Daca ar exista, ti le-as repeta de mii de ori.

Te iubesc, te iubesc pentru ca existi.

Te iubesc in fata prietenilor, a intregii lumi, in fata florilor, a pasarilor.

Te iubesc si te voi iubi atata timp cat deasupra mea va exista un cer.

Sa nu credeti cumva ca a fi umil consta in a te considera inferior celorlalti. Este mai degraba o atitudine care provine dintr-o cunoastere lucida si obiectiva de sine: inseamna sa te vezi asa cum esti in realitate, nici mai mult, nici mai putin.

Contrariul umilintei este orgoliul. Orgoliul e subtil.

Stii ca oamenii cei mai orgoliosi sunt cei care au cea mai putina incredere in ei, dar nu arata asta niciodata? Orgoliosii sunt de multe ori dezechilibrati si nesatisfacuti; de fapt, sufera profund. Asta nu scuza cu nimic comportamentul lor si nici nu le atenueaza responsabilitatea, dar stiind asta iti permite sa ii intelegi mai bine si sa fii mai tolerant fata de ei. Mai mult decat oricine altcineva, o persoana orgolioasa are nevoie de incurajari, de complimente.

Orgoliul este o sclavie care ne distruge vietile si devine o apasare in relatiile noastre cu ceilalti.

”Orgoliul precede ruina: un spirit mandru este semnul prevestitor al caderii”, spune un proverb biblic.

Orgoliosul crede ca fericirea lui depinde de parerea buna pe care o au ceilalti despre el.

Lambert Hugede, in lucrarea lui Cand se frang stejarii, ne spune: ”Atata vreme cat nu suportam remarcile drepte ale unei critici obiective, atata vreme cat sfaturile ne vor jigni, atata vreme cat nu vom admite ca poti invata din esecuri, atata vreme cat nu ne vom recunoaste nici greselile, nici slabiciunile, atata vreme cat vom avea nevoie de o curte care sa ne admire, atata vreme cat ne consideram buricul pamantului, scopul suprem al omenirii, atata vreme cat nu vom intelege ca devenind umili devenim mai puternici… vom ramane sclavi”.

Este bine, linistitor si drept sa ne convingem ca nu suntem de neinlocuit. Totusi sa nu confundam umilinta cu dispretul fata de sine! Cel care se dispretuieste nu atrage pe nimeni; pana la urma ceilalti ii acorda acest dispret pe care el crede ca il merita. Cand suferi de aceasta problema, te temi de esec, ceea ce te paralizeaza si te duce la dispretuirea succesului.

Trebuie sa recunoastem ca este foarte dificil sa fii mare si umil in acelasi timp. Atunci cum arata un ”mare om” plin de umilinta?

In prezenta lui, nu te simti complexat; dimpotriva, te simti pus in valoare. Nu incearca sa te surprinda cu spiritul, cunostintele si geniul lui. Dar inteligenta sa are capacitatea sa confere toata stralucirea inteligentei sale; te face sa stralucesti, caci, in loc sa se arate el intr-o lumina interesanta, mai repede se intereseaza de tine.

O persoana cu adevarat umila nu numai ca accepta ca exista persoane care ii sunt superioare, ci se si bucura de asta si cauta sa profite. Este destul sa cauti in fiecare om o calitate superioara celei pe care o ai. Cel care are aceasta capacitate sa se emotioneze de lucrurile frumoase pe care le vede in viata celorlalti este un om fericit. De aceea numai oamenii umili sunt echilibrati.

Pentru toata lumea, viata este presarata cu dificultati, cu obstacole ce trebuie depasite. Si pentru ca eficacitatea este o conditie esentiala a succesului in multe domenii, a dormi bine, a recupera fortele este mai important decat sa te framanti din cauza problemelor rasucindu-te in pat…

Oamenii experimentati va vor spune ca 90% din evenimentele negative la care va ganditi in momentele de insomnie nu se vor produce niciodata. Atunci de ce sa ne lasam torturati de ganduri negative si sa lasam sa ne fuga somnul? Sa respingem gandurile negative si sa le inlocuim cu ganduri constructive!

In loc sa rumegam esecurile, regretele si deceptiile zilei, mai bine sa ne reamintim momentele placute.

Este o lectie necesara si vitala de invatat pentru cei care vor sa traiasca fericiti si sa aduca bucurii in mediul lor.

Este clar ca nici puterea, nici popularitatea, nici bogatia nu sunt de ajuns ca sa ne faca cu adevarat fericiti.
Putem constata ca multe marturii ale unor oameni celebri si bogati confirma acest adevar. Daca vi se intampla sa rasfoiti revistele ilustrate care prezinta viata privata a oamenilor celebri si bogati, atunci nu va mai fi o noutate ca celebritatea si suferinta sunt mai mult sinonime decat celebritatea si fericirea.

Cred ca nu veti mai fi prea surprinsi afland ca trasaturile cele mai semnificative ale oamenilor echilibrati, si cu care te simti bine, nu sunt bogatia, nici puterea, nici popularitatea, nici macar frumusetea sau tineretea.

Daca privim mai atent, putem spune ca oamenii cu care iti face placere sa traiesti se deosebesc de oamenii nesatisfacuti, printr-un fapt foarte simplu, evident dar esential: au prieteni adevarati, buni, fideli, pentru care reprezinta o foarte mare valoare.

Aceste persoane care se simt minunat de bine la locul lor, pe langa o mare sociabilitate, se remarca si prin intretinerea unei vieti interioare, a unei vieti spirituale bogate.

As vrea sa pun cateva intrebari.

Sunteti fericiti?

Aveti sentimentul ca sunteti utili cuiva la ceva?

Va cunoasteti punctele tari? Dar punctele slabe?

Ce talente secrete aveti? Le folositi?

Are viata voastra un scop bine definit?

Are viata voastra un sens profund, pentru voi si pentru cei din jurul vostru?

Recunoasteti ca nu e usor sa raspunzi la acest gen de intrebari. Este adevarat ca aceste intrebari ne jeneaza, mai ales pentru ca nu sunt obisnuite. Si mai recunoasteti ca nu e chiar atat de simplu sa te cunosti pe tine insuti.

Cand vorbim de lucruri serioase, e mai bine sa le facem cu umor.

Din nefericire, unii iau luni si chiar ani intregi. Efectele secundare sunt numeroase: tendinta spre diminuarea capacitatilor de memorie, inteligenta, inspiratie, creativitate, dar si capacitatile afective si sexuale. Ele nu sunt lipsite de pericole pentru cei care trebuie sa conduca vehicule sau diferite masini, caci le diminuează vigilenta.

Consumul de somnifere timp indelungat creeaza dependenta fata de acest tip de medicamente. Multe persoane au obiceiul sa ia astfel de pastile, fara sa fie convinse de eficacitatea lor. Le e frica, ca nu vor putea sa doarma fara somnifere. S-a creat o dependenta psihologica, aproape afectiva. Este un cerc vicios care poate sa dureze ani buni.

Fără a mai pune la socoteală ceasca de cafea bauta in fiecare dimineata  ca sa ne limpezim mintea incetosata de medicamente. Seara, organismul primeste o lovitura de bici ca ‘s-o ia din loc’!

A lua permanent calmante şi excitante nu constituie o solutie buna. Caci e posibil sa ai un somn natural si dinamism pur si simplu.

La inceput exista o perioada de tranzitie, bineinteles. Dar nu trebuie sa va nelinistiti chiar daca nu reusiti sa inchideti ochii multa vreme timp de 3-4 nopti. Organismul suporta asta fara pierderi.

Adevaratul somn va reveni!