Îmi placi, de ce să mint? Mi-ai atras atenţia de când ni s-au intersectat drumurile prima dată şi acum te cam ţii scai de mintea mea. Aşa că vreau să te cunosc mai bine! Intră aici şi hai să facem cunoştinţă: cine eşti şi de ce citeşti acest blog? Merge rapid: durează cam 5-10 minute, aşa că dă tot ce poţi şi fii sincer! Termen limită: 18 mai 2012.

CeRecomand.ro participă la Studiul de Audienţă a Blogurilor Româneşti realizat de Standout.

Asta e premisa filmului The Raven (2012), cu John Cusack în rolul poetului Edgar Allan Poe. Filmul încearcă să spună povestea zilelor de dinaintea morţii scriitorului şi nu o face deloc bine. De fapt e o plictiseală cu John Cusack.

Ar fi putut fi un film cu oricine altcineva ca personaj principal, dar l-au ales pe Poe probabil pentru notorietatea lui, de aceea şi titlul, după cea mai cunoscută poezie a lui, The Raven. Mai mult, la noi îi zice Corbul, ceea ce a produs mare confuzie pentru mine pentru că are acelaşi titlu ca filmul în care moare Brandon Lee, The Crow (1994).

Până la urmă şi la coadă, filmul nu e biografic ci o paradă/thriller cu haine de epocă. Dar n-ar fi fost nici o problemă dacă ar fi fost un fil ciudat în care Poe e crimefighter sau se bate cu extraterestrii sau alte drăcovenii, abia aştept Abraham Lincoln: Vampire Hunter (2012), dar filmul ăsta e plictisitor, nu încearcă nimic deosebit cu povestea pe care o are, n-are inimă deloc.

Edgar Allan Poe, la început suspect, ajunge să ajute politiştii să prindă un criminal al cărui modus operandi este dat de poveştile de groază semnate de Poe. De exemplu prima crimă este la fel ca cea din The Murders in the Rue Morgue (personajul principal din povestea asta, C. Auguste Dupin, este primul detectiv din literatura universală şi model pentru personaje ca Sherlock Holmes sau Hercule Poirot). Per total, povestea este slabă, motiv pentru care detectivul Fields (Luke Evans) insistă în repetate rânduri că e nevoie ca Poe să ia parte la investigaţie şi că el nu e degeaba acolo.

Nu mi-a plăcut deloc de John Cusack, dar mai ales de personajul lui. Edgar, din film, n-ar fi nici într-o mie de ani scriitor ci contabil la vreun magazin specializat pe tălpi de pantof şi ar fi avut pisici, nu un raton, ca animal de casă. Mi-l imaginam pe Poe undeva între Raoul Duke din Fear and Loathing in Las Vegas (1998) şi Fink din Barton Fink (1991), dar s-a dovedit a fi lipsit de viaţă ca Benjamin Button. Pe lânga toate astea mai e şi un love-interest (Alice Eve) care nu se justifică în absolut nici un fel. Apare şi Brendan Gleeson într-un rol.

Imaginea nu e nici ea impresionantă, măcar de ar fi arătat ca Dark City (1998) (unde James McTeigue a fost second assistant director pe imagine) şi l-as fi iertat de câteva păcate. The Simpsons au reimaginat în 1990, în primul episod Treehouse of Horror, poezia The Raven şi au reuşit în 5 minute să spună ce nu a spus filmul ăsta în aproape 2 ore.

Chiar am încercat să formulez tot felul de metafore ca să arăt într-un fel cât mai deosebit cât mi-a displăcut filmul ăsta, dar am ajuns la concluzia că nu are rost. E atât de plictisitor încât nici chef să-l critic nu îmi provoacă. Nu înţeleg de ce există filmul ăsta dar mai ales de ce e aşa bătăios, poate pentru că e James McTeigue prea obişnuit cu filme ca V for Vendetta (2005) sau Ninja Assassin (2009). Dar nici ideea asta nu o pot admite pentru că nu e film de autor, ci de studio, aşa că săracu McTeigue o fi regizat ce i s-a dat (aşa că nu dau vina pe el). Îmi pare chiar rău pentru că până acum nu s-a mai făcut niciun film despre Edgar Allan Poe ce-ar merita menţionat şi The Raven (2012) nu schimbă şirul cu nimic.

The Raven / Corbul (2012);

Gen: Mystery | Thriller; Durată: 111 minute;  Limba: Engleză;

Regie: James McTeigue;

Cu: John Cusack, Alice Eve, Oliver Jackson-Cohen, Luke Evans, Kevin McNally, Pam Ferris, Sergej Trifunović, Ian Virgo, Brendan Gleeson şi Sam Hazeldine;

Producători: Marc D Evans, Trevor Macy, Aaron Ryder şi Scott Levy;

Scenariu: Ben Livingston şi Hannah Shakespeare;

Coloană sonoră: Lucas Vidal;

Director imagine: Danny Ruhlmann;

Montaj: Niven Howie;

O producţie Relativity Media, FilmNation Entertainment şi Intrepid Pictures şi distribuit de Rogue şi Ro Image Film Distribution (pt. România).

Display-ul

Primul lucru pe care l-am facut a fost sa… ne jucam Angry Birds Space. Stiu, probabil nu v-ati si asteptat (sau poate ca da), dar jocul era abia lansat, iar tableta arata de parca era device-ul perfect de pe care sa ne jucam. Widescreen-ul cu raport de 16:10 si diagonala de 10.1″ din Gorilla Glass a avut performante excelente nu doar pentru Angry Birds, dar si pentru seriale, fiindca movie night a avut loc pe Motorola XOOM 2. Eu am fost tare incantata ca pot avea tableta aproape si nu mai trebuie sa ma ridic din pat si sa iau laptopul in brate in cazul in care vreau sa citesc un mail sau sa share-uiesc ceva pe Facebook  in timp ce ma uit la film. Tehnologia IPS dint tablet asigura un unghi de vizualizare foarte bun si nu am simtit deloc diferenta fata de laptop, ba dimpotriva, mi-a placut mai mult.

Foto si video

Si fiindca déjà v-am povestit despre performantele de redare a continutului video, ar trebui sa stiti ca puteti face si un Skype video call sau un video call de pe alta platform, fiindca tablet e dotata cu o camera frontala. Acelasi lucru este valabil si in cazul fotografiilor: desi poate parea ciudat sa-ti faci poza cu tableta, acest lucru nu se intampla si cand faci o poza tinand tableta cum o tii in mod obisnuit. Calitatea foto e rezonabila si, daca mai folosesti si o aplicatie de prelucrare, cum ar fi Camera Effects, poate iesi chiar ceva simpatic:

Asteptam cu mare interes Instagram pentru tablete Android, sa ne jucam cu pozele noastre. Asta daca Facebook va mai dezvolta asa ceva.

Greutatea si carcasa

Motorola XOOM 2 are 599g, cu 2 grame mai putin decat iPad 2 J, iar grosimea sa de 8.8mm il face foarte user friendly, chiar si pentru perioade mai lungi de timp. Mi-a placut mult materialul cauciucat de pe margini, care face tableta sa para foarte “bad ass” si gata de facut lucruri marete cu ea.Acest invelis special face tablet sa fie partial waterproof(splash proof), dar nu as sugera sa incercati asta acasa.

Web browsing

Domnule Sergent, veti fi bucuros sa aflati ca ne-am luat in serios sarcina, si am testat tableta conform indicatiilor. Cu liniuta, de la capat:

- cat de repede imi este accesibila (se deschide) in comparatie cu un PC: tablet se deschide in mai putin de 30 de secunde, ceea ce e mai rapid in comparatie cu deschiderea unui Windows, dar nu la fel de rapid ca un Linux. Cred insa ca astfel de comparatii nu prea isi au locul, fiindca vorbim despre device-uri diferite. Oricum, timpul de deschidere nu este o problema, mai ales ca tableta nu e un device pe care sa-l inchizi seara si sa-l deschizi dimineata.

- cat de comod sa faci o ora de browsing in comparatie cu un PC: fiindca e dotata cu browser cu Flash player, tabbed browsing, bookmark syncing, incognito mode, auto form filling, etc., comoditatea la browsing nu e doar mare, ci chiar sporita fata de PC. Asta fiindca touch screens make everything better!

Aplicatii

Google Play are destule aplicatii pentru tabletele cu Android astfel incat sa nu te plictisesti niciodata. Daca te-ai saturat de Angry Birds, poti incerca sa te joci cu Camera Effects pentru fotografie sau poti sa faci un tur al lumii intr-o seara cu Google Maps. Experienta imaginilor prin satelit din Paris, Roma sau SUA e mult, mult mai distractiva pe tableta.

Aplicatia de Gmail dedicata este impecabila, iar tastatura e extrem de user friendly, astfel incat m-am obisnuit foarte repede cu ea si eram aproape la fel de rapida la scris cum sunt pe laptop. Aplicatia de Facebook e si ea foarte simpatica, iar accesul rapid la toate comenzile scade mult din timpul pierdut dand click-uri, asa cum facem pe laptop/desktop.

Mi-a placut Motocast, o aplicatie care te lasa sa accesezi anumite foldere (cu muzica, video, foto) de pe calculatorul tau (atata timp cat acesta merge) de oriunde. XOOM 2 mai are si alte cateva widget-uri mici si utile, cum ar fi Floating notes, foarte buna pentru pasionatii de organizare, cum sunt eu. J

As fi vrut sa fac cateva screenshots, insa nu am reusit sa gasesc nicio aplicatie in shop care sa ma ajute in acest sens. Sper ca vreun app developer sa se gandeasca la asta.

Detalii tehnice

Momentan XOOM 2 ruleaza Honeycomb 3.2 OS, insa va primi curand un update la cel mai noua editie a sistemului de operare Android 4.0 – Icecream Sandwich, iar acest lucru cred ca ii va oferi posibilitatea sa-si evidentieze si mai bine calitatile tehnice.

Procesorul dual-core de 1.2GHz si capacitatea de stocare de 16 GB fac casa buna impreuna si-ti dau posibilitatea sa te joci cu o multime de features, fara sa simti vreun delay la utilizare. Am testat si autonomia aproximativa de pana la 10 ore in mod de web browsing prin WiFi sau in mod redare video si, dupa toate “chinurile” la care am supus XOOM 2, am incarcat-o doar de 2 ori in 3 zile.

Cristian, stiu ca ne-ai rugat sa testam un client de SSH si VNC , insa ma tem ca setul meu de cunostinte tehnice nu a acoperit si acest test.

Mi-as cumpara-o?

In mod clar, DA! Cred ca ar inlocui foarte repede laptopul meu, mai ales pentru ce am eu de facut: text editing, un pic de tot de prelucrari foto, foarte mult web browsing si alte chestii care nu necesita neaparat resurse imense. Ma gandesc serios sa incep sa pun bani deoparte pentru Motorola XOOM 2. Voi?

Acţiunea din această capodoperă a lui W. C. Fields se petrece în oraşul Lompoc. Filmul începe cu două doamne uitându-se la o căsuţă poştală şi minunâdu-se cum de cineva poate avea numele de familie Sousé. Una dintre cadâne o corectează pe cealaltă spunându-i “It isn’t pronounced Souse. Accent grave over the “E”, Egbert “Sou-say”.

Filmul povesteşte despre Egbert Sousé, jucat impecabil de W. C. Fields, un om care devine agent de securitate într-o bancă, după oprirea accidentală a unor hoţi. De fapt, filmul nu are o linie narativă normală, intriga prezintă doar un pretext pentru o serie de întâmplări care il au ca personaj principal pe Sousé. La sfârşitul filmului e şi o urmărire de maşini.

Pentru că regizorul era mereu beat, lui Sousé i se oferă postul de regizor la un film care se turna în zilele acelea în Lompoc. Egbert ingnoră pentru moment oferta propusă pentru a întreba barmanul, Shemp (din The Three Stooges), Sousé: “Was I in here last night, and did I spend a 20 dollar bill?” / Joe the bartender: “Yeah!” / Sousé: “Oh, boy, is that a load off my mind. (chuckles) I thought I’d lost it!” După asta răspunde producãtorului: “You’re yelling right down my alley. In the old Sennett days I used to direct Fatty Arbuckle, Charlie Chaplin, Buster Keaton and the rest of ‘em. I can’t get the celluloid outta my blood. Nights, I used to tend bar.”

Asta spune foarte multe despre Fields ca artist. Eu chiar nu înţeleg cum de acest om nu este cunoscut în România. Woody Allen a spus despre el că este unul dintre geniile veritabile ale comediei, alături de Charlie Chaplin, Buster Keaton, Groucho şi Harpo Marx, şi Peter Sellers. Este extrarodinar, este uluitor, este grozav, este fabulos, şi încã restul sinonimelor lui extrarodinar. Are o eleganţă extrem de rar întâlnită în livrarea replicilor, care pur şi simplu mi se pare nemaipomenită. Când spune “Ah, yes . . .” cu vocea pierdută, parcã înjură cu jumătate de gură. Mai suprinzător este faptul că scenariul este scris chiar de Fields, chiar dacă este semnat – Mahatma Kane Jeeves (care este un joc de cuvinte pentru “My hat, my cane, Jeeves”). W. C. Fields obişnuia să semneze folosind pseudonime, cu nume ca Charles Bogle sau Otis Criblecobble.

Apar şi alte personaje clasice pentru Fields, nevasta pisăloagă, copii neascultători sau rãsfãţaţi şi soacra nesuferită. Spre deosebire de alte personaje care se confruntă cu asemenea probleme casnice, Sousé este blând, plăcut şi chiar naiv. Dar mai este şi un mare beţivan pe lângă toate astea. Când ia dopul de la sticlă spune “Take off your hat in the presence of a gentleman.”

Este într-un fel ca un film Monty Python, haotic dar al naibii de distractiv. Are 100% pe Rotten Tomatoes, apare în Criterion Collection şi are un personaj pe nume Og Oggilby (“sounds like a bubble in a bathtub!”). Eu zic să luaţi să vedeţi filmul ăsta şi “Don’t be a luddy-duddy! Don’t be a mooncalf! Don’t be a jabbernowl! You’re not those, are you?”

The Bank Dick / Detectivul Băncii (1940);

Gen: Comedie;  Durată: 72 minute;  Limba: Engleză;

Regie: Edward F. Cline;

Cu: W. C. Fields;

Producători: Jack J. Gross şi Cliff Work;

Scenariu: Mahatma Kane Jeeves;

Coloană sonoră: Charles Previn;

Director imagine: Milton R. Krasner;

Montaj: Arthur Hilton;

O producţie Universal Pictures. Apare în “The Criterion Collection”.

Desi DS5 se poate conduce in modul full electric (ZEV, pana la 60km/h), principalele proprietati ale motorului electric sunt de asistenta la demaraje si tractiune integrala pentru momentele de aderenta scauzuta: zapada, nisip sau noroi (motorul cu combustie interna asigura tractiunea fata, iar cel electric tractiunea pe spate).

Motorizarile? 1.6 e-HDI (diesel, 115CP), 1.6 THP (benzina, 155CP), 2.0 HDI (diesel, 160CP) si 1.6 THP (benzina, 200CP), iar optiunile de cutii de viteze includ: manuala, pilotata si automata dublu-ambreiaj (:D), toate cu 6 viteze.

Citroen DS5 vine cu o lista bogata de dotari standard:

• asistenta: ABS, ESP, ASR, pornire din buton, frana de mana electrica, asistenta la pornirea din panta, servodirectie electrica variabila, senzori de ploaie/lumini
• confort: climatizare automata pe doua zone, cotiera centrala fata racita (si incapatoare as putea adauga), comenzi pe volan, sistem audio cu MP3
• siguranta: airbag-uri frontale, laterale si cortina fata/spate
• tetiere fata reglabile pe inaltime, suport lombar + multe altele

Pretul masinii incepe de la 26 900E TTI pentru motorizarea 1.6 e-HDI si 28 900E TTI pentru motorizarea pe benzina 1.6 de 155CP.

Performantele 1.6 e-HDI:

• 1560 cmc si 115CP (3600 rpm)
• viteza maxima: 191 km/h
• demaraj 0-100km/h: 12.4s
• consum: 4.8 urban (probabil 6-6.5 in traficul bucurestean), 4.2 extraurban, 4.4 mixt

Poze de la lansarea Citroen DS5 mai jos:

Eu am cumparat filmul “Veronica se intoarce” cu Jurnalul National acum mai bine de un an si sunt mai mult decat incantata de alegerea facuta.

Filmul o surpinde pe minunata fetita Veronica in diferite ipostaze dragalase, sarind in ajutorul prietenei sale “o ratusca”, furata de “Coana Vulpe”.

Calatoria micutei este in padure, unde isi va reintalni prieteni dragi, precum: Greierele, iepurasii, imparateasa furnica si prieteni mai putin dragi, precum: Motanul Danila sau Vulpea.

In “Veronica se intoarce” veti intalni o lume plina de magie, fantezie si umor, fiind un film conturat de maiestria muzica a compozitorului Temistocle Popa. Va invit sa copilarim!

Ideea

O noua revista online. Un nou concept dedicat exclusiv tinerilor, creativilor, curiosilor si nu in ultimul rand iubitorilor de manifestatii cultural-artistice.

O revista creata, asa cum fondatorii ei recunosc, pentru a celebra “varsta de aur”, intraductibilul si indestructibilul youth.

O idee potrivita nevoilor tineretii si apetitului pentru frumos, un proiect pe gustul si sufletul oricarui inovator.

De ce sub25 ? Explicatia o gasim chiar in redactie:

„Este apogeul (statistic) al tinereții.
25 de ani (plus/minus 10) este vârsta de aur, perioada de maxim potențial al creativității, energiei și curiozității.
SUB25 nu este un reper temporal, ci un sinonim de sens pentru intraductibilul youth.”

Continutul

Sectiuni: Cultura urbana/ Arte/ Fashion/ Film/ Foto

Articole scrise in spiritul culturii urbane, al deschiderii catre energie si curiozitate.

Marturisesc cu o placere vinovata ca principala categorie pe care o accesez zilnic in speranta vreunei noutati e cea de cultura urbana. Acolo l-am gasit pe Motanov, motanul meu preferat de o luna jumatate, acolo am citit un articol frumos de om destept despre cum se traieste jazz-ul experimental si tot aici am descoperit o fata si chitara ei.

Musai de vizitat zilnic e sectiunea stiri daca vrei sa stii ce se intampla cu festivalul de teatru tanar Ideo Ideis, ce concerte si ce ateliere  iti ofera orasul aparent prea imbacsit de lucruri irelevante, ce mai fac librariile online, dar si offline si ce nou superalbum s-a mai lansat.

 Designul/ infatisarea

Imi place mult logo-ul potrivit intregulului concept al site-ului: creativ, urban, colorat, o tinerete circulara.

In rest, numai de bine. Design de revista userfriendly, suficient de curat si liber, usor de accesat si de cautat orice informatie. Dar sa revenim la continut, sa nu fim atrasi doar de ambalaj. Vorba lui Balzac: „Un cuvânt face cât o idee într-o ţară unde omul este mai atras de eticheta sacului decât de conţinutullui.” (Balzac, Faimosul Gaudissart)

Inovatie

Nu trebuie decat sa intri si sa citesti un articol pentru a intelege ca e altceva, ca e altfel.

E un must have in readerul tau daca iti doresti sa cunosti toata miscarea si suflarea urbana contemporana si daca iti iubesti neuronii. O revista ce ne aminteste de adevaratul content si de creatia unor articole veridice. Fara copy-paste, fara traduceri din afara, fara cancanisme si personaje de hartie.

Pe scurt, multumesc redactiei ca are grija de intelectul meu/al nostru.

American Reunion (2012) vs. Project X (2012). Stifler vs. Costa. Jim vs. Thomas. Generaţia care a terminat liceul acum 10 ani vs. cei de sunt acum la liceu.

American Pie (1999) e filmul teen clasic pentru generaţia noastră, aşa cum a fost Animal House (1978) (de fapt Liceenii (1987)) pentru ăia mai bătrâni. Toată lumea ştie de faza cu plăcinta, de “Stifler’s mom” sau de filmuleţul cu precocele Jim. Într-un fel, filmul ăsta ne gâdila, la vremea lui, la simţurile vădit neintelectuale. American Reunion este al optulea film din seria American Pie şi al patrulea în care apare castul original, e continuarea după anostul American Wedding (2003). Personajele sunt căsătorite şi la fel ca orice alţi oameni căsătoriţi sunt al naibii de plictisitori, chiar mai monotoni ca ăia din Grown Ups (2010).

Project X  este un film despre cum 3 tipi de liceu (care seamănă foarte mult cu ăia din Superbad (2007)) care dau o petrecere. E ca şi cum te-ai duce la cinema să vezi un videoclip Ke$ha, Black Eyed Peas şi David Guetta cu aceleaşi personaje. Cineva a zis că e “Superbad on crack”, şi la fel ca orice altceva “on crack” – fac tot felul de chestii dubioase. Eu zic că nu e la fel de inteligent şi că personajele nu sunt nici pe departe atât de interesante ca în Superbad.

American Reunion e un film despre o reuniune de liceu cu nişte domnişoare bătrâne care se uită la tineret şi se întreabă dacă “Aşa era şi pe vremea noastră?”. Stifler (Seann William Scott) te mai face să râzi şi parcă e cel mai viu dintre toţi, dar alea 5 minute nu sunt îndeajuns pentru restul de 2 ore de chin. Project X nu e nici pe departe amuzant şi e chiar tâmpit pe alocuri. Ambele filme sunt “tits and ass”. Hedonismul şi misoginismul umblă în papuci de casă, mai ales prin Project X, şi parcă fetele sunt făcute la matriţă. Ambele sunt pline de clişee, jocuri actoriceşti ingrozitoare şi au poveşti şi personaje complet neoriginale.

Ce-l face totuşi pe Project X să iasă în evidenţă e muzica. Muzică din aia de petrecere care te face si pe tine pe scaun să dai din fund, mâini şi din picioare. Când îi auzi pe Kid Cudi sau pe Yeah Yeah Yeahs scoţi telefonu din buzunar, dai drumu la Shazam şi cauţi melodia. Când îi mai auzi şi pe Wale, J-Kwon sau Jay-Z cu Kanye West zici că mai bine cauţi soundtrackul acasă. Are muzică din aia cu care te poţi da mare la o petrecere şi să zici “Stai mă că ştiu eu o melodie.” American Reunion are muzica de la radio.

Project X a şi stârnit hormonii în adolescenţi. Wikipedia ne povesteşte despre încercări de a face petreceri exact ca în film, ceea ce nu e o idee chiar aşa de rea.

Ambele filme sunt experimente barbare pentru persoane fără pretenţii de intelectuale, but I love some anarchy every once in a while. Amândouă nu se ridică mai sus de genunchiul broaştei, dar măcar Project X e distractiv. Pentru cei mai cerebrali aş putea recomanda The Party (1968), care e un film despre cum Peter Sellers se duce la o petrecere.

E o bătălie între generaţii ce se dă acum în cinematografele din România. Îmi pare rău să ajung la concluzia asta, dar noul American Pie nu face decât să arate cât de neinteresanţi, insipizi, nesăraţi, sălcii şi plicticoşi devenimdupă ce trecem de 21 de ani. Project X arată măcar că cei ce vin în urma noastră au puţină viaţă în ei, chiar dacă aia se termină la 17 ani când fac primul copil.

Project X (2012);

Gen: Comedie ;  Durată: 88 minute;  Limba: Engleză;

Regie: Nima Nourizadeh;

Cu: Thomas Mann, Oliver Cooper şi Jonathan Daniel Brown;

Producători: Todd Phillips;

Scenariu: Matt Drake şi Michael Bacall;

Director imagine: Ken Seng;

Montaj: Jeff Groth;

O producţie Silver Pictures şi Green Hat Films şi distribut de Warner Bros. şi MediaPro Distribution (pt. România).

American Reunion / Plăcinta Americană: Din nou pe Felie (2012)

Gen: Comedie;  Durată: 113 minute;  Limba: Engleză;

Regie: Jon Hurwitz şi Hayden Schlossberg;

Cu: Jason Biggs, Alyson Hannigan, Chris Klein, Natasha Lyonne, Thomas Ian Nicholas, Eddie Kaye Thomas, Tara Reid, Seann William Scott, Mena Suvari şi Ali Cobrin;

Producători: Chris Moore, Craig Perry şi Warren Zide;

Scenariu: Jon Hurwitz şi Hayden Schlossberg;

Coloană sonoră: Lyle Workman;

Director imagine: Daryn Okada;

Montaj: Jeff Betancourt;

O producţie Zide/Perry Productions şi distribut de Universal Pictures şi Ro Image Film Distribution (pt. România).

Recunosc ca o tableta este gadget-ul pe care mi-l doresc cel mai mult de cateva luni incoace si nu cred ca sunt singura.  A avea o tableta a trecut de mult de la a fi un lucru “nice to have” la “need to have” nu doar pentru aspectul profesional, ci si pentru cel personal.

Intotdeauna am vazut, nu doar eu, ci toata echipa Ce Recomand, mai mult in gadget-urile cu care lucram decat simplele lor functiuni tehnice. Gadget-urile au suflet, ne distreaza, ne amuza, starnesc curiozitate si anima spiritul nostru de descoperitori a celor mai fun lucruri de facut, mai ales online.

Acum avem o provocare pe care vrem sa o experimentam alaturi de voi: Motorola XOOM 2 va ajunge in curand in mainile noastre, iar noi ne dorim sa ne spuneti ce aplicatii sau caracteristici tehnice ati vrea sa testam pe ea.

Poate va inspira procesorul dual-core de 1.2GHz, diagonala de 10.1″, rezolutia de 1280×800 pixeli sau capacitatea de stocare de 16 GB. Sa nu uitam ca ati putea sa ne provocati sa-i testam autonomia aproximativa de pana la 10 ore in mod de web browsing prin WiFi sau in mod redare video. Acoperit cu Gorilla Glass si dotat cu ecran antizgarieturi, Motorola XOOM 2 se mai lauda si cu senzori specializati – accelerometru, senzor de lumina – si vine cu Android Honeycomb 3.2 deja instalat.

Suntem curiosi ce aplicatii ati testa voi pe Motorola XOOM 2. Asteptam sugestiile voastre in comentarii pana vineri, 6 martie, iar noi vom supune Motorola XOOM 2 celor mai riguroase teste, aprobate de consiliul suprem al echipei Ce Recomand.