Cârtiţoiu's Blog

Piaţa Unirii

andrajebelean@yahoo.co.uk (Cârtiţoiu`) — Mon, 21 Dec 2009 01:16:00 PST

După multe zile pline de lucru, azi, luni, 21 decembrie, mi-am luat liber să fac ce-mi place mie. ~~Şi să plătesc nişte facturi, da' nu mai ziceţi la nimeni~~.

Am început dimineaţa cum nu se putea mai bine: cu multă muzică şi happy-happy-joy-joy. Pe când ţopăiam mai cu foc prin casă, mi-am adus aminte că ieri am devenit fan al Pieţei Unirii pe FaceBook. Am mai mulţi prieteni, dar mă refer acum la doi dintre ei, în special, nume de cod Gumi şi Blana, cărora le place la fel de mult. Nu vreau să vorbesc de ei, dar dintr-una într-alta aşa am ajuns la ideea postului de azi.

Îmi place Piaţa Unirii pentru că:

- aici pot să atârn vara pe pietre cu o sticlă de citro, împreună cu prietenii mei, şi nimeni nu ne are treaba;

- aici mă întâlnesc cu o grămada de oameni care-mi sunt dragi;

- are istorie;

- e frumoasă aşa cum e;

- aici sunt barurile mele preferate: de la Papillon - unde vin cel mai des să-mi beau cafeaua, la Grado - unde mă simt ca acasă, din cauza lu' Oana, la Funky - unde ne primesc întotdeauna cu căldură la Schimb de cărţi, la Spirit, la ... toate!

- aici alunec pe dale şi dacă plouă şi dacă ninge;

- aici m-au întrebat prima dată nişte nene jandarmi de buletin;

- aici e locul de întâlnire pentru orice;

- aici poţi să stai şi zi şi noapte fără ca nimeni să-şi aibe treaba;

- aici am fost la primul meu concert rock;

- aici dă soarele puţin şi imediat sunt scoase vreo 2-3 terase, chiar dacă-i ianuarie;

- aici e wireless gratis;

- aici vezi tot felul de oameni;

- aici e multiculturalitatea Timişoarei, care-mi place mie atât de mult;

- aici fac cu mâna la cameră să mă vadă Sharky din Italia;

- aici e iarba verde;

- aici bate soarele de primăvară cel mai frumos;

Pentru toate astea şi multe altele.

Avatar

andrajebelean@yahoo.co.uk (Cârtiţoiu`) — Sat, 19 Dec 2009 03:26:00 PST

Iau o pauză de la lucru ca să spun că aseară am fost la Avatar. Am fost nu mai ştiu câţi oameni, dar lista aproximativă o aveţi aici. (Şi cu ocazia asta, Richie, îţi mega mulţumesc că m-ai întrebat dacă vin.)

Sunt absolut convinsă că vor fi cârcoraşi. Poate nu printre noi, dar vor fi. De ce? Povestea e clasică, aş zice. Băiat singur, retras, militar, extra curajos şi arătos merge într-o lume nouă, care trebuie cucerită. Ajunge să se integreze printre băştinaşi. Băiatul cunoaşte fata şi se îndrăgosteşte. Nu mai vrea să-i ajute pe ai lui, ci pe noua familie. Bătălie epică pe final. Happy end.

Însă e mult mai mult de-atât. Povestea asta atât de clasică e pretextul introducerii în lumea de pe Pandora, o lume primitivă, în care poporul băştinaş Na'vi, rasă umanoidă, este într-o perfectă simbioză cu planeta-mamă-zeiţă. Ştiţi una din legile de bază ale chimiei? Aia cu "nimic nu se pierde, totul se transformă"? Cam aşa funcţionează şi această lume magică, extraterestră. Legătura poporului Na'vi cu planeta lor este similară legăturii pe care fătul o are cu mama prin cordonul ombilical. Fizică, nu doar spirituală.

Nu vreau să zic mai mult, pentru că sunt încă mult prea entuziasmată. Mi-a plăcut filmul ăsta foarte mult, dar, până la urmă, fiecare are o altă experienţă. Pot doar îl recomand cu foarte mare căldură. Eu una o să mă mai duc să-l văd. Să treacă numai nebunia rezervărilor, că mă duc şi de una singură, dacă nu găsesc clienţi.

P.S. Legat de condiţiile de la Cinema City, ridic pălăria. Port ochelari. Filmul a fost 3D. Mă gândeam cum mă-sa o să mă descurc eu cu ochelari peste ochelari. Apăi nu ştiu cum îs făcuţi ochelarii 3D, dar au stat perfect peste ai mei.

Trailer.

andrajebelean@yahoo.co.uk (Cârtiţoiu`) — Thu, 17 Dec 2009 04:00:00 PST

Mă enervează când unii îşi bat joc de timpul meu. Timpul meu e preţios. Înseamnă bani. Bani pe care-i fac sau bani pe care-i pierd în cazul în care sunt nevoită să zic pas la lucrările ce mi se oferă.

Acuma stau şi aştept nemurirea sufletului, numai aşa... că am fost fraieră să mă bag într-o chestie. La care i-am zis pas, am zis că mai ajut un pic, că nu-mi place să las baltă oamenii şi că nu-s nesimţită, dar văd că tot îmi mâncă timp.

Anunţ cu mare drag că pot să fiu. Nesimţită, adică. Pentru alţii, că mie mi-aş face un bine.

Moment de reculegere

andrajebelean@yahoo.co.uk (Cârtiţoiu`) — Wed, 16 Dec 2009 09:36:00 PST

Acum 20 de ani începea Revoluţia. Acum 20 de ani mureau oameni de vârsta mea.

Cotidiene de iarnă cu zăpadă

andrajebelean@yahoo.co.uk (Cârtiţoiu`) — Tue, 15 Dec 2009 23:55:00 PST

Gotta love the snow! Minunabila zăpadă care în Timişoara nu mai pică de ani buni (decât aşa în scârbă) şi-a făcut de ieri apariţia pe toţi pomii, maşinile, blocurile, casele, străzile...Nimic nou în asta, doar că, deşi îmi place zăpada, mai ales de când am heliomaţi şi nu mă mai dor ochii, e a naibii de frustrant să trebuiască să circuli pietonal pe aşa o vreme. Şi nu! Nu e mai cald dacă ninge. Asta e o mare abureală, că ieri bătea un vânt de nu ştiam după câţi oameni din staţie să mă ascund.

Groaznic e că ăia care trebuie să cureţe şoselele, normal, au fost luaţi pe nepregătite. Dar şoselele (cel puţin alea principale) au avantajul de a fi intens circulate, aşa că oricum multă neauă nu se pune pe ele..Dar trotuarele, oooh, trotuarele!! Şi de-a dreptul îi "iubesc" pe ăia care se dau pe alunecuşurile de zăpadă. Oameni buni, dacă noaptea îngheaţă, a doua zi totul e sticlă! Şi dau cu curu' de pământ!! Şi eu şi mulţi alţii.

Ieri, spre exemplu, circulau ambulanţele într-o veselie. Nu ştiu dacă din cauza pietonilor sau şoferilor sau, pur şi simplu, din cauza frigului, dar de dimineaţă până seara numa nino-nino am auzit.

Acestea fiind spuse, mă bucur oarecum că azi nu am nu ştiu ce de circulat.

P.S. M-am tot gândit dacă să spun sau nu, dar spun. Ăştia de la Eon îs nişte nemernici: după ce că există o singură casierie în tot oraşul (ştiu că pot plăti pe card, dar aveam o treabă de lămurit!), ia ghiciţi câte ghişee mergeau. Eh?? Vă zic: UNU'!!!

Dacă e radio, atunci să fie Guerrilla!

andrajebelean@yahoo.co.uk (Cârtiţoiu`) — Sun, 13 Dec 2009 23:45:00 PST

Îmi place Radio Guerrilla de mor. Nu că ar fi nu ştiu ce mare descoperire, dar dimineaţa când îi ascult pe Dobrovolschi şi Craioveanu mă prăpădesc de râs de fiecare dată. Automat îmi încep ziua bine, că orice zi care începe cu o porţie de râs e clar una bună. Acuma, nasol e că, cel mai des, îi ascult prin mijloacele de transport şi nu-i prea fain să te pufnească râsul aşa aiurea şi lumea să se uite la tine ca la felu' paişpe. Dar nu mă pot abţine!! Bagă nişte dume, de n-ai cum, dom'le. Ca acuma dimineaţă când Craioveanu încerca să explice nu ştiu ce şi Dobro, ajutat de ceva efecte, făcea pe balena. Come on!!

E o chestie de antrenat - râsul cu căştile în urechi - şi, de fiecare dată îmi aduc aminte ce zicea Richie mai demult. Adică, omule care asculţi chestii în căşti, abţine-te de la cântat, dat din picioare, râs, ţine ochii deschişi, uită-te naibii pe unde circuli să nu te calce vreo maşină sau tramvaiul etc. etc.

Şi că tot ziceam de Guerrilla, nu-mi place numai ce dume trag ăştia, ci şi muzica. Ooo! Muzica! Stăteam odată acasă, fără lucru, şi mi-am notat (!!) ce se transmitea.

[Am, însă şi o mică critică: la ştirile de azi de la ora 9. Îs ok, dar, dacă ăla care le face nu ştie ce înseamnă "infringement", există atâtea site-uri cu dicţionare. E aproape la fel de mare "fail", ca şi ăia care traduc la teve fifty cu cincisprezece.]

E acea perioadă din an

andrajebelean@yahoo.co.uk (Cârtiţoiu`) — Fri, 11 Dec 2009 01:52:00 PST

...decembrie. Sau: "Ce înseamă pentru mine decembrie".

O sumă de clişee îngrozitoare s-au îngrămădit într-o lună: lună magică, luna sărbătorilor, Moş Crăciun, Christmas, cadouri, iubire, familie, iubire, mâncare, cadouri... Acuma nu vreau să fiu un party pooper, dar mă enervează cumplit faptul că este nevoie de o anumită perioadă din an pentru, de ex., a face cadouri. Dacă vrei să faci cadouri celor dragi, apăi, iartă-mă duamne, dar poţi s-o faci oricând. Pe "cei dragi" poţi să-i răsfeţi cu mici sau mari cadouri şi în a treia marţi din iunie, pe la prânz, fără să ai vreun motiv anume, ci numai pentru că aşa ai avut chef.

Ce fac eu în decembrie? Chestii obişnuite: familie, prieteni, lucru, casă, somn, party dacă e, the usual. E adevărat că de Crăciun mergem la sat şi stăm acolo şi ne ghiftuim vreo 3 zile, dar e la fel de adevărat că în ultimii ani am fost răcită de Crăciun sau că am stat şi m-am uitat la filme sau, dacă am fost în oraş, m-am întâlnit şi cu prietenii mei şi am vorbit dspre aceleaşi lucruri ca de fiecare dată.

La ce mă gândesc în decembrie? Păi, pe lângă lucrurile de zi cu zi, mai stau şi cuget la povestea care a dat naştere printr-o naştere la toată treaba asta şi, invariabil, asociez luna cu Revoluţia (mai mult pentru că urlă televizoarele şi presa).

În rest, prea multe oferte, prea mult sclipici, prea multă vorbărie despre lucrurile importante fără să se acorde atenţie cu adevărat la ele.

Deci, da!

andrajebelean@yahoo.co.uk (Cârtiţoiu`) — Wed, 09 Dec 2009 23:32:00 PST

Ziceam că n-am dispărut de pe planetă. Nu. Îs tot aici. Pe scurt: după ce-am venit din mica excursie de la Herculane, am avut parte de lucru şi iar lucru. Şi e o treabă şi la freelance-ul ăsta: când n-ai de lucru, stai şi freci menta cu zilele, dar şi când vine...au, mamă! Ori dacă mai lucri şi de-acasă, cum fac eu, că nu intră în discuţie să-mi închiriez spaţiu de lucru (duamne! pentru ce?!?!), joburile acaparează zi lumină şi mai mult.

Mi-e o ciudă imensă că, în ultima vreme, n-am mai apucat să citesc nimic (în asta fiind incluse cărţi, dar şi bloguri) şi că a trebuit să las deoparte tocmai ce-mi place (în asta fiind inclus şi scrisul pe blog). Nu-i vorba că-mi doresc o vacanţă, că va veni ea cât de curând, doar că vreau să revin la situaţia aia în care dimineaţa îmi fac tabieturile. Dar o rezolv eu şi pe asta, că nu se poate altfel. Foarte curând.

În schimb, mi-am tras cont de Facebook şi, datorită bătăilor crunte de cap ale lu' prietena mea care avea nevoie de vecini, m-am pus să mă joc şi infamul FarmVille. Partea proastă: mă uit super des să văd ce se întâmplă: cum mai creşte vreo căpşună, o zmeură..de-astea. Partea bună: deconectare. Relaxare prin muncă virtuală la câmp virtual. [Sfat: dacă n-aveţi nimic mai bun de făcut, tot să nu vă apucaţi de asta că-i crunt de acaparator].

Acestea fiind spuse, mă duc să văd ce-o mai crescut în FarmVille, după care plec pe teren, după care vin acasă, mai verific ce-i prin fermă, dorm, că mâine plec la sat să fac cârnaţi. Yeap. It's that time of the year again! :D

andrajebelean@yahoo.co.uk (Cârtiţoiu`) — Mon, 07 Dec 2009 03:15:00 PST

N-am dispărut de pe planetă. Am doar mult de lucru.

Off, Herculane!

andrajebelean@yahoo.co.uk (Cârtiţoiu`) — Wed, 02 Dec 2009 01:24:00 PST

Şi m-am întors din excursia de la Herculane, despre care vreau să povestesc puţin. De la început voi zice că am stat la o vilă faină (pensiune), pe numele ei Sakura, pe care am ocupat-o pe toată. Doamna de-acolo (nu ştiu acuma cum o cheamă, că altcineva a fost omul de legătură) ne-a pus la dispoziţie tot ce-am vrut, inclusiv o bucătărie şi tot ce era în ea. Recomand cu căldură, mai ales că preţurile au fost super ok (70 de lei / camera de 2 persoane). În plus, în seara în care am ajuns, mai erau cazaţi vreo 2-3, care nu trebuiau să fie acolo, drept urmare tanti nu ne-a mai luat bani pe paturile în plus pe care le-am cerut noi.Cele trei nopţi cât am stat acolo au fost foarte mişto şi, personal, mai bine nu părăseam incinta să văd ceea ce oricum ştiam: staţiunea distrusă.

Mă doare sufletul numai când mă gândesc ce minunăţii de clădiri sunt în Herculane şi cum se distrug ele pe zi ce trece. Nu mă bag la motive, că mă depăşesc. Peisajul ăla frumos de munte e compromis de hotelurile comuniste, care şi ele se degradează (m-am speriat când am văzut Hotelul Roman, că arăta ca din filmele de groază), sau de gunoaiele care ajung în Cerna şi pe malurile ei (chiar şi prin copaci, că râul se mai umflă din când în când şi toate cârpele ajung să atârne complet dezolant de ramuri).

Într-una din zile am fost până la Orşova, că e foarte aproape. Să vezi Dunărea şi munţii ce-o flanchează îţi lasă un sentiment cât se poate de plăcut, dar şi că tu eşti un om mic de tot. Asta până când te uiţi la oraşul în sine şi-ţi aduci aminte că natura face lucruri frumoase şi omul nu.

În două cuvinte: sărăcie lucie! Îmi pare rău că nu am fotografii să vă arăt, că n-am avut aparat, dar poate îmi vor da acordul prietenii mei după ce îmi vor trimite ce au fotografiat.

Sunt atâtea aspecte neplăcute pe care le-am experimentat în excursia asta, care nu ţin de locul unde am stat sau de oamenii cu care am fost, ci numai de ceea ce era în jur, că nici nu ştiu cum să le iau. Pot doar să spun că, dacă alegeţi să mergeţi la Herculane, luaţi-vă echipament de urcat pe munte şi faceţi trasee, că de sus nu se vede mizeria. Alegeţi o vilă sau pensiune pe care fie o ştiţi, fie are bucătărie şi gătiţi-vă singuri, că n-are rost să zic ce chixuri am dat şi cu mâncarea gătită pe acolo. Înarmaţi-vă cu răbdare, că, cel puţin, drumul de la Timişoara înspre încolo, de la un punct, nu-i tocmai cel mai bun, iar lucrările ce se fac nu sunt semnalizate mai deloc, de unde recomand fie mersul cu trenul, fie mersul cu maşina pe zi.

Ca să închei într-o notă ceva mai optimistă, la întoarcere n-am mers pe drumul clasic, ci am luat-o aşa: Herculane - Orşova - Moldova Nouă - Moraviţa - Timişoara, asta pentru că am vrut să mergem pe malul Dunării. Frumos drum, şi nu mă refer la calitatea lui, ci la peisajul ce se deschidea după fiecare curba. După cum bine a zis un prieten: parcă mă aşteptam să apară la următoarea cotitură statuile alea două din Lord of the Rings.

Weekend prelungit

andrajebelean@yahoo.co.uk (Cârtiţoiu`) — Fri, 27 Nov 2009 02:25:00 PST

Nu ştiu alţii ce fac, dar eu plec într-un weekend prelungit cu trupa veselă la Herculane. O să am de lucru - aşa puţintel, ca să nu uit cum e - aşa că îmi iau laptopu' din dotare şi ne vom auzi cu drag.

Rateu

andrajebelean@yahoo.co.uk (Cârtiţoiu`) — Wed, 25 Nov 2009 00:54:00 PST

Aseară m-am lansat înspre un film la Studio. Rula Gomorra. Trebuia să mă întâlnescu cu Dănuţ şi cu o prietenă, pentru că alţi doritori n-au fost. [V-o lovit deja pesionărela ce va urma la Herculane...Nţ, nţ!]

Şi ajung la timp, prima ca de obicei. Şi mă uit la un grup care intră şi iese râzând: "Na, ce facem? Mergem la teatru?" Mă uit la ei tembelizată că nu ştiam ce să cred. Nu-i lasă să intre? Vor să meargă la teatru? Moamă! Şi mai intră un cuplu şi ies şi ei. Şi întreb: "Che pasa?!". "Cică e stricat ceva şi nu rulează nimic." Mi-a picat faţa. Ajung şi cei doi prieteni ai mei: "Bă, în seara asta film numai acasă."

Nu ştiu pe cine să dau vina sau dacă trebe să dau vina pe cineva. Filmul a mai rulat cred pe la mall, dar atunci n-am mers nu mai ştiu de ce. De văzut, probabil că tot o să-l văd la un moment dat, dar am rămas cu un gust amar, pentru că instant mi-am adus aminte de articolele de pe Marele Ecran, legate, în mare, de falimentul iminent al cinematografelor de stat.

Trist.

Top 10 - personaje preferate din cărţile copilăriei

andrajebelean@yahoo.co.uk (Cârtiţoiu`) — Mon, 23 Nov 2009 03:29:00 PST

Am primit săptămâna trecută o leapşă savuroasă de la Tomata, de care n-am avut timp să mă ocup până acuma. N-am avut timp e şi un mod de-a zice, pentru că a alege 10 personaje preferate din cărţi nu e un lucru pe-atât de simplu precum s-ar credea.

Ce aleg? Din care parte a lecturilor mele: din copilărie, adolescenţă sau de-acum? Personaje bune versus rele. Care mi-a lăsat amprenta mai adâncă în suflet şi-n memorie? Care din multele personaje întâlnite de-a lungul lecturilor merită să fie în listă?

Şi asta pentru că rar mă mai impresionează un personaj dintr-o carte, ci volumul în general. Toate personajele alea care m-au făcut să râd sau să plâng, să le urmăresc avid rând cu rând şi pagină cu pagină aventurile au mai mult sau mai puţin leptură cu lecturile copilăriei. Şi-atunci, o să spun aşa: "personaje preferate din cărţile copilăriei".

10. Till Ulenspiegel - deşi acum ştiu că e un personaj comic, atunci mi se părea groaznic de dramatic

9. Robinson Crusoe - un bun exemplu de supravieţuire "in ză wild"

8. Robin Hood - takes from the rich, gives to the poor - ce poţi să vrei mai mult?

7. Omul invizibil - motiv evident

6. D'Artagnan - prin perseverenţă, ajunge meseriaş

5. Nică - aproape că nu există copil care să fii făcut mai multe tâmpenii; stilul lui Creangă îl ajută foarte mult

4. David Copperfield - viaţă grea, ajunge bine.

Locurile 3, 2 şi 1 revin tuturor personajelor din Legendele Olimpului.

Eu aş fi curioasă să văd ce zic Dani şi Bogdan.

A dracu' pielea pe Google!

andrajebelean@yahoo.co.uk (Cârtiţoiu`) — Fri, 20 Nov 2009 23:17:00 PST

Vorbeam într-un post anterior de cât de tare m-a enervat ultima modificare a celor de la Google pe pagina personalizată.

De atunci, am mai urmărit oleacă discuţiile şi am găsit un răspuns care zice ceva de genul: "noi facem unele modificări să îmbunătăţim calitatea produselor oferite şi vouă nu vi se vede tema pentru că aveţi o rezoluţie prea mică pe compuri" (în traducere liberă).

Wtf? Păi, io pe laptopţel funcţionez pe rezoluţie maximă. "Mamă, aşa de prost eşti??"

Mi-am adus aminte că acu' vreo 2-3 săptămâni mi-am instalat nu ştiu ce shit şi, nefiind atentă, mi-au băgat pe gât Google Chrome. A.k.a. browserul făcut de cei de la Google. L-am şters atunci, că eu folosesc Mozilla.

Şi ce-mi trăzneşte mie căpşoru' în această dimineaţă. Bă, hai să intalez iară Chrome-u' şi să văd care-i treaba. Şi, ia ghiciţi!!! Deşi nu-mi dispare tab-ul din stânga care mă enervează cumplit, pe Chrome nu mi se mai acoperă jumate din temă (monstruleţul de care ziceam).

Şi-atunci, oare-oare ce vrea Google?? Îmbunătăţiri de ultimul tip sau să le utilizăm browserul??

Despre Artitude

andrajebelean@yahoo.co.uk (Cârtiţoiu`) — Fri, 20 Nov 2009 02:30:00 PST

După lungi chinuri de ani şi ani (a se traduce 2 săptămâni), mi-am terminat proiectul. Aşa că am o treabă despre care vreau să vorbesc de multă vreme. Să-i zicem "punctul meu de vedere", într-o chestiune care a circulat un pic la noi în blogosfera timişoreană: Artitude.

Datorită unuia dintre joburi, dar şi a unei prietenii care se întinde de....hai să nu zic dintr-a-ntâia, că pe-atunci eram doar colege, am ajuns să fiu destul de în mijlocul evenimentelor ce ţin de stand up-ul organizat de Artitude la noi în ogradă. Filmul văzut prin ochii mei:

La mijlocul lui august s-a organizat stand up la Porto Arte. A fost 7 show-uri reuşite (doar la primul au fost mai puţini oameni din cauză de un meci Poli programat în aceeaşi zi). Dar a venit frigu' şi interiorul de la Porto Arte era prea mic. S-a terminat contractul, s-a terminat proiectul, s-a schimbat locaţia.

Alt proiect, alt contract, altă locaţie, de data asta la Irish Time. Reclamă ceva mai multă la primul show (cu toată trupa DeKO), pentru că a fost făcut de aşa manieră încât să fie un debut bun la o serie mai lungă. Încă de dinainte de acest spectacol patronii de la Irish Time au fost reticenţi cu privire la câştigul lor, prin urmare aveau o clauză contractuală care zicea că fiecare rezervare la masă însemna un minim de consumaţie de 20 de lei. (Nu e mult, e doar psihologic. În plus, rezervările se făceau prin Artitude, care avea practic "închiriat" locul pentru orele alea în fiecare marţi, deci logica mea zice că nu era necesară clauza. În plus, am văzut şi eu cât se consumă, şi fiind o seară de marţi...Mă rog....)

Primul pas al "declinului": contactul cu bloggerii timişoreni. Mai exact un mail trimis prost şi înţeles şi mai prost. Intenţia era ceva de genu': "fac evenimentul ăsta, aş vrea să veniţi, vă invit şi eventual să vă daţi cu părerea". Dar, din păcate, textul acelui mail, foarte impersonal şi cu o trimitere la o pagină cu bannere, i-a făcut pe unii dintre destinatari să se zburlească. Într-un fel pe bună dreptate...într-alt fel - nu ştiu.

Apoi, cei de la Irish Time au hotărât că nu mai vor stand up la ei în local şi au zis ceva de genul: "Nu ne mai permitem, că nu ne merge şi probabil închidem". O alegere iar proastă a fost includerea acestei afirmaţii într-un newsletter trimis de cei de la Artitude către toată lumea. Sau înţeleasă prost, din moment ce aceea fusese declaraţia celor de la Irish Time. Un mail care a stârnit iar reacţii urâte.

Show-urile celor de la Artitude s-au mutat în No Name, iar la primul au fost peste 350 de oameni. Personal, am râs de m-am spart, că am plecat cu durere de fălci.

Cei de la Irish Time, departe de a fi de faliment, ci doar pentru a scăpa de "intermediari", au început şi ei să aducă comedianţi, culmea!, tot marţea, adică fix în ziua pentru care li se făcuse destul de multă reclamă de cei de la Artitude.

Cum sunt un pic subiectivă, că asta e, întreb aşa: dacă acel prim contact al celor de la Artitude cu bloggerii ar fi fost unul reuşit (căci e adevărat că mai au de învăţat să discute cu blogosfera, că, asta e, suntem nişte sensibili şi mai au şi să-şi pună la punct site-urile), pe cine aţi fi porcăit acuma? Tot pe Artitude sau pe cei de la Irish Time, care practic au dat un picior în cur unor organizatori, numai ca să facă acelaşi lucru pe toată promvarea făcută de acei organizatori?

Da, am înţeles unele frustrări că unii comedianţi sunt mai bine promovaţi ca alţii, doar că unii comedianţi atrag prin simplul lor nume mai multă reclamă. Şi asta nu pentru că aş considera că alţii sunt mai slabi ca ei, că mie personal cel mai mult mi-a plăcut de Tiberiu Popovici. În plus, promovarea a fost făcută, din punctul meu de vedere, la fel pentru toţi.

Deşi am spus că sunt un pic subiectivă, încerc şi să fiu cât se poate de imparţială. Nu vreau să mă cert cu nimeni şi ce am spus nu sunt lovituri sub centură pentru nimeni. Adică, nimeni să nu creadă că am ceva cu părerile lor pentru că le respect. Doar că părerea mea e că porcăiala a fost făcută cunoscându-se doar un aspect al problemei.

Dar probabil că aşa e. Reacţionăm la ce vedem la suprafaţă. Sunt convinsă că aş fi vrut să spun mai multe despre subiect, doar că în scris e mai greu.

Google suge ciorapi împuţiţi!

andrajebelean@yahoo.co.uk (Cârtiţoiu`) — Tue, 17 Nov 2009 23:14:00 PST

De ce? Simplu: Pentru că ne-a trăznit pe iGoogle o chestie complet inutilă, dar vaaaai!! cât de frustrantă. Am mai zis: eu sunt la stadiul de utilizator. Pot să-mi instalez singură sistemul de operare, că până la urmă îi doar un program, dar nu mă princep la "îmbunătăţiri" cu nu ştiu ce aplicaţii la care nu pot nici să le pronunţ numele.

Deci sunt utilizator. Am nevoie de opţiuni. Cum ar fi aia de delete, urmată de o căsuţă de confirmare, ca să nu şterg dracu' ceva vital. Eh. Şi după ce aseară mi-am terminat munca pe ziua de ieri, m-am pus să dorm. Şi azi dimineaţă, adică acu o oră şi ceva bine, mi-am aprins compu' şi netu' şi am pornit iară la drum. Îmi plăcea pagina mea de iGoogle mai ales că am un monstruleţ care face tot felu' de treburi în jurul search bar-ului. Chiar şi doarme.

Acuma nu-l mai văd. Nu-l mai văd pe monstruleţul meu aproape deloc. Mai văd numai cum ţine-n mână un plici să dea după elicopterele care-l deranjează, pentru că monstruleţul meu se respectă şi are propriul lui oraş la ocean pe care-l terorizează.

Şi din nou: de ce?? Pentru că cei de la Google s-au gândit că e o idee bună să adauge un gadget complet inutil într-o bară laterală (cui naiba îi plac barele laterale, că mie clar nu!!!) care nu doar că nu poate fi ştearsă (cum ar trebui să poată fi), dar mai ocupă şi jumate din spaţiul din header (adică monstruleţul cu oraşul lui cu tot), acoperind chiar şi opţiunile de limbă ale search-ului.

Ergo: Google suge ciorapii purtaţi 3 săptămâni de cel mai nespălat om de pe planetă!

P.S. M-am uitat şi după soluţii şi se pare că momentan nu există una, probabil pentru că Google doreşte să ne bage pe gât o aplicaţie de 2 bani.

Vine sfârşitul lumii!

andrajebelean@yahoo.co.uk (Cârtiţoiu`) — Tue, 17 Nov 2009 02:56:00 PST

[Postare scrisă în pauză pe post de relaxare mentală, că nu mai am vase de spălat.]

Da. Nu vă mirariţi. It's official, cum s-ar spune. Azi dimineaţă, că de-adevă' că m-am trezit devreme, era teve-u' aprins în bucătărie, aşa cum e în fiecare dimineaţă. Şi ce văd? Ce-aud?? Grevă la metrou la Bucureşti.

Acuma, timişoreancă fiind, rupe-mi-s-ar! Şi pe la noi au mai avut greve re-a-te-tiştii, dar, atunci demult, cu acea ocazie mi-am mai cunoscut o serie de colege de liceu (eram a 9-a, la început şi ne recunoşteam, cum altfel, după uniformă).

Cu toate astea, nu poate să nu-mi pară rău că nu merg metrourile în Bucureşti, că am fost şi eu de vreo 2 ori pe-acolo prin trecere şi ştiu cât e de nasol cu transportul în comun. În plus, mă gândesc cu durere la câteva colege din facultă, care au avut o dimineaţă minunabilă.

Dar pornisem de la altceva: vine sfârşitul lumii, căci românii învaţă să facă grevă. Aş zice că ar trebui să ne uităm mai des la TV5Monde sau la alte canale franţuzeşti că doară-doară se prinde şi de noi.

Următorul pas e să cerem o zi liberă în mijlocu' săptămânii şi siesta. Zic că n-ar fi rău.

P.S. Mare-i twitteru', doamne, şi ia ce articol mişto am citit: HazMedia.

Weekend de joacă

andrajebelean@yahoo.co.uk (Cârtiţoiu`) — Sun, 15 Nov 2009 23:20:00 PST

Apăi weekendu' meu, despre care scriu abia azi, adică luni (şi asta ca să nu mă gândesc că-i luni), a fost în mod clar plin de joace. Am început de vineri seara când am mers la Clubul de joc al bloggerilor, o iniţiativă minunată, că doară mie îmi plac tot soiu' de jocuri, da' n-am cu cine, dom'le, n-am cu cine. Per ansamblu, mai mult am pierdut decât am câştigat, dar am avut două victorii dramatice: primul joc la table cu Raka şi la sus-jos.

Sâmbătă, am fost pictată frumos, împreună cu alţi 5 prieteni (printre care se numără Dănuţ, Bogdan şi Răzvan) şi ne-am mai dat o tură de jocuri la Bierhaus, de data asta exclus jocuri de noroc.Adică s-a jucat şah, dame, scrabble, maroco, moară, bantumi (mamă, cât îmi place ăsta...mai demult îl aveam şi pe-un nokia), domino şi nu mai ştiu că nu le-am jucat pe toate.

Ce nu mi-a plăcut: primirea rece de la început, care se datorează şi faptului că fetele nu ştiau ce se întâmplă. Dar, cum probabil ştiţi, fetelor din Bierhaus nu le-ar lipsi nişte cursuri de "cum să zâmbeşti clientului". Dar trecem peste asta că nu-i esenţial. Ideea e că la ora 17 la cât am mers noi acolo, mai erau nişte băieţi veniţi şi ei să joace ceva (şah chinezesc, parcă) şi s-au lipit de noi şi aşa am avut cu cine juca încă de la început.

Că dup-aia au venit din ce în ce mai mulţi prieteni (ceau, Tomata!) sau oameni care auziseră de eveniment şi s-a lăsat cu o seară faină. Am plecat de-acolo după ora 21,30, deşi iniţial plănuisem să stăm până pe la 20. Iar de data asta am câştigat mai mult decât am pierdut, că sunt un om negru, ce naiba?!

Fără chef

andrajebelean@yahoo.co.uk (Cârtiţoiu`) — Fri, 13 Nov 2009 06:31:00 PST

Astăzi în mod clar n-a fost o zi propice pentru muncă. Sau, mai exact, de la ora 10 începând, când am terminat parte din deadline. Aşa se întâmplă când lucri 4 zile cât pentru 6. La un moment dat clachezi şi, dacă ai o oră liberă, se transformă în şapte.

Acuma spre exemplu, în loc să-mi văd de treabă, stau cu echofonu' pornit şi numa aştept să mai scrie careva ceva pe twitter (că da, Tomato, m-o prins rău di tăt!). Noah, nu-i bai că şi mâne-i o zi, cel puţin aşa până pe la vreo 15, când o să încep şedinţa de machiaj să mă transform iar în ..."Noaptea", pentru Spielhaus.

Dar e bine. Uneori momentele astea de pauză se simt delicios de bine.

Şi că tot m-am plimbat azi un pic pe-afară şi e o zi minunată de toamnă, aşteptând troleu' în 700, am stat să admir puţin locul. Biserica aia mică şi drăguţă, pe care o cheamă Biserica Mizericordienilor, tot timpul mi-a inspirat o linişte adâncă. De fapt, tot colţul e minunat şi poa' să sune ca nuca'n perete, dar mie îmi place la nebunie pomul ăla imens din colţ de la piaţă. Păcat că n-am poză. Las' că trec eu odată cu aparatu' pe-acolo.

Foto: Andrei Pfeiffer

Design: Lia Rădoi

Cârtiţoiu tehnic strikes again!

andrajebelean@yahoo.co.uk (Cârtiţoiu`) — Fri, 13 Nov 2009 00:50:00 PST

Da. Am mai spus că nu mă am cu tehnicile prea bine şi nu că n-aş ştii să citesc şi să pricep, ci numa' că mi se pare atâta de plictisitor... Ideea din ultima vreme era de ce mama naibii nu mi se vede poza când comentez pe blogurile de pe wordpress. Noah! Toate bune şi frumoase, am investigat puţină vreme şi am ajuns eu la concluzia că nu merge şi pace. Bun, dar atunci de ce lu' Richie (ceeeau! te dau doar ca exemplu) i se vede?!

N-am aflat, că n-am întrebat, dar continuând research-ul am dat eu peste un răspuns de genul: "Fraiere, tre' să ai cont pe Wordpress". Acuma, eu aveam un cont pe WP, dar ce mama naibii că doar nu am şi blog acolo? Deci?? Asta se întâmpla acuma câteva săptămâni.

Aseară, când îmi picau ochii'n gură de la atâta benoclat la monitor, mi-am adus aminte de mica mea dilemă. Şi-mi zic: "Bă! Hai să văd ce-i şi cu contu' ăla." Na, şi-am intrat pe cont, mi-am pus linkul de la blog, nume de scenă şi poză. Şi ta-na-na-naaaam!!! Cui îi apare poza în dreptul comentariilor de pe WP? Eh? Eh? :D

Acuma sincer nu ştiu dacă există şi vreo altă variantă, iar dacă ea există, vă rog să-mi spuneţi. Aştept recomandări, că parcă văd că era vreo metodă mai simplă.

Spielhaus în Bierhaus

andrajebelean@yahoo.co.uk (Cârtiţoiu`) — Wed, 11 Nov 2009 00:00:00 PST

Camarila Culturală ne invită la un exerciţiu de inteligenţă şi îndemânare, sâmbătă, de la ora 17, la Bierhaus. Statui albe şi negre vor prinde viaţă şi ne provoacă la şah, dame, scrabble, maroco, moară şi altele.

"Noi punem la dispoziţie statuile şi jocurile, iar pe voi vă aşteptăm cu drag şi mult chef de joacă."

P.S. Ghiciţi cine o să fie "Noaptea"?? :D

Matrix - varianta film mut

andrajebelean@yahoo.co.uk (Cârtiţoiu`) — Tue, 10 Nov 2009 12:07:00 PST

Via Izismile.

Sux

andrajebelean@yahoo.co.uk (Cârtiţoiu`) — Tue, 10 Nov 2009 09:37:00 PST

Completely sux. Dacă săptămâna trecută mă plângeam de dureri de stomac, săptămâna asta nu mă mai plâng de nimic, doar că n-am timp să gândesc un post din cauză de mult de lucru. N-am timp nici să respir prea mult şi deadline-ul atârnă şi nu vreau să-mi împart munca pe la alţii, că asta înseamnă că-mi împart şi banii.

N-am auzit nimic interesant, nici n-am văzut nimic, pentru că n-am avut când. Ieri seară, m-am întâlnit cu nişte prieteni să "talk business" şi i-am disperat. Mi-au zis că vor să li se facă dor de mine că prea mult vorbesc. Că aşa păţesc dacă stau prea mult în casă.

Gata distracţia. 'Napoi la muncă.

Luni

andrajebelean@yahoo.co.uk (Cârtiţoiu`) — Mon, 09 Nov 2009 00:31:00 PST

Luni nici iarba nu creşte şi asta-i o vorbă săptămânal recurentă în viaţa fiecăruia dintre noi. Ce-am de făcut azi? Păi, în afară de lucru, se pare o să merg mai încolo la dentist. Am o plombă picată de ceva vreme pe care n-am apucat s-o fac. Trebe să spun că nu-mi plac dentiştii, dar, de fapt, cui îi plac?! Norocul meu e că am fost înzestrată cu o dantură puternică ce m-a dus până acum de vreo 5 ori la dentist şi atunci doar pentru câte o carie.

În rest, mi-am început săptămâna prin ştergerea unor conturi complet inutile: hi5 şi myspace. Nici să nu mă întrebaţi de ce mi le-am făcut, că mi le-am făcut demult şi nu le-am folosit realmente niciodată. Aşa că le-am şters că ce sens are. A durat ceva şi, da, ştiu că odată ce eşti online nu mai scapi, dar pe moment îmi ajunge blogul şi twitterul. N-am de gând să-mi fac prea curând un cont de facebook că nu-i văd sensul.

Sau: n-aş spune chiar că reţelele sociale sunt inutile ... doar alea pe care nu le foloseşti. Şi realmente n-am nevoie de şi mai mult timp pierdut.

În altă ordine de idei, mai 2 zile de regim şi-am terminat. Iu-huuu! Nu înţeleg de ce cremwurştii sunt recomandaţi ca mâncare pentru bolnavi din moment ce-s făcuţi din toate resturile animaliere posibile, blenduite bine şi transformate într-un burete roz...

O mică defulare

andrajebelean@yahoo.co.uk (Cârtiţoiu`) — Sat, 07 Nov 2009 00:26:00 PST

Zice-se că n-are sens să dezgropi morţii (a se vedea postarea mea şi postarea lui Nuzzu, despre care, cu părere de rău, spun că n-am urmărit-o şi rău am făcut). Nici n-o să-i dezgrop, dar trebuie să vin cu o explicaţie asupra existenţei acestui blog.

Acest blog a fost creat de mine dintr-o curiozitate ("Mamă! Ce-i asta? Pare interesant."). Adică mi se părea interesant că poţi avea un loc (pe-atunci credeam) pierdut în marele Web, în care să mai dai afară câte una sau alta. Apoi am aflat că poţi fi pierdut în marele Web, dar, în acelaşi timp, poţi fi cunoscut la un anumit nivel, care iniţial s-a concretizat în prietenii apropiaţi, după care în cei de la Schimb de cărţi şi, mai târziu, în comunitatea blogerilor din Timişoara. (Mai mult de atât nu cred că am pătruns sau, în orice caz, această cunoaştere nu s-a transpus şi pe offline).

Pe măsură ce toate astea se petreceau, am constatat că îmi face plăcere ca să-mi dau cu părerea despre diverse, că-mi place să anunţ evenimente care mie mi se par interesante, că-mi place să spun ce-am citit, că-mi place să povestesc mai despre câte un film etc.

Ei, din această ultimă frază, vă rog luaţi la analizat pronumele. Toate fac referire la persoana I. Eu. Mie. Pe mine şi toate celelalte forme. Iar, pentru cine nu înţelege ce vreau să spun, citez din Nebuloasa, că tare mi-a plăcut exprimarea: "blogul meu e singurul loc în care pot să tai şi să spânzur după bunul meu plac". De ce?? Pentru că e al meu!

Pentru că la mine pe blog eu pot :

- să scriu cum vrea muşchiu' meu d.p.d.v. ortografic, ortoepic, morfologic sau semantic sau ce mai vreţi voi;

- să-mi dau cu părerea despre ce vreau eu şi cum vreau eu, pentru că e dreptul meu şi e doar părerea mea strict proprie şi personală, pe care mi-o asum şi pe care, dacă-o fut, îmi recunosc vina (dacă eu consider că am vreuna);

- să fiu politically correct, ca apoi să-mi treacă şi iar să revin într-o perpetuă stare de disociere;

- să nu-mai-ştiu-ce-că-oricum-nu-contează-că-aici-pot-fi-dumnezeu.

Acestea fiind spuse, mai trebuie să adaug că astfel de gânduri, într-o formă sau alta, le-am văzut şi în alte locuri. Nu am simţit de prea multe ori nevoia să subliniez evidentul, dar uneori trebuie, căci ne prea pierdem în subînţelesuri: fiecare scrie cum îl taie capu' şi despre ce îl taie capu' pe blog, pentru că poate. Sunt păreri personale, ~~chiar dacă uneori de moment~~, care trebuie luate ca atare.