Ce-i asta?

Exact ca în 300 numa că fără 100

oktasnd2005@yahoo.com (octv) — Tue, 10 Nov 2009 09:39:00 +0000

Al 200-elea meu meci de şah, mai anodin decât un Astra Ploieşti – Gloria Bistriţa, s-a desfăşurat între mine şi un băiat al cărui nume l-am uitat, dar care era din Tajikistan! Imagine that… Eu aici cu minunata tehnologie occidentală, cu sendvişuri şi cremvurşti şi 3in1, gătit de sărbătoare cu coif în cap şi confetti, iar el acolo probabil ascuns cu un Macintosh124 sub o pătură prin praf şi frig în vreme de bombardamente. Acum, să nu vă imaginaţi că eu am habar unde e Tajikistanul (sau, for that matter, unde e Galaţiul sau Zalăul) sau că m-am deranjat să deschid o hartă pentru un asemenea proiect de cercetare, ţineţi minte doar că pechinez-u’ ăsta nespălat mi-a stricat toată petrecerea cu provenienţa lui super-exotică … uuuuu, ce să spuuuun, m-am născut superdeparteeeeee, uuuu …

Aveţi aici reluările şi golurile:

.e4 e5 2.f4 Qh4+ 3.g3 Qe7 4.Nf3 exf4 5.Nc3 Nf6 6.e5 Nc6 7.gxf4 Nh5 8.d4 d6 9.Bc4 Be6 10.d5 dxe5 11.fxe5 Nxe5 12.dxe6 Nxc4 13.Ng5 Nf6 14.Nd5 O-O-O 15.Nxe7+ Bxe7 16.Qe2 Nd6 17.Nxf7 Nxf7 18.exf7 Rhf8 19.Qxe7 Rde8 20.fxe8=Q+ Rxe8 21.Qxe8+ Nxe8 22.O-O Nf6 23.Be3 a5 24.Rad1 b6 25.Bd4 Ne4 26.Rf8+ Kd7 27.Bxb6+ Kc6 28.Bxa5 g5 29.Rd4 Nc5 30.Rf6+ Kb5 31.Bxc7 h5 32.Rb6+ Ka5 33.b4+ Ka4 34.bxc5+ Ka3 35.Rb3+ Kxa2 36.Ra4#

FEN:

8/2B5/8/2P3pp/R7/1R6/k1P4P/6K1 b - - 1 36
[ Position Repeated: 1 ]

1-0

Lez ieo san’ vizaaj

oktasnd2005@yahoo.com (octv) — Mon, 09 Nov 2009 04:46:00 +0000

Mi se pare mie, sau ceva e serios în neregulă cu ochii cailor ăştia? Cliquez sur l'image qu'elle s'agrandisse şi faze de genu.

Reclama e în sine relativ tăriceanu…

Botezatu, Croitoru şi logicianul

oktasnd2005@yahoo.com (octv) — Wed, 04 Nov 2009 18:20:00 +0000

M-am uitat la ştiri pe antena 1. Mândruţă, cred că aşa îl cheamă, a slăbit toate kilogramele pe care le avea. Indiferent de asta, mi-au rămas în minte 3 chestiuţe:

1. Cătălin Botezatu are drept animal de companie un dihor alb care a fost invitat special pentru prima dată într-o televiziune românească, drept pentru care s-a făcut şi o ştire în care Cătălin Botezatu povestea despre animalul lui de companie care este un dihor alb pentru prima dată venit la o televiziune românească:

Eu când l-am luat a fost chiar un pic mai greu pentru că el a fost dresat patru luni de zile la Bordeaux şi-atunci toate replicile le ştia în franceză. Şi chiar mai vorbeam cu el şi lumea se uita la mine şi credea că am înnebunit sau sunt … snob!

E taci. Snob? Exclus.

2. Următoarea ştire despre nişte bloggeri care au făcut o acţiune de genul “Citeşte în metrou”. Gaşca plecată cu riglele în mână să verifice unghiuţele neculturalizate ale românilor metrogii, un nene pe care, dacă l-am recunoscut eu bine după geaca lui de piele pe care o are pe toate pozele şi după stilul de bărbierire cu pieptănul, era un tip pe nume Adrian Croitoru. S-ar putea să mă înşel. Îl ştiţi sigur. Are capul înclinat. Nu-i găsesc acum adresa de blog, da’ o ştiţi sigur. La un moment dat cred că avea şi ceva cu “filosofie” sau poate îl confund. Cert e că s-a trezit cu microfonu’ în faţă şi-a zis ceva de genu’:

Lumea circulă foarte mult cu metroul şi ne-am gândit că ar putea să citească în acest timp. [asta am inventat eu, nu mai ştiu exact cum şi-a început replica] Lectura este unul din cele mai savuroase [şi-a stat un pic, părea că face “auăleu, un substantiv masculin, un substantiv masculin, un substantiiiiv masculiiiiiiin, eh, căcat”] activităţi”

3. Un nene din sec. al XIX-lea a zis despre teza mea de licenţă, citez:

Before we dismiss the subject of Fallacies, it may not be improper to mention the just and ingenious remark, that Jests are mock-Fallacies ; i.e. Fallacies so palpable as not to be likely to deceive anyone, but yet bearing just that resemblance of Argument which is calculated to amuse by the contrast

Cred că reacţia mea a fost: “fuckfuckfuckfuckfuckfuckfuck”. În sensul bun.

PS: am fost reinformat, este vorba despre Adrian Ciubotaru aka nenea cu capu' mereu uşor câş, aka http://www.adrianciubotaru.ro/

Scooby snacks

oktasnd2005@yahoo.com (octv) — Mon, 26 Oct 2009 19:57:00 +0000

Hai să vă zic şi voo câte ceva.

Azi la bibilotecă s-a dormit cu d’alea rele (“hiiii, hrrrr, hiii”). Statistic vorbind, am observat că Istoria religiilor este în acelaşi timp şi unul dintre cele mai bune somnifere şi una dintre cele mai bune perne. Cum ai putea să dormi pe Caietul albastru? Ca dracu. Eu n-am putut să dorm. Am aţipit vreo 5-10 minute mai mult cât să-mi fac poftă de cafea. Când m-am întors, mi-am suflat nasu’ şi am trezit vreo 2 persoane în jurul meu dintre care una s-a culcat la loc.

În autobuz, cu Bon Iver al meu care abia scotea 3-4 Hz acolo, m-am trezit bătând cu degetul beat-ul lu’ tanti din dreapta care era ceva mai downbeat.

La seminar, întrebare: “Să luăm o organizaţie. Să ziceeeem: SNSPA. Ce obiective credeţi c-o avea SNSPA pe anul acesta?”. Îmi pare rău dacă săraca va citi acest mic text care o priveşte în mod nemijlocit, dar ea e de vină prin aceea că a răspuns: “Păi nu ştiu … mai renovezi o clădire nouă, mai …”. Jur. Am martori.

Tot în autobuz. Antologica pereche el-ea, cam tuciurii amândoi, mai bruneţei, cercel în ureche-blugi cu tribal-ţepi oxigenaţi-cămaşă neagră-lanţ el, buclişoare-machiajuţ-cizmuliţe-gentuţă ea. Am dedus din ce povesteau că erau clasa a IX-a. Ea zice:

În prima zi, toţi profii se luau de mine că sunt o păpuşă. Să-i vezi cum făceau: “Auăleu, da’ tu eşti o păpuşă!”. Pe bune. Şi profele. Una m-a luat aşa [şi s-a prins singură de obraji în stil giugu-giugu] şi făcea “Ia uite ce ochi ai. Păi tu eşti o păpuşă Barbie”.

El aruncă un “E, na…” în barbă.

Ea:

Ce ei na?

El zice

Păi am mai văzut tu păpuşi Barbi ţigănci? N-ai văzut că erau blonde toate?

PS: am făcut accident duminică seară. a fost vina lui.

Frig şi mezeluri

oktasnd2005@yahoo.com (octv) — Sat, 17 Oct 2009 13:36:00 +0000

Ce tre’ să facem ca să ne dea ăştiya căldură? Eu fug cu foen-ul prin casă şi aprind toate becurile în speranţa câtorva grade în plus, n-ar fi suficient?

V-am zis că l-am văzut pe Matache Măcelaru’ la biblio? Mă rog, nu la biblio, ci la bufet, dar el era sigur. Dacă vă zice oana că nu e aşa, minte şi e clarnevăzătoare.

O să scriu mai rar pe blog fiindcă …

oktasnd2005@yahoo.com (octv) — Fri, 09 Oct 2009 09:45:00 +0000

… nu se mai poate, domnule! NU-SE-MAI-POA-TE.

Am fost azi să plătesc factura la curent electric. Nici nu ştiu dacă aşa se numeşte (“electrica”,”curentu”, “lumina” etc). În sfârşit. Două cozi de câte 10-15 persoane. M-am luat de păr şi m-am aşezat la una din ele.

Peste nu mult timp, cât p’aci să cadă guvernul. Toată lumea ţipa, că un ghişeu era inventar, că noi stăm la coadă pe căldura asta, că timp ca să dai bani la guvern, “ţară de nebuni, dom’le”, “nu fac nimic ăştia”, toţi moşii cu burtă şi guşă d’aia subţire din piele de cocoş se scandalizau.

Fac neapărat o paranteză. A dat-o un nene de-acolo într-un stil imperial, magistral, mondial, intergalactical. Superb. A zis (îi dau align center, să pară o maximă):

“Păi, dacă de la 1 ianuarie se măreşte TVA-ul, se măresc datoriile, se măresc costurile, dup-aia se măresc alimentele…”

Dar să ajung la punct. Toate babele cu mustaţă şi batic în cap plăteau lumina 6 lei, 14 lei, 12 lei, hai 25 lei în cazuri X-treme! Cât am plătit eu? 230 de lei. Adecă doo meleoane trei sutici. Două tone jumate, cum ar zice Jose. Care a fost reacţia domnişoarei de la ghişeu?

“Phaileeeei”

Eh, reacţionează, octave! Am zis că poate vedea pe factură filmele porno şi pirateria, că poate vedea pozele din calculator, că ştie la ce mă uit la televizor şi ce ascult la radio. Să nu mai vorbim de maşina de spălat – aia-i o halcă de secrete. Am zis, totuşi un “Ce…?” timid.

“Regularizarea …”

Ce naiba o mai fi şi aia? O trebui să mă simt ruşinat? Era un copil cu bunicuţa la coadă, că-i ziceam: “Toţi o facem, să ştii! That’s how you were born, too!"

Dacă o să scriu mai rar pe blog, deci, o să fie pentru că fac economie la curent, lumină, enel, factura, electrica etc.

Astâmpăr

oktasnd2005@yahoo.com (octv) — Mon, 05 Oct 2009 07:49:00 +0000

Luni dimineaţă, dragilor, nefaste îmbrâncituri din diferite zone. Întâi, un ieşiacas’, un ieşiacas’ in your face din partea bibliotecii, pe a cărei uşă am citit mare că azi e 5 octombrie, “remember? huh? grevă? like … GENERALĂ”. Să vă stea ăia 10-20 de lei în plus în perimetrul laringe-faringe-gâţi.

Apoi, am hotărât că e prea frig pentru biţă (iată, 10:50, şi vremea mi-a arătat că nici aici n-am avut dreptate), în sfârşit, cert e că m-am hotărât să merg pe jos. Aaah, ce plăcere. Şi uitasem câte flegme cu muci sunt pe trotuar dimineaţa. Hmmm, hmmm!

Apoi am cumpărat Dilema Veche pe care scria mare “FENOMENUL EMO”. Un dosar făcut la repezeală, cu haz de subsol şi băşcălie de tataie, false probleme şi rătăciri în tot felu’ de opinii care mai de care mai şugubăţe, cam cum ne-am aduna toţi la mine aici la alimentară şi-am povesti despre probleme de drept internaţional în registrul “Păi ce muşchi are Rusia” şi “Ce pricăjită-i Cecenia”, cam aşa.

Azi, deci, repaus. Poate mă hotărăsc să plătesc şi eu întreţinerea aia evul ăsta …

Explozie în lumea culturală!

oktasnd2005@yahoo.com (octv) — Fri, 02 Oct 2009 16:15:00 +0000

Iată subiectul (daţi click, pentru numele lui dumnezeu!):

Iată reacţiile:

Avem, de sus în jos,

un Pleşu dezorientat (mai ales în zona sprâncenei),

un Derrida decosntruit,

un Foucault gata gata să intre în “Istoria nebuniei”,

un Heidegger care a început deja lucrarea “Ce înseamnă a gândi 2”

şi un Chomsky întruchipând replica “Ce să?!”

Eştiprosteştiprost?

oktasnd2005@yahoo.com (octv) — Thu, 01 Oct 2009 15:02:00 +0000

Vreţi să vedeţi cum se rezolvă un reasonable disagreement în stil Mirceabadic? Adică monologal, hiperretoric şi cu d-alea-ntr-alea?

Eram azi la stop. (râsete, glumiţe, hahaaa, te-ai prins? adică “la stop” în sensul de … te-ai prins?). Eram deci azi, pe la 4 dupamiaza, la stop. Cu bicicleta. Aşteptam. Bulevardul Unirii, unul din semafoare, cum te duci spre piaţa Alba Iulia.

Opreşte lângă mine zgâlţâind o chestie decapotabilă, vişinie şi lustruită ca o bombonică. În această chestiuţă, 4 jmecheri dă tă tai tă fac franjuri, ‘te dreq. Erau în elementul lor. Ochelari de muscă, băşti în carouri, perciuni subţiaţi. Erau “pă zonă”. Personagiul din dreapta şoferului, cel mai aproape de mine deci, întinde mâna spre un butonel, dă muzica mai încet şi zice cumva către ceilalţi uitându-se la mine:

“Ce să zic, acuma ţi-ai pus şi ochelari, na …”

Zâmbete. Aveam, se înţelege, ochelarii de soare pe nas.

Şi-acum eu vin şi remarc. Vă daţi seama ce flamboaianţă nemaivăzută a biciclismului mi-am permis, dacă am putut să stârnesc insatisfacţia atâtor brazi de crăciun cu atât sclipici? Trecând peste faptul că, boule, (remarcaţi vocativele), aşadar prostule, ERA SOARE, cu ce te violentează ochelarii mei mai puţin decât cei ai căcăţişului ăla cu freză repede de lângă tine? Şoferul purta, se-nţelege, ochelari de aviator.

Dar chiar şi dacă nu ar fi fost soare, căci putem presupune că nu era soare, deşi … ERA SOARE, nu ţi-a mers capu’ încât, boule, să te gândeşti că atunci când singura ta protecţie nu e aripa sau o bucată de fier sau airbag-ul ci o pereche de blugi, s-ar putea să preferi neintratul muştelor şi al gângăniilor în ochi atunci când ai să zic 20-30 la oră? Prostule. Ia scoate capul pe lângă parbriz şi lungeşte limba ca un câine, vezi, or mai fi vietăţi mai mici decât mamutul tău de prostie? Dacă mă vedeai de dimineaţă (când n-a fost soare deloc) cu ochelarii, pentru că i-am purtat şi azi dimineaţă, ai fi avut parte de un mic sindrom self-imposed distress? Scuze, era să uit vocativul: “ , stupidică”.

Dar să presupunem că nu există gângănii, căci putem presupune că nu există gângănii, deşi … EXISTĂ GÂNGĂNII, nu te-a dus capu’ încât, boule, să te gândeşti că atunci când faci câtva timp cu vântul în ochi sar putea să se transforme în două ridichii? Scoate, la fel, te rog, capul din spatele parbrizului prietenului tău cu tată bogat, şi chiar dacă suntem în lumea ta imaginară fără gâze, ia vezi, boule, cum e după 10 miunte. Plângi fără să fii supărat? OF, iar era să uit vocativul “ , bolovanule”.

În sfârşit, până să zic eu, subtil şi spontan, vreuna din ăstea, s-a făcut verde şi toţi patru erau acasă în pijamale până am făcut eu primii 5 metri.

Trăim în România, şi asta ne ce prost e ăla!

Citeşti titlul?

oktasnd2005@yahoo.com (octv) — Fri, 25 Sep 2009 13:11:00 +0000

Record absolut, record mondial, intergalactic: 29 de minute din fundu’ grădinii (cunoscut şi sub numele de Titan, sau Locul-Unde-Întorc-Ulii, sau Locul-din-Care-dacă-Scuipi-mai-Tare-Nimereşti-Autostrada-Soarelui) până în Universitate cu sărăcuţa bicicletă hămălită de un descreierat. 29 de minute. E un miracol al legilor frecării.

La bibliotecă, însă, lucruri mai puţin lăudabile. O fostă colegă de fost loc de fostă muncă m-a zărit şi m-a abordat temeinic: “Ce faci?”. M-a pufnit râsul înainte să ridic capul din carte, (cam care erau opţiunile? “Uite am auzit că volumu’ lu’ Searle are bani în plic”?). Ancuţa, aşa o cheamă, se va duce probabil acasă şi dacă are blog va nota următorul pasaj dintr-o cărticică:

La primele mele contacte cu piaţa capitalistă am stârnit perplexitatea mai multor negustori punând întrebări de neînţeles pentru modul lor de viaţă. Intram de pildă într-o brutărie şi întrebam “Aveţi pâine?”. În prima clipă, cel întrebat amuţea. Glumeam? Eram idiot? Îl luam peste picior? “Bineînţeles c-avem pâine! Ce altceva credeţi că vindem?”. Omul nu avea de unde să ştie că în limitele experienţei mele, existenţa pâinii într-o brutărie nu era deloc de la sine înţeleasă.

Încă ceva: unii oameni îşi pun atâţia brăduţi d’ăia de căcat în geam încât dacă pleacă de la stop şi eşti pe lângă ei ai impresia că te-a lovit o găleată de vanilie.

Şi încă ceva: ieri mi-am luat un claxon. Era atât de fericit. Tot timpu eram ofticat că trebuia să stau în spatele oamenilor pe pistă până îşi dau seama. Şi de dimineaţă, pe Şoseaua Pantelimon, nefiind nimeni, claxonam ca prostu’ singur: “ding!” “ding!” “ding!” “ding!” … A costat 6 lei. La întoarcere mi s-a rupt. L-am aruncat.

Does she care, I don’t care anyway…

oktasnd2005@yahoo.com (octv) — Thu, 24 Sep 2009 07:14:00 +0000

Sandviș veeeechi, sandviș lăăăăăăm.

oktasnd2005@yahoo.com (octv) — Tue, 22 Sep 2009 12:37:00 +0000

Cu tot riscul, dă-te că tre' să spun.

S-a dormit azi la biblio pe rupte. Și eu am campat vreo 15 minute cu capul în palme, ba chiar cred c-am și visat (s-ar putea să mă înșel, dar asta a fost impresia când m-am trezit, că arătam mult mai bine și că aveam bicepșii mai ... lucioși, sau ceva).

Penurie la bufet. Sandvișurile stateau ca pe vremuri la 20 de centimetri unul de celalalt, "semipreparatele din refrigerator se topiseră", vorba poetului, vânzătorul zâmbea complice. Am mâncat o ciorbă de cafea cu garnitură de lapte condensat. De unde îngrămădeala de titluri din săli (cine a scris "Books Do Furnish a Room"? 1 ron premiu pentru cine nu dă pe google), așadar față de plinătatea rafturilor de cărți, săracele croissante pariziene, am încheiat citatul, păreau - mă lasă mama să zic? voi zice - păreau căcăcioase și ignisifizante. Na.

Grup de vizitatori la bibliotecă. Să urmărim un pic acest enunț. Hăit? "grup" de "vizitatori" (i.e. turiști, v-ați prins, că doar nu au venit prietenii de familie ai bibliotecii în vizită, un bloc, o viluță-colega-de-facultate etc) la ... BIBLIOTECĂ? Vorbeau rusește și franceză. Una s-a fotografiat pe scaun în spatele meu (normal, dracului, că m-am întors, am vrut un așa suvenir mental) iar un moș s-a pozat intre rafturile cu dicționare. Săracii nepoți. "Unde ai fost, papichka, în concediu?" și papichka: "La BCU, uite poze..."

Adio, si n-am cuvinte încrucișate.

Am fo

oktasnd2005@yahoo.com (octv) — Tue, 15 Sep 2009 23:25:00 +0000

Avem mintea odihnită, să-ncepem aşadar.

Nu vă povestesc nimic pentru că aş scrie ori prea mult (şi nu aţi citi) ori prea puţin (şi aş trânti chestiuni inevitabil incomplete).

În plus, după capul meu, pe blog se scrie când vrei să scrii ceva, nu când ai făcut ceva.

Am făcut ceva. Total, credeţi-mă, total neexprimabil şi oricum parţial neimportant vouă.

Aţi putea să-mi mulţumiţi. V-am scutit (voala!) de un text, mare sau mic, oricum plin de poveşti simpatice subsemnatului şi absolut inutile suprasemnaţilor.

Accept mulţumirile dvs.

Pe curândul.

Ca intelectual eşti mai prost…

oktasnd2005@yahoo.com (octv) — Wed, 02 Sep 2009 08:29:00 +0000

A venit ieri Andrei pe la mine. Şi zice (a intrat direct, că are cheie): “Ce faci?”. Zic “Uite, cu dosaru’ de practică, termin de minţit nişte treburi”.

Şturlubatic cum îl ştiţi, s-a apucat să-şi găsească de lucru prin sufragerie, se plictisea, citea se uita la poze apoi la televizor, mai venea pe la mine, mă deranja, zic “Ce-i, mă!”, cu un ton aparent iritat.

Zice: “Octaaav, hai să cântăăăm”. Aici m-a atins, recunox. Şi-atunci am lăsat naibii tot şi ne-am apucat de zdranga zdranga.

Zic, bine. Tu vorbeşti acolo de-ale tale şi văd io ce-i facem, ok?

(daţi click dreapta şi executaţi “Mântuiţi Ca…” sau pur şi simplu click-clack stânga)

A zis “Da! Da! Da!” şi, roşu de încântare, a început să ţopăie imitând o fetiţă care sare coarda şi pregătindu-şi în gând discursul ce avea să fie melodiizat.

Andrei e bine-mersi, eu fug. Mă-ntorc când voi înceta să mai fiu plecat.

Hai Udrea!

Tu … cât timp pierzi zilnic la bibliotecă?

oktasnd2005@yahoo.com (octv) — Thu, 27 Aug 2009 18:20:00 +0000

Kant-activ. Natural. Efect laxativ.

Şi dacă aveţi impresia că ce am zis eu e cumva funny. Wuaci zis:

An’ all ma’ girls say: SAP SEP SIP SOP yo!

oktasnd2005@yahoo.com (octv) — Wed, 26 Aug 2009 19:28:00 +0000

Ce înseamnă, zău, să fii răjele lor. Să fii visarea şi trezia şi vrerea fetelor, femeilor, duduilor, muierilor. Când te vor, te vor. Uite de exemplu … eu.

Să vezi ce-au făcut nebunele. (tiiii, doamne …)

În 2007, când am intrat la facultate, au furat, dom’le orarul cu şi mi-au urmărit frecvenţa. Aveau, să vezi, un tabelaş pe care notau cu schimbul unde şi cum mă duc, intervievau colegi şi colege să vadă ce curs îmi place, ce prof îmi displace, se înnegreau de ciudă când mai chicoteam cu vre-alta, o ameninţau şi-i spuneau să-şi vadă de cărările ei c-o sfecleşte. Aveau un avizier unde ţineau poze cu mine (zoomate puternic, făcute de la depărtări astronomice), îşi făcuseră un google-group unde elogiau opţiunile mele vestimentare şi un myspace plin de videoclipuri cu mine urcând în metrou, mâncând merdenele, cumpărând ziare şi pepeni.

Dar cel mai important. CEL mai important, m-au flancat pe parte academică. S-au străduit să mă întreacă unde mi-e capul mai norocit, şi iată ce-au făcut. Păi le-am descoperit, cum naiba.

Iată o listă (100% adevărată, vă rog să verificaţi) cu ultimele cărţi din domeniul retoricii în perioada 2006-2008. Le-am descoperit din întâmplare, dar le-am descoperit! Nebunele …

Elemente de retorică şi neoretorică, Ene Ana, ed. Universităţii Transilvania, 2007

Breviar de retorică, Tănăsescu Antoaneta şi Mesina Laura, ed. Cartea Studenţească, 2008

Retorica argumentării în discursul politic contemporan, Loara Ştefănescu, ed. Universităţii din Bucureşti, 2007

Retorica lecturii în opera critică a lui Paul de Man, Virginia Mihaela Dumitrescu, ed. Universităţii din Bucureşti, 2008

Retorica limbajelor non-artistice cu privire specială asupra stilului publicistic, Ioana-Cristea Pîrvu, numaiştiueditura

Retorica parodiei, Daniela Petroşel, ed. Ideea Europeană, 2007

Retorică publicistică. De la paratext la text, Maria Cătănescu, ed Universităţii din Bucureşti, 2006

Să fie oare doar o coincidenţă? Mă îndoiesc. Ăstea sunt gagicile mele*.

*asta, sau pur şi simplu retorica e noul ladylike-ness, caz în care am realmente o problemă. dacă apare aşa ceva pe piaţă, intraţi pe-aici şi sfătuiţi-mi suicid.

Bubum!

oktasnd2005@yahoo.com (octv) — Sun, 23 Aug 2009 12:16:00 +0000

Mă mai joc şi io dencândencând. Puneţi textul sub săgetuţa albă şi executaţi clic-clac.

La un moment dat sună dubios, recunosc, da’ m-a indus amplificatoru’ în ianuarie şi acum mi-e lene s-o mai schimb.

Atât. Merge.

Copy-ii Domnului

oktasnd2005@yahoo.com (octv) — Sat, 22 Aug 2009 15:19:00 +0000

Am furat pentru dumneavoastră un flyer lipit pe marginea tocului geamului scării blocului meu (tocmai aţi primit 5 lovituri în genitiv). Buun. Să ne uităm un pic peste el. Cu deplină respectare a fontului (m-am chinuit un pic să-l găsesc, v-aş povesti, dar închid repede paranteza c-abia aştept s-ajung la text) şi a culorilor, iată primul paragraf:

Iubiţi credincioşi,(eu. zi!)

Vă facem cunoscut că [observaţi subtilul pitch],din mila

Lui Dumnezeu [virgulă?] în Biserica noastră a fost

adus noul Epitaf al Adormirii Maicii

Domnului [unde am mai auzit asta cu “noul” … hmm, în toate

reclamele?] (cusut manual) [old schoooool … tunezi şi

apartamente?] care s-a sfinţit duminica ce a trecut.

Nu pot să nu fac o pauză, căci acel “noul” e problematic. Te poţi întreba, de exemplu, de ce “noul epitaf” şi nu “un nou epitaf”. Şi poţi avea, bucureşteneşte, decât două răspunsuri: 1. toată lumea ştie despre el –dat fiind articolul teribil de hotărât al adjectivului-, ba a fost adus şi într-o discuţie anterioară –vreun tease-flyer? vreun viral?-, aşa că n-a mai rămas decât anunţarea exactă a sosirii; şi 2. până mai adineaori, săraca biserică nici n-avea epitaf, de niciunul, şi-atunci ar fi fost dubios să spună “un nou epitaf” – ca şi cum celălalt s-a stricat sau nu-i mai merg tastele. Să revenim. Ah, încă ceva: care duminică până la urmă?

Cei ce se vor închina, în inimile lor se va revărsa

mireasma bogăţiei Harului Sfântului Duh.

Dincolo de slaba reuşită genitivă (3 genitive? pfff, mai sus le-am dat mucu’), ia să vedem. Hmmm, de unde ştim noi micul lor truc sintactic? Hai, gândiţi-vă un pic. Încă un pic. Pic-pic. Vizitatorul 16439, acolo în spate. Ia zi. Anacolut, aşa, bravo. Mai ştiţi din liceu din Scrisoarea I, cum zicea Emi (auăleu, mi-am adus aminte de unu’ pe care l-am cunoscut la mare şi se autointitula “Emi”, şi l-am întrebat de la ce, şi-a zis “Emi … nes …” şi-a aşteptat să-i continui cuvântul), în sfârşit:

În prezent cugetătorul nu-şi opreşte a sa minte,
Ci-ntr-o clipă gându-l duce mii de veacuri înainte;
Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist şi roş.

Sau mergând mai în spate, la Creangă, în Povestea Porcului, zice:

„Fata împăratului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au plăcut palatele şi socrii.“

Biserica este şi va fi deschisă vineri 14 august

2009 [având în vedere că a trecut 14 august, e firesc să punem

acum “a fost, este şi va fi deschisă?"] de la ora 8.00 până

la ora 23.00 (între orele 10.00 – 18.00 se va

trece pe sub Sfântul Epitaf în biserică).

Vizitatorul 16439, dacă tot ai ştiut adineaori, fi amabil şi hai la tablă de pune câte un puncticel la separatoru’ orelor ălea că avem impresia că-s lei noi. Aaaşa. Dacă tot eşti aici, mai pune-mi şi mie un “i” la “fi”-ul de mai sus. Mersi.

Acum, trecând peste asta, vă puteţi oare imagina preacucernicii laolaltă cu preacuvioşii jucând Limbo cu săracul epitaf? Iată cum văd eu lucrurile:

Mă gândesc că ar fi trebuit să mă opresc aici, e un finish-line bun, dar nu mă pot abţine. De ce în primul paragraf “Biserica” e cu B mare, şi aici în ultimul, “biserică” cu b mic? S-a plictisit copywriteru’ de afurisita morofologie divină, “hai, necuratului, să terminăm odată cu asta că mi-e foame”?

Şi încă ceva şi gata, promit: tot fâţâind foicica de colo colo, am descoperit că ea a fost lipită pe un alt anunţ. Intrigant, nu? L-am dezlipit uşor să se rupă de pe (literalmente) fundul fly-erului principal, aşa încât să se vadă scrisul. Un alt flyer de-al bisericii? Un alt flyer al Bisericii? Un nou pronaos, devenit deja cunoscut? Nup.

EXEUTAM JALUZELE (RULOURI)

- PROTECTIE TERMICA

- PROTECTIE SOLARA

- PROTECTIE FONICA

TELEFON: 0728. 135. 854.

Vă daţi seama, copywriteru’ cu lipiciu’ deja pus pe foicică: “Ceee, dă-i dreq p’ăştia cu storurile lor. La ce-ţi trebe’ jaluzele când ai un Epitaf nou la numa’ câteva străzi de tine? Auăleu, oare nu ar fi fost bine să menţionez CARE biserică?”

Later edit: da’ e blogu’ meu, nu mă abţin deloc. Am uitat să vă zic cum se termina anunţişorul.

Preot Paroh, DANIEL GOGA.

Vă daţi seama,aveam “Biserică”, “Epitaf”, “Domnului”, “cusut manual” şi tot ce a ales evlaviosul semnatar să capslockeze a fost propriul lui nume. Manipulare, dom’le, ce mai.

-un joc de cuvinte legat de Cana Galileii, ceva-

oktasnd2005@yahoo.com (octv) — Thu, 20 Aug 2009 02:10:00 +0000

Poate n-aţi observat ce fundal mi-am tras

(rolling eyes heavenwards…)

Ce vreau să zic:

În timp ce cotrobăiam prin nişte scrisuri, beam cafea. Brusc, mi-am dat seama că beam cafea dintr-o cană pe care scrie:

“Cu alcoolul nu e nicio problemă”

Şi dacă o întorci:

“Dar fără …”

Am primit această cană la Moşu’ Crăciun Secret din clasa a 11-a. Un cataclism, asta a fost Moşu’ Crăciun Secret din clasa a 11-a, o epavă, un zgârci. Ştiţi ce-am mai primit în afară de această cană? Ziare! “Nu, ăsta glumeşte”, cititor netot gândeşti. Mmmmnup. Ziare. Am primit ziare. Zia-re. Dincolo de faptul că Jurnalul şi Gazeta Sporturilor din ziua respectivă … le aveam, scena în sine a fost chiar agreabilă. Pentru un autist incapabil de câteva minime consideraţii, cum ar fi.

Cele mai grăitoare caracteristici ale mele, alcoolul şi ziarele? Şi eu nici nu beam atât de mult. Adică era show-off-ul de liceu, beam 3 beri şi mă dădeam la fete pe care nici n-aş fi visat să le abordez în alte circumstanţe, ţipam la melodii pe care le recunoşteam, eram alb la faţă dimineaţa etcaetera. Dar asta nu foarte des (hai să zicem că nu zbârnâia telefonul în fiecare vineri să fiu chemat la toate petrecerile). În sfârşit. Apoi:

Ziare??? Apoi.

Gluma de pe cană nici nu-i amuzantă. Nici nu e o glumă propriu-zis. Mai ales că eu am citit-o invers, aşa s-a nimerit. Înţeleg dublul sens al lui “cu” (adică “în posesia” şi “referitor la”), dar prea puţină sare pentru câte explicaţii a trebuit să dau acasă. Asta a şi fost reacţia mea şi toată lumea a gigălit imaginându-şi o scenă cu mine şi mămuca decelând implicaţiile jocului de cuvinte şi eu explicându-le. Au gigălit gagicile câteva secunde până au observat că eu nu râdeam. În plus:

Ziare??? Cine naiba oferă ziare? Şi un bilet de tramvai era mai special (semnifica urbanismul şi legalitatea). Pe ziare vechi se taie cartofii. Şi:

Să zicem c-am dus uneori lucrurile prea departe cu treaba cu băutul, dar numai declarativ. Era şi la îndemână. Aveam coşuri şi cărare pe mijloc, cum era să-mi proclam maturitatea, citind la romeală? Plus că, cine n-a venit acasă s-a pus în pat şi-a vomitat pe telefonul cumpărat cu o zi înainte? Hai să fim serioşi.

Într-o zi, doi tipi mi-au furat şapca şi mi-au zis să tac. Dacă ar fi auzit din întâmplare tot elogiul meu etilic, ar fi gândit-o de două ori, nu? Ăsta-i nebun, bagă sabia în noi, asta ar fi gândit. E logic.

…

Şedeam în camera mea. Era deschisă fereastra. Singur priveam cana asta. Şi cărţile tocmai dădeam.

Bum şacalaca!

oktasnd2005@yahoo.com (octv) — Tue, 18 Aug 2009 18:22:00 +0000

Guess who’s back.

Yo, ma nigga!

Romantic, bumbastic, fantastic. Ă! Shaggy. Luv of a woman!

Say it wasn’t you!

Mă, am bălăcărit începutul. Dar nu fără noimă. Iată ce-am găsit:

Corey Miller a fost găsit vinovat!

Acum, faţă de propoziţia de mai la deal nu cloncăne nicio găină. Şi, realmente, găinile cloncăne din orice. Câteva lămuriri vor fi însă de folos.

Corey Miller este numele adevărat al pseudonimului C-Murder. Cum? C-Murder. C-Murder? Da. Un rapper. Acest rapper şi-a omorât un fan. Fanul avea 16 ani şi a avut nenorocul glonţului lui C-Murder. Cam neinspirat, dacă mă întrebi pe mine. Intuitiv întreb, cam ce poate face glonţul unui tip al cărui prenume se termină în “crimă”? Io mă feream, sincer. În sfârşit. Articol mortuar pe pagina BBC News, în care tatăl adolescentului mărturiseşte cu juma’ de inimă: “I feel bad for [Miller's] family. But at least they can see him. What have we got but a gravesite and a photograph”.

Dar atenţie. Vă rog, nota bene aici. Iată cum se termină articolul.

Talk about closure, în pana mea.

Şi, asul de pe tort, ca să fie treaba oablă, iată poza articolului şi decisiva subtitrare:

Ya’all

Nie, tzsche bine!

oktasnd2005@yahoo.com (octv) — Tue, 11 Aug 2009 10:23:00 +0000

PS: om fi singura limbă în care Übermensch (“Superman”) s-a tradus Supraomul nu Superomul?

De ce nu-mi place vara şi ce-am de gând să fac. Un fel de “la revedere”.

oktasnd2005@yahoo.com (octv) — Mon, 27 Jul 2009 03:47:00 +0000

Am să schimb anotimpurileeeeeeeeeeeee! Nu, glumesc. Întâi:

I. De ce nu-mi place vara

I.1. E cald şi transpir… scurt moment pentru căutarea unei analogii … “ca un caca”. Acum, mi-e greu să spun exact în ce fel transpiră un caca, de vreme ce – să fim serioşi – mare efort fizic nu depune şi nu are nevoie să-şi regleze temperatura corpului, însă comparaţia îmi pare bună. Mă trezesc leoarcă, dacă mănânc ceva fierbinte sunt leoarcă, în autobuz – leoarcă, iar când fac efort fizic, pentru câteva secunde, într-un moment anume, dispar.

I.2. Fumez ca un turc. Nu ştiu exact care-i explicaţia. Iarna ţigările-s mai bune, e clar, scot mai mult fum, ai impresia că te încălzesc, sunt mai tari, mai aromate. Vara ţigările sunt “biac!” – ta..biac, aaaahahhaa –, sunt uscate, îţi fac sete, put. În sfârşit, n-ar fi primul domeniu în care sunt pe dos. Hoooo, reporterule Cancan, că nu sunt gay, mă refeream la alte chestiuni.

I.3 Citesc puţin. Nu e locul să explic ce înseamnă “puţin” şi de ce îmi e ăsta un lucru rău. E locul, totuşi, să înjurăm în barbă administraţia BCU: brmndurgrnhdnrmurgrmduhhgrm.

I.3 Ai ocazia să vezi toate pocelile pământului, şi toate sub patronatul prea-salvatorului “ce vrei, no … e cald!”. Orice babă îşi poate scoate acum la vedere –când apucă pasional o bară de autobuz- un deosebit triceps atârnând uleios şi bălăngănindu-se câţiva centimetri buni la frânele şoferului. Burţi sub tricouri de plastic, picioare păroase sub ştrampi, braţe bronzate jumi-juma, celulită asezonată cu roz, sâni lăsaţi fără de balconet (frumoasă amfibolie), fălci asuprite de acnee severă şi transpiraţie. Nici eu nu mi-s vreun chipos, şi nici pudic parcă nu sunt, ori, de-aici e simplu: îmi ascund pocelile.

I.4 Toată lumea face chestii estivale. Se merge la mare, se pleacă din ţară, se ia concediu, se vizitează, se “do stuff” şi “go places” – ca să citez un mare jurnalist în viaţă. Nu-i nimic în neregulă cu aşa pauze, atâta doar că nu-mi plac mie. Nu sunt omul care să aştepte ruptura ca s-o savureze bleg cu un “eeeh” reconfortant care miroase de la o poştă a “peer pressure”– ca să citez o viitoare dansatoare. Mie-mi place rutina. Basta.

II. Ce am de gând să fac

II.1. Desfiinţez calculatorul. Două săptămâni. În prima săptămână o să stau acasă şi atât. ATÂT. N-o să mă văd cu nimeni, o să frec bicicleta de colo-colo (Real-fără-egal-acasă, Real-fără-egal-acasă), o să citesc cât mă ţin ochii, o să-mi fumez şi nasul, şi o să trag de aeru’ ăla condiţionat chiar dacă va da la un moment dat râgâituri post-mcdonald’s în loc de aer. Reci să fie. De cel puţin un an, cel puţin o dată la două-trezi zile, mă trezesc direct în nenorocitu’ ăla de desktop. “Ce-avem pentru tine azi, Octăvel?”. Aceleaşi aceleaşi aceleaşi … să ne-nţelegem … aceleaşi chestii. Aceeaşi oameni, aceeaşi bloggeri cu aceleaşi bloguri, aceleaşi texte, aceleaşi forumuri, acelaşi mess. Buzzuri, post-uri, feed-uri, rating-uri, comment-uri, mail-uri. Ne vedem în exact – ia să verificăm calendăraşul – 10 august. Poa’ să crape Obama, dacă se dă prin mail eu n-o să aflu.

II.2. Îmi iau gagica şi fug. Întâi acasă, apoi la mare. Dar nu acel “la mare” (la bairam, la distracţie, chefălău şi caterincă, ţâţe şi buci), ci la un “la mare” în care ne vom îmbăta, cel mai probabil, în fiecare seară, dar nu ca să demonstrăm ceva cuiva, nu ca să prindem tupeu, nu ca să nu se uite lumea ciudat, ci ca să ne ţină cracii să dansăm până dimineaţă. A doua zi pe plajă vom dezbate presa politică şi de scandal, vom organiza în minte lunile viitoare, vom râde unul de celălalt şi vom ruga nişte binevoitori din împrejurimi să ne păzească prosopul cât ne bălăcim fiindcă, mna ,nu suntem “cu gaşca”.

III. 3. O s-o iau pe GeGe de la reparat. N-are nicio legătură cu vara, da’ acum mi-am adus aminte.

Acestea fiind spuse, nu vă urez nimic că habar n-am cine sunteţi.

Noul Transparent

oktasnd2005@yahoo.com (octv) — Fri, 24 Jul 2009 16:34:00 +0000

Din nesfârşită sete şi nesfârşită lene de a ieşi afară, am încercat din nou berea (o Leffe brună minusculă, drăgălaşă şi “la zero treişteri”) şi cititul. “Saving Persuasion” a devenit “Shaving blur asians”, iar “Paradisul de după colţ” - “Tiramisu nedus pă colţi”. Nu e nicidecum amuzant. Cine vine diseară pe la mine să-mi aducă o sticlă de doi litri de Borsec, altfel nu văd în clar cartea “Psycho-Anal-Isis”.

…

Ion Trecătoare şi Niels-Henning Ørsted Pedersen

oktasnd2005@yahoo.com (octv) — Thu, 23 Jul 2009 20:57:00 +0000

E fals că moartea lui Gigel nu a fost nenecesară!

oktasnd2005@yahoo.com (octv) — Mon, 20 Jul 2009 22:32:00 +0000

Ieri am vrut să dorm gol. Vă puteţi imagina că vreo ardoare nestăpânită de a egala masculi de la Hollywood m-a cuprins la sfârşitul unei zile frustrante în care am fost refuzat la foc automat. Greşit. Pur şi simplu n-aveam pantaloni de casă curaţi. Sunt singur acasă şi turul octav-coş de rufe-maşină-sârmă-dulap-octav se întrerupe burlăceşte undeva între 2 şi 3.

Acum, aveam trei variante:

1. Să dorm doar în chiloţi. Ceea ce poate fi dătător de coşmare înstrâmtora…nu-ştiu-cum-termin-acest-cuvânt…nte(?).

2. Să dorm fără chiloţi dar în blugi sau alte minunăţii. No comment. Ba comment: “apăi tu cu neamu’ tău”, cred că am şi formulat oarecum cu voce tare chestia asta uitându-mă duşmănos la dulap în timp ce treceam la 3.

3. Să dorm gol.

Bineînţeles că mi-era ruşine de mine. Dreq. M-am pus prima dată să citesc. Cum naiba să citeşti? “It’s like a dog begging at the table”, vorba unui nene. Dup-aia m-am ridicat din pat şi m-am pus la calculator. Ţi-ai găsit, stai în fundu’ gol pe un scaun de piele când sunt 26 de grade afară, succes! Vezi să nu te înneci. Apoi m-am dus până în bucătărie, da’ e incomod de mers, trebuia să m-aşez, da’ unde să m-aşez?!

M-am oprit în picioare. În mijlocul sufrageriei. “Ce fac?”

Moment în care a apărut Gigel. De prin baie probabil. S-a oprit, s-a uitat la mine. Sunet de western, vântul vuia, zalele-i zuruie crunte, şi Octav e un munte, şi Gigel e scârbos. A băgat într-a întâia şi-a accelerat spre mine. Eu la fel, către el. Eram amândoi în cucu gol, dornici de victorie: cineva avea să câştige acea sufragerie şi să dea ruşine celuilalt fo’ eva’.

În fine, lupta s-a terminat banal: eu am luat un dosar de pe birou’ lu’ soră-mea, l-am aruncat de undeva de la nivelul umerilor către Gigel care încă spera să ajungă la vreuna din unghile de la picior şi să le roadă până aş fi murit. S-a auzit un fleoşc. Câştigasem.

De ce v-am povestit acestea? În balcon, de unde am luat nişte scule să strâng vintrea lui Gigel înşirată pe parchet, ce găsesc? Ce găsesc?

Ce găsesc?

Perechea mea de pantaloni scurţi Adibao, măăăă! ‘Şa de dragă mi-a fost, am luat-o imediat pe mine, m-am scăprina… nu, glumesc, am luat-o pe mine, m-am fâţâit prin casă, am citit, am stat la calculator, ce vrei, ceee vrei. Cred că-i am din clasa a 7-a. Prieten pe viaţă acest Adibao. Îi mulţumesc pe această cale dosarului care l-a făcut papaleaşcă pe Gigel.