Link: https://www.facebook.com/groups/hrprosro/

Tagline: “Shared knowledge, insights & practices on HR topics”

Why:

• address the need of a forum to bounce off HR-related ideas
• connect the passionate HR pros

How:

• start by sharing interesting HR content or contributing to the discussions on the group
• invite the most passionate HR pros that you know
• (future) meetups on different HR topics of interest

Looking forward!

[Billy] History of performance reviews – visualised. Good question: Are reviews going to go social? [see infographic]

[Emil] Nice one! They are already going social, although on internal social media for now. I was surprised it did not include the, I believe famous, time-and-motion studies from the ’50s :)

[Billy] Do you know about cases that support your “They are already going social, although on internal social media for now”? Could you share a link about the studies you’re referring to? Glad to open this conversation :)

[Alex] The problem with reviews is that they don’t always try to underline the positive aspects of one’s work and in the case they were, I believe is a sign of respect of congratulating that employee in person and not with a meaningless ‘Like’ on an obscure page. In the case of a negative evaluation, the “social” evaluation process would simply become a wall of shame.

The true opportunity lies not in the way we can evaluate one’s performance, but how we can make eliminate the noise such that each and every employee can focus more on his work and not on the ceremonies around it (a.k.a. meaningless meetings, emails etc.).

Despite the fact the current evaluation process might not be optimal, it does a good enough job. Companies should focus more on understanding what makes their employees more effective and happy with the things they do, instead of adding another layer of (meaningless) complexity to their work – aka “social” performance evaluation.

[Emil] I cannot back up my words with studies now, but I have a personal understanding and experience of this phenomenon.

First of all, reviews are migrating to becoming less formal, and more feedback-like (at least, according to the article).

Then, we have all the communication and social-media solutions being implemented in companies (eg. http://www.jivesoftware.com/), which besides enhancing communication among geographically dispersed co-workers, also facilitates feedback, and/or reviews.

I do not believe we will reach the point where there is a total transparency inside and outside of the work environment related to one’s performance. We can see it today, partially, when people share their professional successes with their friends, and they receive the well-deserved patting :)

Still, I don’t imagine how it would work to have individual (professional) performance dashboards freely available on the internet, so that anyone can check them.

What is your opinion on this topic?

[Billy] I think that performance review exist now as checkpoints for management’s attention to do the minimum of what should be done for managing performance.Salary adjustments/promotions would be harder to manage if they weren’t calibrated with this kind of semaphore-checkpoints.

The big shift would be the distribution on management’s attention throughout the whole year, continuously managing performance becoming a habit (setting objectives for each cycle of work (week/month/quarter/year + edit objectives if the project reality shifts + evaluating objectives and celebrating accomplishments +ongoing feedback on the behaviour side of achieving results + ongoing awareness of strengths and areas of improvement of the employee)

Now, as we’re speaking about the “social” side of performance management, “social software” could serve as a tool for supporting the acceleration of the big shift, by helping build/develop these ongoing habits of performance management.

Personally, i’m experimenting in my team at Adobe Romania with Rypple (www.rypple.com)

[Andrei] The tool/platform should not be the focus here, these will always change as technology progresses. The real challenge is to educate/equip people to hold robust coaching & feedback conversations. Skills such as empathy, the ability to see things from others’ perspectives, being balanced and adapting your behaviour to the situation at hand (and that includes being assertive when needed, even if it’s not in your nature, for example) and many more. And these are some damn hard “soft-skills” to instill in people. Irrespective of the tool we use, giving feedback will always be challenging (and receiving feedback even more so!- How easy is it for you not to take things personally when faced with constructive feedback? ). Feedback can be a bitter medicine with transformational potential on the long run. We can sweeten the deal with a flashy on-line platform, which has its impact (de-cluttering the whole process and bringing it closer to how people communicate/relate in their normal lives is critical for the success of a performance management approach), but change will not happen unless we focus on coaching&feedback conversations and the associated behaviours.

Curious to hear other perspectives on this topic!

Primele zile de toamnă. Veranda casei din Mitrofani a unei prietene. E o duminică leneşă. Stau de vorbă cu Andrei (@Costescu) şi îl rog să îmi spună perspectiva lui despre How To Web 2011, discuţie care se transformă într-un scurt interviu pentru cititorii bulentduagi.ro

B.D. Andrei, zi-ne câteva cuvinte despre tine
A.C. Lumea spune despre mine că sunt antreprenor. Personal, însă, am renunţat la aceasta titulatură acum vreo 2 ani când m-am hotărât să mă recomand doar ca fondator.

Deşi urmăresc un parcurs antreprenorial încă din clasa a 12-a (acum vreo 7 ani), am ajuns să cred că antreprenoriatul în România a devenit pentru mulţi o modă şi nu un mod de a crea servicii care să aducă valoare adăugată pentru clienţi.

În ultimul an m-am ocupat de mai multe proiecte printre care se număra memoSMS, un serviciu autohton de comunicare prin SMS pentru IMM-uri, ClientPlus, o soluţie completă de fidelizare a clienţilor prin SMS, email şi social media, iar mai nou lucrez intens pentru a pune bazele unei companii care produce exclusiv aplicaţii mobile pentru smartphone-uri şi tablete.

Toată lumea vrea să fie antreprenor … ca pe cartea lui de vizită să scrie CEO

B.D. Ce înseamnă How To Web (HTW) pentru tine?
A.C. Acum un an pe vremea asta nu însemna foarte mult. Singurul grad de apropiere pe care l-am avut atunci cu evenimentul a fost faptul că mă cunoşteam cu unul dintre organizatori, mi-a plăcut ideea şi am mai „ajutat” cu promovarea dând un share în stânga şi în dreapta.

Anul trecut nu credeam că merită să plăteşti 250€ pentru o astfel de conferinţă în România. Preferăm să investesc banii în altceva. Deşi în jurul conferinţei începuse să se creeze un buzz foarte mare, tot nu eram convins să mă duc.

Însă, cu 2 zile înainte de conferinţă, revista CHIP a organizat un concurs la ei pe site: cine dă cel mai frumos răspuns la întrebarea ‘De ce vrei să ajungi la HTW’, câştigă o invitaţie la conferinţă. Atunci am zis că e un semn şi ca tebuie să profit de ocazie. (Şi bine am făcut!) Toate răspunsurile date erau în genul ‘Vreau să ajung la HTW să îl văd pe Mike Butcher’ etc.
Răspunsul meu a fost, însă, ceva mai personal:

Vreau să ajung la HTW ca să primesc inspiraţie de la lideri de renume mondial, să mă încarc cu energie de la antreprenori locali şi internaţionali şi să le împărtăşesc apoi altora din cele descoperite ca să îi inspir şi să îi motivez.

La HTW chiar asta am găsit, oameni care sunt mai mult decât antreprenori ‘pe online’ şi care au business-uri în adevăratul sens al cuvântului.

Ca să răspund la întrebarea ta, How To Web este un izvor de inspiraţie, energie şi motivaţie ca să devii din fondator un antreprenor veridic, local sau chiar internaţional.

B.D. De ce HTW 2011?
A.C. Nu cred că există o altă conferinţă în România pe domeniul ăsta care să merite.
Este evenimentul pe care ţi-l poţi pune ca reper şi abia după ce se termina poţi spune că începe anul de business. Chiar mă gândesc acum la retrospectiva ultimului an şi cât m-au influenţat lucrurile aflate de la HTW.

Spre deosebire de conferinţele clasice, de la care de obicei nu înveţi nimic, dar la care plăteşti o mică avere (pentru un antreprenor) ca să participi şi să faci „networking”, la HTW lucrurile stau altfel. Stau sănătos. Networkingul îl faci degajat şi jovial: toată lumea îţi este prieten. Înveţi lucruri noi: nu a fost speaker de la care să nu învăţ ceva.

A fost o conferinţă care prin experienţele cumulate mi-au influenţat tot parcursul de anul trecut până acum.

Anul de business începe cu HTW!

B.D. Care este cea mai bună alternativă la HTW 2011?
A.C. Băi Billy, sincer … în bugetul meu de conferinţe nu am alocat bani decât pentru asta. Cel puţin la nivel local, nu cred că are sens să pui un alt reper pentru o conferinţă. Sunt şi sătul să aud de o nouă conferinţa la care vin aceleaşi „vedete” care vorbesc aceleaşi trivialităţi ca la ei pe blog.
E foarte important ca nouă să ne crească pretenţiile de la ce înseamnă o conferinţă!

Conferinţele nu trebuie să fie o sumă de checklisturi („Postat pe Facebook, postat pe Twitter, făcut review pe blog, mâncat bine la prânz, hai la bere!”). Trebuie să-ţi imprime o stare de bine care să facă mai bun decât erai înainte.
Atitudinea de ‘been there, done that’ nu-şi are locul la o conferinţă, mai ales de business/antreprenoriat. Atitudinea trebuie să fie

‘been there, learned that, met that, thought that, planned that, done that!’

A.C. Şi acum, ca ultime cuvinte, vă întreb pe toţi şi pe mine însumi următorul lucru: cât am cheltuit anul trecut pe ieşiri în oraş, întâlniri, seminarii, conferinţe, traininguri? Câte din acele momentele au fost memorabile? De câte din aceste momente ne aducem aminte astăzi ca şi când ar fi fost ieri?

Pentru mine, cel puţin, suma cheltuielilor pentru toate acele momente (în bani, timp şi mai ales în energie) a fost mult mai mare decât beneficiile pe care le-am obţinut din ele. Pe cele mai benefice le număr pe degetele de la o mână. How to web  are rezervate două dintre ele.

Vreau să ne vedem la HTW anul acesta, să ne împrietenim, să devenim antreprenori şi să ne încărcăm cu suficientă energie pentru a lupta încă un an.

Disclaimer: nu sunt afiliat în niciun fel cu HTW, decât emoţional. ;)

B.D. Mulţumesc Andrei!

How to Web reprezintă şi pentru mine o experienţă plină de descoperiri şi conexiuni valoroase. La prima ediţie, în cadru restrâns pentru studenţii din Politehnică, am mers din curiozitate şi pentru a cunoaşte alţi tineri pasionaţi cu care să creez o comunitate de studenţi IT-işti cu spirit antreprenorial. Anul trecut, la a doua ediţie How to Web, m-am dus cu încredere, căci ştiam de ce sunt capabili cei din echipa organizatoare. Îmi pusesem şi câteva obiective de învăţare, care mi-au fost în mare parte acoperite. Aşa cum spune şi Andrei, How to Web 2010 a fost cu mult peste nivelul aşteptărilor. Am plecat de acolo foarte inspirat, cu multe idei şi oameni tari cunoscuţi.

În 2011, am decis să mă focusez aproape exclusiv pe HR ca domeniu de interes. Discutând însă cu oameni ca Andrei, mi se reaprinde pasiunea pentru antreprenoriat/intraprenoriat şi cred că pot contribui şi eu la creşterea rândurilor celor care fac business-uri IT adevărate măcar recomandând How to Web tuturor cititorilor blogului care pot şi vor mai mult.

Cred că team event-ul de care vă zic o să fie ceva cu adevărat valoros. Avem ca tema centrală ‘Transforming HR’, iar fiecare dintre sesiunile planificate pentru cele trei zile susţin această idee – cum transformăm HR-ul în Adobe astfel încât să susţină mai bine business-ul. Vom avea ca subiecte colaborarea dintre India şi Europa, cum folosim platforme inovatoare de e-learning pentru a sprijini dezvoltarea colegilor noştri, orientarea către clientul intern, de ce şi cum folosim uneltele social media în HR, sharing despre proiectele speciale  pe care le implementează fiecare dintre participanţii la team event, brainstorming despre cum putem sprijini colaborarea grupurilor de engineering din Europa, change management şi organisational change. Vom avea şi un panel la care vom invita HR Manageri locali din industria de IT, precum şi consultanţi inovatori din HR, pentru o perspectivă exterioară asupra transformării resurselor umane.

Vă daţi seama că pentru mine este o plăcere numai când mă gândesc la agenda evenimentului, darămite să facilitez o parte din sesiuni şi să mă asigur că totul iese bine la nivel de întreg programul. I love HR.

Am pregătit pentru ei programul de Summer Internship, care sper să le transforme vara într-una remarcabilă, plină de experienţe de învăţare şi în care îşi pun bazele primelor relaţii profesionale. Vreau să mă urnesc şi să scriu un articol pe myadobe.ro despre cum am gândit programul şi cum se derulează până acum. Cert este că îmi place foarte mult să coordonez proiectul ăsta în Adobe şi că este şi pentru mine o experienţă faină prin care mă dezvolt şi simt că aduc valoare.

Îmi aminteşte un pic ca feeling de perioada când au venit membri noi în VIP, perioada de integrare,  în anul când eram HR Manager, doar că acum mă simt cu (skills, ideas şi efficiency)++ însă cu timp– (40 de ore pe săptămână pentru Adobe din care max. 5-6 merg pentru programul de internship, versus 70 de ore pe săptămână cât băgam pe atunci pentru VIP). Asta e de bine.

Provocarea principală în a coordona BOD este faptul că disponibilitatea fiecăruia din această echipă este de maxim câteva ore pe săptămână (Skills+Passion-Time). Provocarile principale pe care le avem pe timpul verii sunt transmiterea viziunii VIP pe 3 ani către partea activă din organizaţie şi alinierea strategiilor pe 1 an ca să sprijine această viziune, transferul de know-how, skillset development pentru cei care au/vor avea roluri de coordonare în organizaţie (BEX, project manageri) ca primă fază şi apoi gândirea întregii evoluţii a învăţării şi dezvoltării unui om în organizaţie, începerea conturării proceselor din organizaţie şi implementarea cât mai bună a lor împreună cu cei activi, suport strategic pentru recrutarea următoarei generaţii din VIP şi suport la creionarea identităţii celor două comunităţi născute în VIP – Leadership Development şi REX (Relaţii Externe).

Este o activitate plină de provocări care mă energizează şi cu care mă îndeletnicesc de obicei serile. Mă bucur că facem lucrurile să se întâmple, aşa cum nu am mai văzut vreodată până acum în experienţa mea de 6 ani de voluntariat.

Looking forward!

Între 1-7 august are loc CROS Camp, şcoala de vară CROS care marchează intrarea/continuarea în modelul de învăţare CROS

Weekendul ăsta îmi ’suflec şi eu mânecile’ şi ajut cât pot de mult la pregătiri, abia aşteeept!

Am ales să rezolvăm o temă frumoasă: cum se va combina Fun + Learning în viitor.

Am vrut să ne demonstrăm că putem ajunge în finală cu minim de timp investit. Am investit 7 ore în a ajunge în semifinale.

Rezultatul:

[Slideshare] Go.Play.Learn. – Where Mobile Learning meets Serious Gaming

Abstract

Go.Play.Learn. is an innovative mobile-oriented platform that brings together the freedom and social connection potential given by mobile with devices the power of engagement and fun from playing games, centered on learning through (collaborative) research, (social) discoveries and challenges (with real world applications). Imagine this: Get your phone, open Go.Play.Learn. A mission in Sustainability gets your attention. Have to come up with an idea for sustainable food production in cities. Now that’s a challenge! Hmm, what’s the current situation of this matter? Start browsing the internet resources or even go ahead and visit the local food production spots, take pictures or ask the local food producers some questions on this. Or call a local specialist and record the discussion (with permission). Share your insights with fellow GPL’ers from all over the world and get their thoughts on your discoveries. After this input, come up with ideas and get rewarded for completing the mission.

Am renunţat însă la întrecerea către finale din două motive:

1. Focus:  Mi-am propus să mă focusez pe Adobe, CROS şi VIP şi să aloc maxim 6 ore pe săptămână altor proiecte.

2. Neîncrederea pe care mi-a generat-o notarea soluţiei noastre de către juriul care a decis cine trece în semifinale. Chiar dacă am trecut în semifinale, faptul că am primit un feedback sărăcăcios şi nişte note care nu arătau de niciun fel pe care dintre criterii am fost buni şi pe care ar trebui să mai lucrăm m-a făcut să îmi pun semne de întrebare dacă să mai investesc 20-30 de ore pentru a ajunge în finală.

Discutând apoi cu unul dintre organizatori am aflat că cei care au fost direcţionaţi să ne jurizeze soluţia au fost un venture capitalist de renume şi cineva specializat pe zona de mobile learning şi că notarea chiar a respectat criteriile şi am avut o soluţie valoroasă. Regret puţin că am luat decizia de a nu continua, având în vedere că aveam şanse mult mai mari de calificare în finală faţă de anul trecut, însă cred că a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o având constrângerile de mai sus de focus şi risc mare de investiţie a timpului în ceva al cărui rezultat părea să fie decis relativ random.

Odată cu această renunţare la a continua în competiţia Challenge:Future cred că a avut loc o trecere semnificativă în viaţa mea, de la etapa jocului de-a rezultatele (proiecte studenţeşti, traininguri, competiţii etc.) la etapa rezultatelor.

+

Now, if you choose, it’s easy to find someone taller, richer, more successful, better liked, with more followers, online friends, connections and endorsements. And certainly it will be someone less deserving than you. via Seth Godin

=

Îmi dau seama pe zi ce trece că acceptarea şi preţuirea persoanelor şi lucrurilor din viaţa mea în acest moment sunt mai importante decât visele şi ambiţiile viitorului. Că într-adevăr viaţa este o înlănţuire de configuraţii (la majoritatea relativ previzibilă, la câţiva nu) şi că poate înghesuirea într-o configuraţie a prea multe activităţi şi experienţe care par importante şi care trebuie musai făcute nu e cel mai înţelept lucru pe care l-aş putea face. Trecut de multă vreme de satisfacţia implicării în multe activităţi dată de “ia uite ce multe chestii interesante face Billy”, acum nu îmi rămân decât patru motive pentru portofoliul diversificat de activităţi: dorinţa de a aduce cât mai multă valoare prin ceea ce fac/creez, implicarea în cauze în care cred şi care au încredere în potenţialul meu de contribuţie, obişnuinţa de a face multe lucruri şi incapacitatea de a prioritiza în anumite situaţii. Am început de ceva timp să îmi pun întrebări legate de fiecare dintre aceste motive: Aduc într-adevăr mai multă valoare făcând atâtea lucruri? Care sunt cele mai importante cauze pe care vreau să le susţin? Pot să mă dezobişnuiesc să fac multe lucruri deodată? Pot să prioritizez mai bine şi să setez aşteptările corespunzător?

Acum câteva luni am făcut un mic sondaj printre câţiva apropiaţi. I-am întrebat ce, din punctul lor de vedere, ar trebui să fac altfel, ca să reuşesc să fiu un om mai împlinit. Cu ce am rămas în urma răspunsurilor lor a fost focusul – să mă concentrez pe mai puţin. Feedbackul de la muncă la ‘areas of improvement’ a fost acelaşi – focus. Stau şi mă gândesc. Sunt suficiente semnale din ‘mediul înconjurător’ că ceva nu se leagă. Am şi experimentat perioade în care pur şi simplu simţeam că îmi împart energia în foarte multe direcţii şi nu ieşea nimic foarte valoros din mâna mea pe nicăieri, deşi potenţial există. Au fost nişte perioade foarte frustrante pentru mine, dacă mă cunoaşteţi mai bine cred că vă veţi da seama de ce.

Stau şi mă întreb care este corelaţia între echilibru şi focus. Poate fi asemuit echilibrul cu dezvoltarea organică şi focusul cu dezvoltarea anorganică? Păstrând un echilibru între sferele vieţii ajungi să creşti armonios, câte puţin în fiecare domeniu. Având focusul pe o anumită sferă într-o anume etapă a vieţii, ajungi să creşti incredibil de mult pe sfera respectivă, ignorând-le însă pe celelalte, care îşi vor cere probabil tributul la un moment dat. Se exclud echilibrul cu focusul? Cred că se leagă de tipul de valoare pe care vrei să îl laşi în urmă. Te dedici 100% unei cauze care să te consume, dar care să lase în urmă ceva foarte valoros omenirii sau preferi să aduci valoare doar celor apropiaţi, prin viaţa excelentă, echilibrată pe care o practici? Dacă echilibrul cu focusul se exclud, înseamnă că trebuie luată o decizie, una chiar … vitală.

Mulţumesc pentru răbdarea cu care aţi citit aceste rânduri semi-criptice, nu aş vrea să continuăm conversaţia în comentarii, ci atunci când ne mai întâlnim, dacă subiectul acesta va fi suficient de puternic încât să reziste până atunci.

Venice Backstage. How does Venice work? from Insula spa on Vimeo.