Alin Golenţanu este absolvent al  Facultăţii de Educatie Fizică şi Sport, Universitatea de Vest, Timişoara-Promoţia 2008. De asemenea a absolvit masterul: Management în sport in cadrul Universităţii de Vest Timişoara Promoţia 2010. În perioada 2008-2010 a fost porfesor de educaţie fizică al Şcolii cu cl. I-VIII „Martin Şuboni” Jebel –Pădureni  şi al Şcolii Gen. Nr. VIII Sânnicolau Mare. In luna august a anului 2010 obtine gradul de Definitivat in invatamant. În perioada 1997-2007 a fost legitimat la Clubul Sportiv Municipal Resita pentru  care a reusit sa cucereasca mai multe titluri nationale. În anul 2004 a fost component al Lotului National de Box al Romaniei stabilit la Ploieşti, participând la mai multe Turnee Internaţionale in tări cu tradiţie în box: Rusia, Turcia, Tiraspol. Isi incepe cariera de antrenor la Clubul de Box Jebel 2008-2010, club pe care il şi înfiinţează. Acest club fiinţează între anii 2008-2010.  In cida rezultatelor deosebite: medalie de bronz la Campionatul National de Box 2009 Campulung Muscel, a numeroaselor gale organizate în localitatea Jebel, al unui numar impresionant de sportivi legitimati care au castigat mai multe turnee nationale,  clubul inceteaza sa mai existe datorita problemelor de ordin financiar intampinate in luna septembrie a anului 2010. Intr-o perspectiva viitoare, acest proiect se doreste a renaste din propria-i cenusa, atunci cand cea mai mica oportunitate isi va face simtita prezenta.

Luni: 17.00-18.45

Miercuri: 14.00-15.45

Joi: 17.00-18.45

De asemenea Clubul de Box Jebel a organizat mai multe gale de box in cadrul comunei Jebel, gale la care au participat cele mai importante cluburi din din zona de vest a tarii: CSM Resita (antrenori: Vasile Bala, Radu Gheorghe), UMT Timisoara (antrenor: Nicolae Ispas), CSU Timisoara (antrenor: Remus Stefan), CSM Lugoj, Scoala cu cl. I-VIII Pischia. In fata tuturor acestor cluburi, sportivii jebeleni au dat dovada de hotarare curaj si sportivitate, dovada a acestui fapt fiind chiar evolutiile lor in cadrul meciurilor sustinute in fata boxerilor de al cluburile mai sus mentionate.

Alaturi de aceste gale, Clubul de Box Jebel a boxar de nenumarate ori in orase importante din Romania: Timisoara, Resita, Campulung Muscel.

O alta dovada a reusitei proiectului: Box la Jebel o reprezinta obtinerea de catre sportiva Zavragiu Laura, antrenata la CB Jebel, a unei medalii de bronz in cadrul Campionatului National de Box Feminin 2009 desfasurat la Campulung Muscel.

4.2.Notiuni privind, atitudinea, tehnica si tactica în lupta
Şcoala boxului dispune de o serie variată de procedee tehnice, ceea ce îngreunează luarea unei decizii în momentul în care se pune problema care dintre acestea sunt cele mai importante. Totuşi există unele procedee a căror importanţă nu poate fi contestata şi anume:
1.    Poziţia pumnului
2.    Poziţia de luptă
3.    Deplasarea
4.    Loviturile directe
5.    Loviturile de jos în sus (upercut-uri)
6.    Lovituri laterale (croşee)
7.    Lovituri oblice (croşeele upercutate)
8.    Blocajul
9.    Eschiva
10.    Parada

1. Poziţia pumnului
Învăţarea tehnicii boxului trebuie sa înceapă cu însuşirea corecta a poziţiei pumnului:
- având palmele orientate în sus, se închid cele patru degete ale fiecărei mâini iar după închiderea celor patru degete se aşează degetul mare pe falanga mijlocie a degetului arătător. Din această poziţie se răsuceşte pumnul cu degetele în jos şi se flexează uşor pe antebraţ într-un unghi de circa 10-12 grade.
2. Poziţia de luptă
Reprezintă atitudinea caracteristica a boxerului, din care el iniţiază orice acţiune de atac sau apărare. O corectă poziţie de lupta trebuie sa răspundă favorabil la următoarele cerinţe:
•    Să acopere toate punctele vulnerabile de pe jumătatea anterioara a trunchiului, asigurându-i astfel invulnerabilitatea fată de loviturile adversarului;
•    să asigure o stabilitate cât mai bună în timpul luptei;
•    să ofere (permită) posibilitatea deplasării în toate direcţiile;
•    să permită luarea unei poziţii inţiale cât mai favorabile în timpul luptei pentru orice acţiune de atac sau apărare;
•    sa fie cât mai naturală, să permită o poziţie cât mai relaxata, să excludă orice încordare inutila a corpului;
Fiecare boxer avansat foloseşte o poziţie de luptă proprie, dependentă de dezvoltarea lui fizica, înălţime, de particularităţile psihice si de stilul personal de lupta.
3. Deplasarea
Are ca rol crearea unei distanţe favorabile pentru acţiunile de atac, apărare şi contraatac. Deplasarea se realizează cu ajutorul paşilor specifici boxului:

•    Pas înainte
•    Pas înapoi
•    Pas la dreapta
•    Pas la stânga
•    Pasul pivotat
4. Lovituri directe la cap şi trunchi, cu mâna stângă sau cu cea dreaptă
Sunt cel mai folosite lovituri din box, având ca şi scop: începerea atacului, stoparea atacului advers. De asemenea mai sunt folosite ca şi lovituri înşelătoare pentru a pune adversarul în postura de a greşi.

5.    Loviturile de jos in sus (upercut-uri)
Mecanica exersării upercut-urilor diferă de cea a exersării directelor. Aceste lovituri rezulta dintr-un număr relativ mare de mişcări complexe, cum ar fi:
•    îndreptarea picioarelor
•    răsucirea şoldului
•    ridicarea pe vârfuri
•    contractarea  mai multor grupe musculare

6. Loviturile laterale (croşee)
Se aseamănă cu lovitura directă . Poate fi aplicate în atac, ripostă sau contraatac. Se împart in croşee scurte şi croşee lungi.
Croşeele scurte vor fi loviturile laterale executate cu braţul îndoit cam la unghi drept (antebraţul pe braţ), deci de la o distanţă mică faţă de lateralele lungi care au arcul de lovire destul de lung, braţul fiind foarte puţin îndoit faţă de antebraţ. Acestea din urmă datează cam de pe vremea luptelor cu pumnii şi  au început să fie mai puţin întrebuinţate în ring pentru că se văd din timp, iar forţa lor nu este la fel cu a celor scurte. De asemenea, ele pot fi contrate foarte eficient şi dur.

Trebuie avute în vedere mai multe elemente în momentul efectuării acestui procedeu tehnic:
•    răsucirea bruscă a soldului
•    trecerea greutăţii corpului de pe un picior pe celalalt
•    unghi de 90 de grade format între braţ si antebraţ în momentul în care pumnul are impact cu ţinta
•    revenirea în gardă cât mai repede după executarea loviturii
•    braţul care apără să nu părăsească zonele vulnerabile

7. Lovitura oblică
Croşeul upercutat cum i se mai spune “filozofic”, s-a împământenit destul şi este foarte eficient în lupta din ring în arsenalul multor boxeri. Oblica de jos cu stânga se strecoară mai uşor pe sub cotul adversarului şi loveşte mai precis regiunea ficatului. Iar cea de sus cu stânga e foarte utilă împotriva “stângaciului” pe care-1 lovim mai uşor şi-1 întoarcem spre stânga lui, scoţându-ne în afara direcţiei lui de lovire a ambelor lui braţe. Lovitura oblică de jos cu dreapta continuă cu eficienţă atacul început cu stânga oblică de sus împotriva “stângaciului”, iar cea cu dreapta este foarte rară.

8. Blocajul
Este cel mai natural mijloc de apărare. Apare in momentul în care boxerul interpune între lovitura adversarului şi punctul sensibil propriu, o altă parte a corpului, fără punct sensibil. Pot fi folosite: mâna – cu palma, cu partea dorsală (spatele mâinii) sau cu părţile ei laterale. Întărită bine prin încercarea muşchilor antebraţului ea devine o formă de apărare prin amortizarea completă a şocului loviturilor adverse. Dar şi antebraţul puţin ridicat şi încordat poate deveni o pavăză prin interpunere. Cotul este de asemenea folosit cu succes. Nu în ultimul rând trebuie amintit umărul care, folosit cu profesionalism devine „a treia mana a boxerului”.

9.    Eschiva
Sunt mijloacele de apărare din box prin care, printr-o mişcare a corpului, scoatem punctul sensibil din drumul loviturii adverse, fără a ne depărta de adversar.
Eschivele sunt clasificate în funcţie de direcţia lor în:
•    eschiva prin retragere – mai rar de trunchi, foarte des de cap.
•    eschiva prin îndoire laterală a trunchiului la stânga sau la dreapta.
•    eschiva prin plonjare sau prin scădere de nivel care flexând toate articulaţiile de pe verticală face ca bărbia noastră să coboare sub loviturile adverse.
•    eschiva rotativă spre stânga sau spre dreapta.

10.    Parada
Parada este mijlocul de apărare prin care deviem lovitura adversă din drumul ei spre punctul nostru sensibil. Practic se loveşte printr-o scurtă atingere lovitura adversarului, cu mâna stângă sau cea dreaptă pentru a devia traiectoria lovituri adverse.
Toate acestea prezentate mai sus pot fi înscrise în categoria mijloacelor de luptă folosite de un boxer. Astfel că mijloacele de lupta pot fi împărţite în patru mari grupe:
1.    mijloace de pregătire a atacului: fentele, acţiunile false, de intimidare.
2.    mijloace de atac: loviturile iar uneori chiar şi pasul înainte.
3.    mijloace de apărare: blocaj, parada, eschiva, deplasarea.
4.    mijloace de contrare şi contraatac: sunt acţiunile de atac efectuate imediat după atacul adversarului.

Prof. ed.fizica, Golentanu Alin