dusmanul mandarin.

In plus, avem de mentionat teroristul cu infatisare si cetatenie indoielnice si clasicul conflict pentru salvarea fetei.

Care fata?

Cea fara de care nu poate trai super eroul nostru. Aia blonda, interpretata de Gwyneth Paltrow, in cazul de fata.

Ca si decizie atipica, as mentiona – totusi – faptul ca super eroul nostru nu-i nicio secunda prezentat sub acoperire, asa ca da autografe de strada si ii lasa teroristului adresa de acasa printr-o declaratie tv in direct, initiand un soi de desen animat pentru adulti.

Deci, daca ai vazut si ai apreciat primele doua parti ale Iron Man, ar trebui sa-ti faci timp sa treci pe la cinema, sa vezi Iron Man 3.

Iar daca nu ai vazut primele parti, poti sa stai linistit si sa incepi direct cu vizionarea partii a treia. Tot ce tine de actiunea trecuta ti se explica in film.

Apropo, sunt cateva glume chiar bune in text. Dar n-are rost sa le deconspir, nu-i asa?

Vizionare placuta!

Integrate are mai multe chestii, WhatsApp, Instagram, Draw, SendIt , FdBack si alte inventii din astea care se bazeaza pe camera, procesorul, accelerometrul sau inclinometrul telefonistetului (smartphone-ului, zic).

Problema este ca aceasta aplicatie sprijina terorismul sentimental!

Poti, de exemplu, sa apesi un buton din aplicatie si-apoi, daca iei telefonul in brate sau il lipesti pe corpul tau… tocmai i-ai trimis iubitei o imbratisare. Si aplicatia ii va trimite imbratisarea! Si iubita ta va face la fel, imediat, isi va strange telefonul in brate si-ti va trimite o imbratisare.

Pana aici e bine, numai ca… iubita ta va astepta inca 10 minute si-ti va trimite inca o imbratisare virtuala. Si daca tu nu-i vei trimite imediat o alta imbratisare la schimb… INSEAMNA CA TU N-O MAI IUBESTI!

Mai mult de-atat… apesi alt buton pe ecran si-apoi… saruti ecranul. Stii ce-ai facut? Tocmai i-ai trimis iubitei un sarut! Iar ea il va primi voioasa si se va apuca sa-si sarute si ea ecranul de la telefon, trimitandu-ti la schimb alt sarut. Dar faza e ca cu cat saruti mai mult ecranul, cu atat sarutarile sunt mai multe. Si daca tu trimiti un singur pup, iar ea trimite 10 ( e garantat ca va trece de 15!), tu esti obligat sa iei ecranul la lins, sa bagi acolo macar 16-18 saruturi, PENTRU CA ALTFEL TU N-O IUBESTI!

Poti sa faci poze din aplicatie si-apoi sa desenezi pe ea (teoretic desenezi inimioare si amorasi si cupidoni…), poti sa interactionezi in mai multe feluri cu iubita/iubita tau prin aplicatie.

Da, ideea e buna, dar oricat de romantic, indragostit, amorezat ai fi… la un moment dat nu vei face fix cat trebuie. Si-atunci ea va trage concluzia: TU N-O MAI IUBESTI ASA CA PE VREMURI! Si-atunci e panica!

Asadar:

- daca esti barbat… evita cat poti inventia asta.

- daca esti femeie… te rog nu-i spune iubitului/sotului tau ca eu i-am adus napasta pe cap!

Da, ideea este draguta… dar tine de puterea vointei fiecaruia sa nu devina un terorist sentimental, sa nu inceapa sa bage groaza in celalalt si sa-i faca telefonul sa bingane si sa uguie non-stop, trimitandu-i imbratisari, pupaciuni, mangaieri si mai-stiu-eu-ce inventii ale aplicatiei.

Deci, ca si concluzie: aplicatia Avocado este misto de tot. La altii pe telefon. :D

Si, ce este si mai interesant… el poate fi folosit in doua modalitati, fie descarci de pe AppStore sau Android Market o aplicatie si il poti face sa “mearga” folosindu-ti telefonul mobil, fie prin telecomanda proprie (metoda cea mai avantajoasa, din punctul meu de vedere). Telecomanda este si dispozitivul cu ajutorul careia se incarca robotelul si este foarte usor de folosit, chiar si fetita mea de 3 ani o foloseste cu succes.

Nu stiu daca ati incercat astfel de jucarii inovatoare, dar va recomand cu mare placere sa incercati, daca aveti ocazia. Sunt super distractive si amuzante.

In vacanta am mers 2 adulti (parinti de meserie) si un copil de 3 ani (care da de lucru parintilor). Ca orice parinte, cel mai mult m-a bucurat programul de distractie special facut pentru copii, program ce ne lasa se ne bem cocktailul in liniste, in fiecare seara (aproximativ 2 ore).

De asemenea, mancarea a fost foarte buna si foarte variata! Nu am avut nicio problema de stomac, desi sufar de un ulcer ce “reactioneaza” la orice mancare aiurea, si, pe atunci mai sufeream si de “o cariera” de pietre la vezica biliara (pietre care au fost scoase, intre timp… cu tot cu fiere). Deci, din moment ce nu am avut nicio problema, ba chiar am mancat foarte usor si sanatos, am fost foarte incantata!

In camera, totul era foarte curat, iar pentru fetita ne-au pus special o alta canapea, foarte comoda. Curatenie se facea zilnic, deci si la acest capitol totul a fost bine.

Plaja era foarte aproape de hotel (aproximativ 4 min de mers pe jos, cu toate bagajele- lopatele, galetuse, colac, prosoape, etc). Sezlongul era 8 leva pe zi (aproximativ 4 euro), preturile erau mai mult decat acceptabile la toate produsele.

La hotel, am optat pentru “all inclusive”, optiune care a inclus absolut totul la orice ora (mancare, bauturi, sucuri, etc.).
Ce sa mai spun, piscina foarte frumoasa, parcul hotelului foarte spatios si relaxant.
Recomand cu mare drag sa incercati o vacanta la Hotel Hrizantema- Sunny Beach, Bulgaria.

In primul rand hai sa spunem din start ca filmul face parte din seria de filme americane tipice, cu situatii dramatice americane tipice si eroi tipici americani, cu arme tipice americane si… rezolvari americane… tipice.

Asta ca sa ne fie din start clar despre ce vorbim.  Stiu, aveti impresia ca v-am spus deja jumatate din film…

Spuneam pe main blog (cabral.ro), in trimiterea catre recomandarea asta, ca “Vine tare din spate Gerard Butler, care, cu toate ca nu mai e un tinerel, inca rupe secventele in care peretii cad in laturi, tavanul sare in sus iar podeaua se prabuseste in milioane de schije, srapnele si fum.“.

Intre noi fie vorba, mie-mi place omul. La fel cum mi-a placut si Die Hard.

Deci puteti trage concluzia ca mi-a placut si Cod Rosu la Casa Alba (mult mai puternic este titlul original, Olympus has fallen).

Un film cu un scenariu fantezist dar care in conventia respectiva poate functiona, un joc actoricesc la subiect, fara greseli de montaj, cu efecte speciale foarte bune… eu cred ca filmul merita vazut.

Nu, nu vei gasi raspunsul la intrebarile metempsihotice ale omenirii. Nu, nu vei avea parte de un regal al filmului absurd rusesc, acel film clasic ce nu poate fi criticat (din simplul motiv ca nimeni nu-l intelege).

Dar iti garantez ca o sa fii prins de film, o sa te agiti pe scaun si-o sa urmaresti secventele cu interes.

Din punctul meu de vedere filmul merita un 9+ in categoria lui de film de actiune tip Die Hard (personajul principal e singur, murdar, lovit, ranit si fara sanse in fata unui inamic care-l copleseste numeric. Si totusi… salveaza lumea intreaga.).

Este de vazut, deci.

Mai jos un trailer – atentie, spoiler alert, acum c-am vazut filmul gasesc prea multe secvente puternice in trailer, o sa diminueze efectul respectivelor secvente in film. Adevarul este ca de ceva ani, din pacate, daca te uiti la trailerul filmului tocmai ai vazut cele mai tari 10 faze din film.

Treaba care este extrem de enervanta, ca in felul asta tocmai ti-au diminuat la jumatate placerea de a descoperi fazele in film, nu aruncate la gramada intr-un montaj de 75 de secunde…

Deci… daca ai chef de o seara de actiune iti recomand sa mergi la Cod Rosu la Casa Alba.