blogdeaberat.gramo.ro

Chestii haioase din Bran și Brașov

Cei doi aberanţi — Sun, 21 Feb 2010 16:50:19 +0000

La castelul Bran:

Watch your had… If you did not watch it, that explains why you had it but don’t have it anymore

Gura leului

De pe lângă castel:

A smile from Transylvania… anyone? (Apropo, masca de buhuhu aduce un pic cu “Strigătul” lui Munch, nu vi se pare?

Din Brașov:

Dragi credincioși, pentru mântuirea sufletelor voastre, stați aproape de Casa Domnului…

Tanchi, tanchi, tanchi… (Stiti bancul?)

Da’ de ceeeee, cățeii n-au voie să fie și ei aproape de Doamne-Doamne? Pisicuțele oare au voie, sau ele deja sunt zeițe?

Si în sfârșit, un foarte rodnic restaurant chinezesc:

Cum să supraviețuiești în cetatea lui Dracula

Cei doi aberanţi — Sun, 21 Feb 2010 10:41:33 +0000

Buhuhuuu… Now that we have your attention, câteva impresii despre Bran.
În Bran se ajunge cu trenul până în Brașov, și din Brașov cu niște microbuze care circulă teoretic din jumătate în jumătate de oră (practic – cum apucă, dar rezonabil; deși la întoarcere poți să ai surpriza să vină microbuzul deja full – ceea ce dacă ai bagaje multe e cam nasol). Prin stațiune mai merg și taxiuri, la preturi foarte rezonabile (1,6 lei/Km în medie).
Am stat la o pensiune foarte drăguță în Șimon, un sat al comunei Bran (vreo 4 km distanță de castel). Din cate am văzut, pensiunile oferă și mâncare dacă vrei – foarte bună (nu foarte ieftină, but hey, you can’t have it all); noi cu 20 de lei de persoană am mâncat o friptură imensă (făcută pe grătar afară) + mici + cartofi prăjiți + murătură.
Tot de mâncat: pizza “Dracula”, la “Cheile Castelului” - undeva între castel și muzeul Vama Medievală Bran – (cu ceapă roșie, roșii, cârnăciori și multă șuncă), diverse chestii la restaurantul “La Cristi” (cam scump, nu destul de elegant și nici destul de gustos încât să merite), o pizza Margherita exceptională intr-un fel de shopping gallery, oarecum vis-a-vis de pub-ul descris în continuare. For drinks, there’s a really nice pub called “Eastside”, în fața întrării în curtea castelului, mascând oarecum tarabele.
Apropo de mâncare: se găsesc de cumpărat pe la tarabe: gemuri, siropuri (foarte bio ) și brânză de burduf în coajă de brad (puțin amăruie, cu un miros…. hmmmmmmm….. să zicem doar „specific”).
De văzut: Muzeul Vama Medievală Bran – oarecum în spatele castelului, pe partea stângă a drumului, cum mergi spre Rucăr. E o chestie care dinafară pare foarte uninteresting – WROOONG! Acolo am văzut foarte multe mobile care au fost scoase din castel la momentul naționalizării, și care sunt mult mai interesante decât cele care mobilează acum castelul. Highlights: camera reginei Maria, very nicely decorated and personal-looking; un pat cu baldachin – care tot al reginei Maria a fost – si care apare intr-un videoclip al Nataliei Oreiro (“Cambio Dolor” sa fie? Not sure…). Doamna ghid a fost foarte drăguță și simpatică.
Castelul e pretty nice too, dar e cam ciudățel faptul că n-ai ghid, te învârți pe-acolo cum îți trece prin cap.
De plimbat: până la pârtia Zănoaga, 7-8Km, drum ușor. Warning: la pârtie există un singur loc unde se poate mânca, la o pensiune, imediat după ce treceți de ghișeul parcării pe dreapta. On the better side – au sănii și schiuri de închiriat.
Finally, de suveniruit: chestioare de lemn, gentuțe etno, matrioșci, tricouri cu “Dr Acula, Romanian cardiologist”, masti de buhuhu. Some are quite funny to see…

A few snapshots of a wonderful holiday

Cei doi aberanţi — Sat, 20 Feb 2010 15:57:41 +0000

Din Bran:

Bonus: Strada Sforii, din Brasov:

(a.k.a. strada aței de papiotă)

Am plecaaaat

Cei doi aberanţi — Thu, 11 Feb 2010 18:53:35 +0000

Da, plecam pe frigu’ si pe vijgalau’ asta, la dracu(la)-n praznic. La Bran
We’ll be back from Monday on. With photos.

Mrrrrr…

Cei doi aberanţi — Sun, 07 Feb 2010 19:28:26 +0000

Ca avem niste “perversi de serviciu” care ajung in fiecare zi la noi pe blog cautand “alba ca zapada porno”, “scufita rosie face sex” si “sex mosnegi youtube”- ne-am obisnuit deja.
Dar azi s=a ajuns la noi pe blog cu urmatoarele keywords: “gagici pentru Doru”).
To which Raluca says: Mrrrr…. Nici sa nu te gandesti…
(Reactia lui Doru: for me, for me and for me )
Yeah right…
Altu’ cauta “barbati goi pusca si femei”. Asta ar fi pentru amandoi, nu?

Să învățăm filosofia lui Kant cântând

Cei doi aberanţi — Mon, 01 Feb 2010 08:31:27 +0000

Chestioară foarte creativa- seen it, loved it, shared it

De toate pentru to(n)ți – noua colecție de gugle

Cei doi aberanţi — Sat, 23 Jan 2010 15:20:02 +0000

“un extraterestru eu vreau sa intalnesc” e bine că ai voință.

“vreau ca extratereștrii să extermine oamenii” ca să nu mai vrea persoana de mai sus să-i întâlnească, bănuim…

Oricum, una bucată aberant de fiecare dată când mai deschide tembelizorul pe niscaiva politică vrea ca Băsescu să întâlnească un extraterestru care extermină oameni.

“stramosii oamenilor cu ochi albastrii” băieții cu ochi albaștri din Epoca de Aur?

“cum se conduce un avion” Bănuim că greu.

“mama lui albe ca zapada se imbeta” hei noroc și la mai mere! Sau bere?

“ce sant tigani” Oameni.

“homosexualii” Tot oameni.

Perverșii de serviciu caută în continuare “sex cu moșnegi”, “albă ca zăpada xxx” și “scufița roșie face sex”. Apreciem perseverența.

Philosophers are funny

Cei doi aberanţi — Thu, 21 Jan 2010 18:15:53 +0000

“Deși aprobă dragostea, pentru că aceasta este în concordanță cu principiul său, utilitaristul este departe de a afirma că binele general ar trebui să fie motivația îndrăgostitului. Nu s-a afirmat sau conceput niciodată în utilitarism că îndrăgostitul ar trebui să-și sărute iubita gândindu-se la binele general” (John Austin, “The province of jurisprudence”)

Imaginați-vă scenă: bărbatul se întoarce acasă de la amanta numărul 36

Nevasta: Nenorocitule, mă înșeli, ești un porc!

Bărbatul: Vai, dragă, cum să fiu eu un porc? Pardon, sunt foarte moral, mă preocup de binele general, de aia o satisfac și pe Maricica, și pe Floricica. Și crede-mă, dragă, o fac numai din datorie morală!

Invatati de la Gogule adevărul despre sexul opus

Cei doi aberanţi — Mon, 18 Jan 2010 18:33:33 +0000

Chestioara asta circula pe net de mai demult:

Deeci – femeile vor să se mărite și bărbații vor să…ăăăă, asta… ne-nțelegeți voi, să se simtă și ei ca președintele Clinton în biroul oval.Deși *treaba ceea* nu le-ar displăcea deloc nici doamnelor, numai sa le bage in seamă nenorocitii… Nu de alta dar idealul lor în viață nu e femeia cu mustață.
Se cauta și “how to get my girlfriend to forgive me”; “my boyfriend” nuuuu, până și Gogule știe că femeile nu greșesc niciodată, dar ABSOLUT niciodată. E și “how to get him/her back”, și “how to get him/her to break up with me” – grele treburile astea de corason…Entuziasmați de jucărică, am luat-o și noi la testat pe românește – ia sa vedem ce zice Gogule despre bărbați și femei:
Bărbatul și femeia, ca individualități, sunt interesați în primul rând ca zodie:

Cei mai doriți dintre toți sunt scorpionii – deci dragi bărbați și dragi femei- Gogule vă vrea scorpii! De asemnea, de ce nu exista oare barbatul.ro?
La plural e deja mult mai interesant:

Deci rezumat: bărbați frumoși, dotați, goi pușcă și singuri pe deasupra… da’ cam nasol, că urăsc femeile. Și mai sunt și ca pantofii (sperăm din tot suflețelul nostru că asta nu înseamnă că se întâmplă foarte des să te bată ).
Femeile și-o trag, plătesc bărbați (pentru asta oare?), iar din cauza activității mai-sus-menționate, din când în când mai și nasc – sperăm că nu în timp ce se află la volan; bine măcar că mai variază – ale lui Mutu în mod special; nimeni nu știe ca ce anume sunt femeile, iar faza cu “femeile nu gem femeile compot” ne depășește intelectual.

Prietenul adevărat la nevoie se cunoaște, în schimb prietena trebuie musai să fie a cuiva: a lui Tănase, a lui Botezatu, a lui Puya, a ta sau a mea.

Sotia nu poate fi decât sau a lui Ghionea sau a lui Crin Antonescu; nevasta e tot a lui Ghionea, și mai e și “nevastă de fermier” (Unu’ n-ați căuta “nevastă de intelectual”…A, iar nevasta perfectă e femeie model, și presupunem că bea doar apă plată cu lămâie.Mai există și “nevasta prietenului meu”, care se presupune că e mai model decât a ta. (Știți bancul ăla cu Bulă, cum se plimba el prin parc și se gândea: “Bă, uite cum se plimbă așa frumos oamenii pe aici, și fiecare cu nevasta lui, numai eu cu a mea….”)
Soțul în schimb e al mai multora, și mai e și soțul ideal – care nu se știe dacă e al lui Jojo, al Irinei Loghin sau ăla păcălit de la Nottara.

Soacra lui Geoană e o rea și o scorpie; socrul e și el al lui Geoană, dar se pare că nu-l boscorodește nimeni.
În încheiere: Google battle

Deci, pe Gogule găsești mai multe frigide decât nimfomane, dar mai mulți nimfomani decât frigizi. Claar, nu?
Da’ ca să fie metodologic, hai să mai facem o comparație:

Ceea ce, matematic vorbind, ar implica faptul că, pe google cel puțin, cromozomul Y e pe cale de dispariție.

Fashion statement

Cei doi aberanţi — Sun, 10 Jan 2010 19:24:31 +0000

De ce oare, în societatea noastră, o femeie îmbrăcată în cămașă bărbătească + cravată + joben e percepută ca fiind sexy, în timp ce un bărbat în rochie este perceput ca fiind caraghios? Niște chestii descoperite zilele astea ne-au aprins beculțul sociologic.
Dacă e să urmărim, pe sărite, evoluţia umană, o să ajungem la concluzia că pieile de animale haute couture din preistorie erau cât se poate de unisex. Ajungem în timpurile biblice și la creștinism și vedem că crossdressing-ul e, după Biblie și Wikipedia, o „abominație”, deși sunt destule cazuri în care crossdressing-ul cu scop „sfânt” a însemnat calea rapidă către martirizare. Sărim pe la secolul 15 şi vedem că Ioana D’Arc avea probleme cu faptul că purta haine „de bărbat”. Pe la 1600 copiii de sex masculin aveau parte de rochii, quite exquisite, doar că renunțarea la ele pe la 7 ani era un rit de trecere into adulthood/manhood. Până la epoca victoriană aceste norme sociale s-au tot adâncit, chiar dacă s-au făcut (foarte) mici concesii în scopuri practice
Acum, femeile (broadly used here) și-au câștigat „dreptul” de a purta cam orice fel de haine vor ele ajutate de revoluția industrială și de Al Doilea Război Mondial, care le-a trimis de la cratiță direct în uzine. Apoi a venit primul val feminist, care a cimentat poziţia femeii libere în societate şi i-a dat şi drept de vot.
In the mean time, bărbaţii şi-au păstrat contextul social până în prezent. Chiar dacă globalizarea a mai dezgheţat un pic situaţia, bărbaţii încă nu au libertatea de a purta absolut ce haine vor, şi e chiar ridicol.
Now, după această introducere extreeeem de lungă, să trecem la ce ne-a aprins, de fapt, numitul beculeț sociologic.
Știți joculețele alea în care trebuie să îmbraci niște păpușele/muțunachi/maimuțoi?
Unele joculeţe de tipul ăsta au ca personaj de îmbrăcat numai păpușa-fetiță. Unele au și păpușă-băiețel; ca de exemplu ăsta. Observați, apropo, și ce descriere are: o frumoasă tânără dintr-un sat de oameni săraci are sansa vieții ei… când se hotărăște să urmeze o facultate? Am vrea noi… Când își deschide propria afacere? Sanchi! Când apare în peisaj Făt-Frumos ca s-o facă prințesă, evident.
Ce au în comun joculețele astea cu păpușel și păpușica: e imposibil să-l îmbraci pe păpușel în haine de păpușică și invers; fie apar, pur și simplu, în categorii diferite, ca de exemplu aici, fie personajele sunt de dimensiuni diferite și stau în poziții diferite; oricum, chiar și atunci, hainele de păpușel și hainele de păpușică apar în părți diferite ale ecranului – uite de exemplu aici.
În unele joculețe, păpușica se îmbracă obligatoriu în rochiță sau fustiță; în altele, ai posibilitatea să o îmbraci și pe ea *oarecum* ca pe păpușel; dar oricum cu opțiuni foarte limitate. De exemplu:

În schimb, pe păpușel e imposibil să-l îmbraci în haine de păpușică. Măi să fie, de ce oare? Nu s-a gândit nimeni? “Nu se face”? Și la urma urmei, la nivel un pic mai general vorbind- de ce anume nu putem să ne reprezentăm îmbrăcămintea altfel decât împărțită în funcție de gen?
Apropo, uite așa, de-ai dracului ce suntem, am rezolvat-o în GIMP. Na!
This, dear friends, is a fashion statement: