Amaya's world

Dorinta

dulce_maria_4g@yahoo.com (Amaya) — Mon, 19 Oct 2009 17:34:00 +0000

Durere.Dorinta.Dragoste.Trupul meu tanjea dupa atingerile lui asa cum mintea mea refuza sa si le aminteasca.Sensuri pierdute in obscuritatea unei inimi absente ma readuceau in Iadul caruia ii apartineam mai mult decat oricarei alte lumi.Clipele trecute imi conduceau prezentul cu o siguranta sfasietoare.Nu stiam in care perioada din viata mea traiesc de fapt, in cea in care el este cu mine, in cea in care eu incerc sa supravietuiesc nostalgiei exasperante, sau in cea in care el se intoarce.O confuzie obsedanta imi blocheaza sufletul intr-un spatiu sclipitor, orbindu-i definitiv iluziile bolnavicioase.Singura protejata sub aripa inghetata a Raiului imi este mintea, a carei neputinta este intens explorata de Infinit.Cuvintele lui caustice imi zgarie trupul, amintindu-mi de ranile superficiale pe care demonul meu serafic obisnuia sa mi le faca, un Iad atat de dulce comparativ cu Purgatoriul ce-l tranversez acum.Picaturi mincinoase imi umezesc chipul, lasand o urma neagra dintr-un sange care nu-mi mai curge prin vene.Incerc sa o sterg dar ea ramane imprimata pe piele, ca un tatuaj al trecutului intratabil."In caz ca vei dori vreodata sa uiti", imi spune Infinitul in timp ce imi ofera cel mai sincer zambet pe care l-a inventat pana acum.Nu ii raspund.Cuvintele nu imi asigura locul in Rai, in Iad sau macar intr-un univers atemporal.Iubirea mea trebuie sa reuseasca acest lucru.Calvarul meu interzis de placut...Inchid ochii, ignorand prezenta Infinitului, zgomotul neintrerupt al ploii si lumina orbitoare a diminetii.Vorbele lui imi extaziaza pentru un moment mintea slabita:"Esti viata mea acum"...

Doar o mica sursa de inspiratie:

Tacere

dulce_maria_4g@yahoo.com (Amaya) — Thu, 08 Oct 2009 18:15:00 +0000

" - Voi merge cu tine pana la marginea pamantului, sopti ea.
El ii sustinu privirea pentru un lung rastimp.Stia ea ce spune?Nu.Dar el stia ce spunea ea?Ca il iubea, da, stia.Dar cealalta mare intrebare nu fusese pusa niciodata..."

Tacere.El continua sa o priveasca fara a-i adresa vreun cuvant, fara a clipi macar.Se simtea de parca i-ar analiza fiecare trasatura a fetei, fiecare miscare a pielii sau a ochilor.Dar ea nu se miscase deloc.Efortul pe care trebuia sa-l depuna ca sa nu il sarute sau dimpotriva sa nu plece, renuntand la asteptarea aceea absurda era prea mare ca sa se mai gandeasca la chipul ei extenuat.Degetele lui subtiri ii mangaiau usor bratul, obligand-o sa-si mute privirea pe locul in care corpurile lor se atingeau.Nu, nu era corect.Stia ca nu ii putea rezista.Si se folosea din plin de acest avantaj pentru a se eschiva.Ca intotdeauna.Insa nu si acum.El zambi, vazandu-i hotararea.Isi plimba buzele pe fata ei, molesindu-i simturile cu respiratia lui dulce.Ea inchise ochii, intelegand ca nu va primi niciun raspuns nici de aceasta data."Doar nu ai renuntat asa usor", ii sopti el, indepartandu-se."De ce nu?Poate ca nu trebuie sa stim mereu adevarul.Poate ca e mai simplu sa evadam in fantezie, in paginile unei carti, visand la sentimente la care umanitatea nu mai are acces de secole"...Il durea sa vada suferinta aceea in privirea ei.Nu o merita.Si nu era reala.Ea nu avea nevoie de Shakespeare, de imaginatie.Ea nu trebuia sa viseze la eternitate, la fel ca ceilalti oameni.Pentru ca ea o avea.Ea il avea pe el.Dar cum putea sa i-o confirme?Existau cuvinte?El nu le-a invatat.Si totusi acum trebuia sa ii spuna ceva.Orice.Insa ea nu il lasa:"Nu as schimba nimic din ceea ce esti.Nu vreau sa imi dai nicio explicatie.Cand m-am indragostit de tine nu mi-ai oferit pe tava cuvinte pe care mi-as fi dorit sa le aud.Erai ca acum.Misterios.Tacut.Cu acelasi zambet care pare sa spuna totul dar de fapt nu spune nimic.Vreau sa ramai la fel.Sa imi reamintesti cum m-ai cucerit.Vino..."Il saruta, fara sa astepte vreo reactie din partea lui, in timp ce mainile ei fragile ii ghidau trupul spre un spatiu mai discret.El se zapacise complet, nestiind cum ar deranja-o mai tare: daca o opreste si ii distruge odata toate indoielile aberante sau daca o lasa sa continue, acceptand imaginea mistica pe care ea i-a impus-o."La naiba cu declaratiile", isi zise, risipind si ultima urma de ratiune...

Cateva ore mai tarziu...

- Vreau sa iti vorbesc.
Ea il privi, cu un zambet nedefinit.
- Despre ce anume?
- Despre mine.
- Renunta.Stiu totul despre tine.
- Despre noi, atunci.
- Nici aici nu ai ce noutati sa-mi aduci.
- Te iubesc.
- Taci.
- De ce?
- Imi place mai mult cand o arati.

"- Esti a mea, sopti el.Regina mea.Pentru totdeauna.Iar eu sunt al tau.Pentru totdeauna.
- Frumoase cuvinte, sopti ea, zambindu-i aproape trist."

P.S. Cele doua citate sunt din Anne Rice, "Mumia".Am descoperit ca una dintre cele mai frumoase fete ale iubirii apare in cartile ale caror tema principala nu are niciun pic de romantism.Aproximativ acelasi lucru l-as putea afirma si despre "Codul Shakespeare" de Jennifer Lee Carrell,un roman deosebit prin informatiile despre marele scriitor, prin autenticitatea personjelor si mai ales, prin deznodamantul sau usor ambiguu.

P.S. 2 O carte despre care cred ca va fi pe gustul tuturor este "Nopti cu ploi si stele" de Maeve Binchy.Calda si linistita ca o ploaie de vara.Lectura placuta!

Matase

dulce_maria_4g@yahoo.com (Amaya) — Mon, 28 Sep 2009 18:33:00 +0000

Toamna.Suflet ingalbenit.Priveam absenta frunzele imprastiate incercand sa le asociez culoarea acelei parti din mine adanc ingropate in tenebrele unei inimi pierdute.Uitasem de tortura, de aripi insangerate, de jocuri mortale.Eram cufundata intr-o reverie totala, din care numai el m-ar fi putut scoate, soptindu-mi acel "Sunt acasa" de care aveam atata nevoie.Desigur, mai era si Infinitul.Clipele mele de meditatie se aflau fara indoiala in capul listei lui de prioritati.Nu avea rost sa sper ca de data aceasta sa faca o exceptie.Era deja langa mine, aranjandu-si aripile de matase in timp ce se aseza.Sari peste introducere ca intotdeauna si trecu la ce il interesa: dragostea mea eterna si incomparabila.
- Ii mai simti parfumul in aerul inecacios al toamnei?Pe mine unul ma deprima polivalenta lui.
- Intotdeauna, i-am raspuns fara sa ma gandesc vreo clipa.Pentru mine, este acelasi vis irezistibil de mai.Nu conteaza ca e septembrie, nu conteaza ca el este la sute de kilometri departare.Mirosul lui va fi mereu aici, proaspat ca o zi de primavara, intens ca o noapte de vara.Foc si apa.Pamant si aer.O fuziune completa si infailibila.
- Prea multe cuvinte pentru un sentiment atat de simplu.Si prea multe contradictii.Foc si apa?Demonstreaza-mi, imi propuse Infinitul malitios.
I-am zambit.O briza de aer cald invalui frunzele risipite, aducandu-le in jurul nostru.Am inchis ochii, rememorand toate clipele petrecute cu el: prima atingere, prima strangere de mana, primul sarut, primul "Te iubesc", prima cearta, primele flori, primele lacrimi stropite cu foc...
- Opreste-te, imi ceru Infinitul.Nu vreau sa stiu de ce il iubesti.
- Dar stii deja.Ti-am aratat.Intelege, ce simt acum nu se va schimba niciodata, oricat ai incerca sa ma obligi sa renunt.Dragostea nu este asa cum ii faci pe ceilalti sa creada de teama sa nu iti pierzi locul de inger al universului.Dragostea este in aerul acesta inecacios de toamna, atat de apasator pentru tine.In culoarea palida a frunzelor.In lacrimile ce ard continuu prin flacarile pasiunii...
Infinitul se ridica fara cuvinte.Doar o fasie de matase ramase in urma lui, ca o promisiune inghetata a unei viitoare intalniri...

P.S.: Pentru el.Normal.

The Vampire Diaries, TrueBlood si Gossip Girl

dulce_maria_4g@yahoo.com (Amaya) — Wed, 16 Sep 2009 14:37:00 +0000

Nu am fost niciodata atat de interesata de un serial incat sa fac tot posibilul sa-l vad in timp real cu SUA.Nu reuseam sa fiu consecventa nici cu cele care apareau in Romania, pierzand de obicei multe episoade si implicit firul evenimentelor.Insa TrueBlood si Gossip Girl mi-au schimbat radical parerea anul acesta.Sunt constienta ca nu m-as fi uitat la TrueBlood daca nu as fi citit seria "Vampirii Sudului" intrucat genul horror nu se afla printre preferatele mele.Am o memorie vizuala mai buna decat as fi vrut, asa ca anumite faze din filmele de groaza imi incarca mintea pentru multa vreme, lucru nu tocmai placut, chiar daca stiu ca nu sunt reale.Prin urmare, nu am fost foarte incantata de primul sezon din TrueBlood, dar acest fapt nu m-a impiedicat sa il urmaresc pe al doilea cu entuziasm inca de la primul episod.Ce mi-a placut la acesta si nu a existat in celalalt, dupa cum am zis si cu ceva timp in urma , a fost elementul-surpriza.Pentru un cititor al cartilor, cum eram eu, nu exista actiune sau suspans.Stiam cine era criminalul, stiam cum va fi prins, stiam cate victime va face.Oricine a citit un roman politist sau a vazut un film de acest gen stie ca odata aflat faptasul, interesul se diminueaza considerabil.Nu-i nimic mai palpitant decat sa faci supozitii, sa te gandesti cine ar putea sa o faca, ce scop ar avea, in ce conditii a luat hotararea de a ucide.Eu nu am putut face toate aceste lucruri in primul sezon TrueBlood.Dar in al doilea... lucrurile au stat complet diferit.Folosirea menadei care a ranit-o pe Sookie intr-un rol atat de larg a fost exact ce avea nevoie serialul pentru a deveni captivant pentru toti, nu doar pentru cei care nu citisera cartile.Mi-a placut tot: injunghierea lui Sam urmata de transformarea lui in tap, distrugerea atlarului ridicat pentru Dyonisos, felul in care a murit bacanta, cererea in casatorie a lui Bill succedata de rapirea sa...Toate aceste scene si-au atins cu succes obiectivul de a pastra tensiunea pana in ultima clipa a celor 56 de minute.Nu stiu cat de mult sau cat de putin va fi exploatata urmatoarea carte, "Clubul mortilor", dar pana vara viitoare voi avea suficient timp sa ma gandesc la asta si sa aflu mai multe, odata incepute filmarile.
Al treilea sezon Gossip Girl a debutat luni, 14 septembrie, in SUA, cu o intarziere de doua saptamani fata de cum era prevazut initial.Din primul episod aflam ca Serena si-a facut din cap prin Europa cu diferite celebritati, ca Blair si Chuck inventeaza jocuri gen barbatul infidel-femeia dispretuita pentru a nu interveni monotonia in relatia lor, ca Dan incepe sa se integreze in lumea bogata a Manhattan-ului si ca Nate accepta iar provocarea unei relatii pe ascuns.Acesta e doar inceputul desigur.La finalul episodului, Serena plateste un fotograf sa-i publice fotografiile in Europa si Asia, in speranta ca tatal ei le va vedea si o va cauta, Blair si Chuck pastreaza jocurile doar la nivel de dormitor, iar relatia lui Nate nu va fi atat de lipsita de complicatii cum credea.Pentru ca independenta nu e atat de usoara precum pare la prima vedere.Poate ca daca se gandesc mai bine... nu e chiar ceea ce-si doresc ei.In Romania, acest sezon ar trebui sa apara anul viitor daca ProTv va continua sa difuzeze Gossip Girl.Dar cum probabil il vor difuza mai tarziu sau deloc... singura cale de a-l vedea ramane Internetul.Voi reveni cu noutati.
Ultimul serial care mi-a atras atentia este "The Vampire Diaries".Elena trece prin perioada de acceptare a mortii parintilor ei cand il intalneste pe Stefan, un vampir ce isi cauta locul in societate.Ea este atrasa de misterul lui, iar el de asemanarea ei izbitoare cu Katherine, femeia pe care a iubit-o cu multi ani in urma.In ciuda naturii lui, povestea lor ar fi putut fi mult mai simpla... daca nu aparea si Damon, fratele lui Stefan si in acelasi timp dusmanul lui irefutabil.Damon exercita o atractie neobisnuita asupra oamenilor, lucru ce il va simti si Elena, desi este indragostita de Stefan.Dar oare numai dorinta lui de a-i face rau fratelui sau il tine aproape de ea?Acest lucru nu-l putem afla decat cu timpul.Urmatorul episod este maine, 17 septembrie.
Vizionare placuta!

Update!
Trailer Michael Jackson's This is it:

Pe 28 octombrie.Pentru doar doua saptamani in cinematografe.Un film despre o legenda si despre concertele care n-au mai avut loc.This is it.Michael Jackson.

8 septembrie

dulce_maria_4g@yahoo.com (Amaya) — Mon, 07 Sep 2009 21:20:00 +0000

Prima ploaie de toamna imi murdari fara regrete sufletul cu picaturile amare ale noroiului solitudinii.Priveam strazile adormite sub anestezia frigului recent instalat, dorindu-mi sa ma absoarba si pe mine in ceata uitarii temporare.Nu pentru mult timp, ma multumeam doar cu ziua de 8 septembrie.Insa nu poti face targuri cu timpul cand lupti impotriva lui.Normal ca Infinitul se foloseste de orice ocazie mai speciala pentru a-mi arde, macar putin, inima insangerata.Ploaia grea de toamna, mintea mea dureros de lucida, oboseala fizica, absenta pradatorului meu favorit, toate acestea laolalta intr-o astfel de zi...Nu fac decat sa imi scrijeleze si mai mult trupul acoperit de rani, alunecand din ce in ce mai adanc, spre locul cufundat in otrava.Sangele curge neincetat prin atriile veninoase, pompand oxigenul de care are nevoie pentru a supravietui chinului usturator.Imi doresc sa dorm, sa ma desprind pentru cateva ore de tot ce inseamna viata, dar Infinitul are alte planuri cu mine."La multi ani", imi spune, zambindu-mi cu rautate.Ii intorc spatele, privind in continuare strazile reci...Iubeam luna septembrie.Era, pentru mine, un decembrie tomnatic.Cadouri, vacanta, ore placute la scoala...Liniste.Cred ca am si uitat ultima data cand am patruns in profunzimea acestui cuvant."Erai cu mine.Pe plaja.Iti doreai sa te pierzi in sunetul valurilor cum doresti acum sa te pierzi in aerul hipnotizant al strazilor parasite.Cand m-ai vazut, mi l-ai cerut pe el, de parca as fi avut vreun interes sa te ajut.Esti tare amuzanta atunci cand vrei sa fii singura", ma ironiza el.Nu voiam sa-i raspund, dar cuvintele imi navalira din suflet, fara sa am timp macar sa ma gandesc la ele:"Iti pierzi timpul degeaba.Crezi ca stii totul despre dragoste, ca esti singurul care ii cunoaste absolutul, ca un om nu poate nici macar sa viseze la eternitate atata vreme cat esti tu aici, sa-l cenzurezi prin moarte.De ce toti care au cautat iubirea la un nivel superior fiintelor umane au murit incercand?De ce iti este teama, pana la urma?Ca vei disparea?Ca Infinitul va reprezenta de fapt dragostea unui om?Dragostea mea?".El ma privi tulburat, incercand sa-si stapaneasca furia.Incepuse sa se indeparteze, dar se opri, cautand o cale prin care sa riposteze atacului meu neasteptat.In cele din urma, o gasi:"Din cate ai vazut, nu incerc sa te omor.Nu fizic.Doar iti probez sentimentele.Daca vei rezista la nesfarsit, oricat de tare te voi rani...Universul este al tau.Pana atunci, bucura-te de ziua ta".El disparu inainte sa ii mai raspund ceva, eliberandu-mi inima de sub presiunea veninului intepator.Stiam ca se va intoarce si ca ma va gasi atunci mult mai distrusa.Stiam ca imi pierdusem puterea de a alege.Ca eram condamnata sa astept.Sa inteleg.Sa iert.Sa iubesc.Dar nu regretam.Nu imi doream altceva...Linistea strazilor intunecate imi acapara sufletul murdar, salvandu-l din lanturile torturii..."Pentru ca e 8 septembrie", imi sopti Infinitul.I-am zambit sincer: "Multumesc".

P.S. Am reusit sa vad filmul "The time traveler's wife" .Este excelent.Eric Bana si Rachel McAdams sunt extraordinari impreuna, reusind sa creeze pe ecran povestea aceea perfecta de iubire care a reiesit din paginile cartii.El pleaca, ea ramane...El o cauta mereu, ea il asteapta rabdatoare...Uneori trec zile, alteori saptamani.Inainte sa se intalneasca in timp real, trec si ani.Dar despartirile nu le afecteaza sentimentele, dimpotriva, le intaresc.Absolut emotionant.Premierea filmului in Romania va fi pe 6 noiembrie 2009.

Acoperă-mi inima cu ceva

dulce_maria_4g@yahoo.com (Amaya) — Mon, 31 Aug 2009 21:11:00 +0000

Atingerea lui pare fierbinte pe pielea mea îngheţată.Îi simt buzele mangaindu-mi încet chipul răvăşit de durere, în timp ce degetele lui îmi netezesc delicat spatele suferind.Otrava îşi continuă traseul sinuos prin corpul meu agonizant, creându-mi o stare insuportabilă de somnolenţă.E unul din cele mai cruzi jocuri ale Infinitului, ultima lui carte împotriva fericirii mele.Decid să ignor chinul interior, pierzându-mă şi mai mult în căldura braţelor lui.El mă sărută absent, cu privirea scufundată în apusul de toamnă."Voi pleca în curând", mă anunţă, fără nicio inflexiune în voce.Refuz să îi răspund.Picăturile de sânge de pe obrajii mei îi spun tot ce este nevoie să ştie.El mi le şterge, zâmbind:"Normal că vei suferi.Nici mie nu îmi va fi uşor.Dar altă cale nu există.Poate că mă voi întoarce.Sau poate că nu.Nu îţi promit nimic.Totul depinde de ce voi găsi acolo".Mă condamnase la moarte cu o naturaleţe apăsătoare.Nimic din ce aş fi putut zice nu l-ar fi emoţionat câtuşi de puţin aşa că am hotărât să tac.Am încercat să îmi imaginez cum voi supravieţui după ce el va pleca, absorbită de melancolia toamnei şi otrăvită de Infinitul caustic.Îi percep mirosul în aer, acelaşi dintotdeauna, dulce şi greu, fermecător în aparenţă şi veninos în esenţă.Vibraţii violente îmi străbat pielea, asigurându-mă de prezenţa ei distrugătoare.Îmi închid ochii, dorindu-mi cu disperare să nu mai fiu în acelaşi loc când îi voi deschide, şi mai ales, în acelaşi anotimp.Dar el mă îmbrăţişează din nou, împrăştiind toată energia negativă a toamnei şi toată otrava din trupul meu."Nu am plecat încă", îmi şopteşte, râzând.Îl privesc cu atenţie, încercând să îi păstrez expresia pentru totdeauna în mintea mea răscolită de boală:"Acoperă-mi inima cu ceva.Ceva care să reziste la venin, la suferinţă, la nopţi nedormite, la clipe de rătăcire, la ură.Ceva care să o facă imună la jocurile Infinitului.Ceva de-al tău".El nu mai spuse nimic, lăsându-şi sărutul să îmi acopere inima...

TrueBlood

dulce_maria_4g@yahoo.com (Amaya) — Tue, 25 Aug 2009 17:22:00 +0000

Pentru mine, "TrueBlood" nu reprezinta doar serialul de pe HBO, castigator al unui Glob de Aur pentru prestatia Annei Paquin si a altor trei premii si nominalizari.Pentru mine, "TrueBlood" este o ecranizare.Nu una dintre cele mai bune din punct de vedere al respectarii evenimentelor din carti.Dar cu siguranta una exceptionala daca avem in consideratie distributia si intamplarile incredibile care conduc viata locuitorilor oraselului Bon Temps din Louisiana.De ce nu am scris pana acum despre "TrueBlood" si seria "Vampirii Sudului"?Pentru ca nu m-am simtit foarte incantata dupa ce am terminat de citit primele patru carti si de vazut primul sezon.Desi toate aceste lucruri le-am facut iarna trecuta in nici doua saptamani, nu am perceput nicio imbogatire culturala sau cizelare a modului meu de a gandi odata ce le-am epuizat.Serialul combina elementele horror cu cele erotice cu mai multa naturalete decat as fi fost eu obisnuita, iar cea de-a patra carte a seriei imi infatisa o Sookie infidela, capabila sa treaca peste relatia ei cu Bill pentru o aventura cu nestatornicul Eric.Intr-adevar, Bill o inselase primul.O parasise pentru creatoarea lui, Lorena, si fusese pe punctul de o omori cand s-a trezit infometat in portbagajul unei masini iar ea era singurul om la indemana.Singurul lucru ce a salvat-o a fost nevoia lui sexuala, care s-a dovedit mai puternica decat setea, ajutandu-l s-o si recunoasca ulterior.Urmatoarele trei carti aparute vara aceasta si al doilea sezon "TrueBlood" mi-au schimbat cu totul parerea despre Sookie, Eric si Bill si m-au ajutat sa le inteleg sentimentele si caracterele.Eric nu este personajul negativ cum Bill nu este cel pozitiv.Mai exact, Bill s-a folosit de Sookie la ordinele reginei Louisianei pentru a putea beneficia de calitatile ei telepatice, iar Eric...Desi nepoliticos si superficial, seriful Districtului 5 se indragosteste cu adevarat de Sookie, lucru ce nu reuseste sa-l inteleaga decat dupa ce o vede cu alt barbat.Pe de alta parte, Sookie este un personaj mult prea complex pentru a-l putea incadra intr-o categorie.Viseaza dupa o viata normala, dar in acelasi timp e constienta ca nu o va putea avea niciodata din cauza capacitatii sale de a auzi gandurile celorlalti.Este satula de complicatiile lumii fantastice dar continua sa-i accepte provocarile, oricat de aproape ar aduce-o de moarte.Inima ei este un taram necunoscut chiar si pentru ea, asediat de tradarea lui Bill si de inconstanta lui Eric.Iar daca nu era destul de rau, in viata lui Sookie apare si Quinn, o figura importanta in lumea varcolacilor, de care o leaga in special dorinta.Am tras cu ochiul la celelalte 2 volume din serie care nu au aparut inca in Romania si am aflat ca Eric castiga batalia.Pentru moment, caci in septembrie va aparea volumul zece in SUA, iar Charlaine Harris a semnat un contract pentru inca 3 carti.Revenind la cel de-al doilea sezon...De ce mi se pare mai bun?Nu pentru ca asocierea sexului cu partea animalica a oamenilor ar fi disparut.Dimpotriva.Ci tocmai pentru ca serialul se deosebeste atat de mult de carte, oferindu-mi suspansul de care aveam nevoie in primul sezon.Azi am urmarit episodul zece si trebuie sa recunosc ca habar n-am cum se va termina totul.Orgiile au pus stapanire pe orasul Bon Temps, locuitorii fiind posedati de o menada ce il slujeste pe Dionysos, zeul vinului si al extazului.Intoarsa din Dallas, Sookie se vede in situatia de a lupta impotriva unei creaturi supranaturale pentru viata prietenilor ei.Lucru destul de dificil, tinand cont ca aceasta are avantajul de a fi nemuritoare.Daca iubitul ei Bill nu a reusit sa o omoare, ma intreb: cine ar putea?Asta voi afla in ultimele 2 episode care vor aparea pe 30 august, respectiv 13 septembrie.

P.S. Va exista si sezonul 3.Voi reveni atunci cu noutati.

P.S. 2 Nu voi intra in pauza de seriale dupa ce se va termina "TrueBlood".Pe 10 septembrie va avea premiera "The Vampire Diaries", o ecranizare dupa seria omonima a Lisei Jane Smith, pe care mi-am promis sa o citesc in curand, chiar daca nu va aparea in Romania.Voi lasa unul din trailerele care m-au convins ca serialul merita vazut.Iar pe 14 septembrie... cu intarziere de 2 saptamani fata de cum era prevazut initial, are premiera cel de-al treilea sezon "Gossip Girl".Despre el am mai vorbit , si promit ca o voi mai face dar la finele sezonului.CW Television a promovat mai multe teasere cu protagonistii si un trailer care ne promite ca vom avea parte de cel mai incitant sezon "Gossip Girl" de pana acum. Toate astea, aici .

P.S. 3 M-am straduit destul de mult sa gasesc o comedie buna.Nu ma asteptam sa fie "The Ugly Truth", dar asa surpriza a fost mai mult decat placuta.Subiectul nu are relevanta, desi este mult mai real decat in majoritatea comediilor aparute in ultima perioada.Singurul lucru care il pot garanta este ca veti rade.Mai mult decat v-ati astepta de la doctorita din "Grey's Anatomy", Katherine Heigl si de la Gerard Butler, cunoscut de cei mai multi pentru rolul principal din drama "P.S. I love you".Trailerul va va lamuri mai bine decat o pot face eu.Vizionare placuta!

Trailer "The Vampire Diaries":

Trailer "The Ugly Truth":

Eternitate

dulce_maria_4g@yahoo.com (Amaya) — Wed, 19 Aug 2009 09:31:00 +0000

Cutitul imi aluneca pe brat imprastiind picaturi amare de sange pe vechile rani.Lacrimi grele imi apasa incet ochii ca semn al vietii ce refuza cu incapatanare sa-mi paraseasca trupul amortit de durere.Ascult in tacere bataile neregulate ale inimii, sperand sa-si incheie ritualul sinistru cat ma aflu sub anestezia torturii."Te iubesc", soptesc aerului cald, rugandu-l sa-mi poarte cuvintele pana ajung la buzele demonului meu angelic.Simpla lui mentionare imi rascoleste mintea, anihiland orice stare in afara de nevoia transanta de a-l vedea.Imi simt corpul pulsand sub forta dorintei, alimentata de un parfum tulburator de cunoscut.Atmosfera vibreaza in jurul meu, inabusindu-mi simturile preocupate de mirosul ametitor.Il aud strigandu-mi numele inainte ca degetele lui sa-mi mangaie usor chipul ravasit.Ma priveste intens, cu aceiasi ochi arzand de iubire, incercand cu disperare sa imi transmita ce buzele lui nu vor inca sa imi spuna.Expresia mea ramane neschimbata desi o mare parte din mine i-a inteles sentimentele inca de la prima atingere.El ma saruta puternic si ma strange in brate, sufocandu-mi orice urma de indoiala."Cum ai putut sa crezi vreodata ca am incetat sa te iubesc?Era suficient sa iti amintesti felul in care te priveam.Promisiunile mele.Influenta ta asupra vietii mele este perpetua si zguduitoare.Niciodata nu te voi putea uita, niciodata nu te voi scoate de tot din inima mea, chiar daca m-as chinui.Te cunosc mai bine decat ma cunosc pe mine, iti stiu toate temerile, placerile, suferintele.Te stiu in cele mai bune zile ale tale, dar si in cele mai rele.Iti cunosc lacrimile la fel de bine cum iti cunosc zambetele.Pentru ca eu am fost responsabil pentru fiecare dintre ele.Sa nu crezi ca am vreun regret.Stii ca iubirea noastra e dificila.Dar va fi intotdeauna reala.Niciunul dintre noi nu poate schimba asta"... Am aruncat cutitul pentru a-l putea imbratisa mai tare, in timp ce el imi saruta parul, gatul, obrazul.Eram din nou fericita, in coltul meu personal de Rai, cu dragostea mea eterna."A ajuns la tine ce l-am rugat pe Infinit sa-ti aduca", i-am zis inainte sa imi eliberez mintea pentru a ma bucura numai de prezenta lui.El rade: "Este un baiat de treaba.Cred ca ne va darui eternitatea daca ne mai straduim putin"."Stim amandoi ca tu nu crezi in lucruri vesnice", l-am apostrofat eu."Pai te iubesc.Mai trebuie sa cred in ceva?", m-a intrebat, daruindu-mi privirea mea favorita.Mi-am apropiat usor buzele de ale lui, lasandu-mi mainile sa se joace in parul lui moale: "Nu".

P.S. Am vorbit in urma cu ceva vreme despre "O viata de rezerva" de Jodi Picoult.Pe 26 iunie a fost premiera in SUA a filmului "My sister's keeper", ecranizarea acestei carti, cu Cameron Diaz, Abigail Breslin si Sofia Vassilieva in rolurile principale.Nu ma pot declara impresionata de rezultat in primul rand datorita finalului, apoi din cauza inadecvarii totale cu intamplarile din carte si in cele din urma din cauza actorilor, care nu s-au potrivit deloc descrierilor autoarei.Singura care m-ia placut a fost Cameron Diaz, care si-a demonstrat talentul si in rolul unei mame disperate ca isi va pierde fetita, luptand pana in ultima clipa pentru viata ei.Premiera in Romania va fi pe 21 august.Daca nu ati citit cartea, merita vazut.Altfel e o pierdere de vreme.

P.S. 2 Am citit de curand "Jertfa" si "Curajul" de Holly Black .Nu voi vorbi despre ele dar le voi recomanda celor care vor sa se refugieze pentru 250 de pagini intr-o lume fantastica.

P.S. 3 Pentru eternitate:

JoJo - Forever In My Life

Purgatoriu

dulce_maria_4g@yahoo.com (Amaya) — Wed, 05 Aug 2009 00:28:00 +0000

Picaturi de sange mi se preling pe obraji, lasand dare negre de suferinta.Imi privesc chipul bolnav, imi simt inima slabita, imi aud respiratia grea si sacadata.Ranile au disparut de pe trupul meu, dar atacul lui nu a incetat...Otrava injectata in vene mi-a distrus orice legatura cu realitatea, orice amintire placuta, orice urma de incredere.Nu mai am nimic, in afara de un razboi pierdut si un prezent abstract."Tu mi l-ai cerut", imi spune Infinitul, incercand sa concluzioneze dezastrul.E ciudat ca inca este aici, consolandu-ma, in loc sa se bucure de victorie.Ma asteptam la o replica de genul:"Ti-am zis ca o sa sfarsesti in Iad...Nu poti sa te astepti ca sentimentele tale sa fie mai puternice decat mine".Dar nu mi-a zis asa ceva.Pare mai degraba un copil frustrat decat un invingator."Ce se intampla cu tine?Ai castigat.Nu are rost sa mai cautam scuze pentru situatia asta.Eu l-am vrut si eu platesc pentru plecarea lui.Tu doar bucura-te.Pentru ca nu se va mai intoarce", i-am zis, simtind sangele navalindu-mi din ochi.Insa el ma privi pierdut, de parca nu m-ar fi inteles:"Uita-te la tine.Plangi pentru el.In continuare.Otrava nu ti-a ucis inima, ci doar ti-a lasat o durere vie, chinuitoare, stergandu-ti zilele fericite.Dar asta inseamna ca nu-l mai iubesti?Asta inseamna ca s-a schimbat ceva?", ma intreba, retoric.Ma facea sa rad:"Doar mi-a lasat o durere vie?Cat de putin!Nu mai am niciun moment pur in viata mea, nu mai simt nimic altceva decat suferinta si dragoste.Are vreo importanta ca eu il voi iubi?A plecat.S-a dus.Intelegerea era ca povestea noastra va dura la infinit.Nu sentimentele mele.Asta era de la sine inteles".El ma lua de mana, fortandu-ma sa-l privesc:"Esti om.Nimic ce tine de eternitate nu e de la sine inteles pentru voi.Crezi ca mi-as fi pierdut vremea luptandu-ma cu tine pentru fericirea ta?Ar fi fost o batalie castigata din prima, de la prima cearta, de la prima lovitura de cutit.Eu am luptat impotriva iubirii tale.Era nefiresc sa existe, inuman...Si tu stai acum in fata mea, avand aceleasi sentimente pentru el si cerandu-mi sa ma consider invingator.Nu am cum sa o fac.Esti in purgatoriu si inca mai traiesti.Cat ma vei mai uimi?"...Nu stiam nici eu.In ciuda a tot ce se intamplase, in ciuda mortii lente din interiorul meu, in ciuda torturii ce imi coplesise sufletul, eram in viata.Si il iubeam.Mai mult decat niciodata.Mai mult decat era permis.Mai mult decat putea sa-si inchipuie Infinitul.Am cazut pe gheata fierbinte, absorbindu-i caldura racoroasa.Imagini uitate imi reveneau in minte, apasandu-mi constiinta derutata...Am inchis ochii, reascultand un "Te iubesc" ireal, pastrat pe o caseta a carei banda s-a terminat de mult...Dar nu si pentru mine.

Linişte

dulce_maria_4g@yahoo.com (Amaya) — Sun, 26 Jul 2009 12:14:00 +0000

Linişte.Nicio voce în mintea mea, nicio lovitură de cuţit în inimă.Nicio încercare de a masca supliciul, niciun zâmbet calmant.Doar eu şi marea, mai singure ca niciodată.Zgomotul ei odihnitor îmi anihilează raţiunea bolnavă, ştergându-mi cu delicateţe amintirile apăsător de recente.Îi simt valurile reci şi spumoase curgându-mi prin vene, în timp ce o adiere uşoară de vânt îmi răcoreşte chipul obosit.Cuvintele îşi pierd înţelesurile, iar vechile dureri intensitatea.O tăcere moartă îmi acaparează trupul aflat sub hipnoză, închizându-mi rănile încrustate pentru eternitate pe pielea mea fragilă...Ştiu că e doar o stare temporară de relaxare, că liniştea nu e făcută pentru mine, că singurătatea nu e atât de blândă pe cum o simt acum...Ştiu că Infinitul mă aşteaptă imediat ce paşii mei se vor dezlipi de nisipul fierbinte, iar auzul meu va fi departe de sunetele catifelate ale mării.Ştiu pentru că inima mea distrusă nu poate fi amăgită de calmul exterior.Prin atriile ei picură încontinuu otravă, arzându-i ucigător de încet tăieturile necicatrizate...Îi cunosc tortura mai bine decât aş vrea, îi iubesc călăul mai mult decât este permis.Însă în acest moment mă pot elibera de suferinţa ei, mă pot pierde în zbuciumul valurilor..."Pot şi eu să mă bucur de natură împreună cu tine", îmi şopti Infinitul maliţios.Îl privesc exasperată:"De ce nu mi l-ai trimis pe el?Ştii foarte bine că nu mă pot simţi vie nicăieri fără prezenţa lui".El începe să râdă:"Dacă ai uitat suntem într-un război.N-am nicio intenţie să te ajut.Să-ţi transform viaţa în cel mai cumplit Infern?Cu cea mai mare plăcere o fac.Mai ales că tu eşti o persoană rezistentă".I-am zâmbit: "Îmi place sarcasmul tău.Din păcate pentru tine, e tot ceea ce ai".M-am ridicat să plec dar Infinitul m-a oprit, luându-mă de mână: "A fost doar o bătălie".Voiam să mă distrez pe seama neputinţei lui, să îi dau o replică la fel de acidă, să îi spun că s-a dovedit a fi mai vulnerabil decât credeam, dar nu mă puteam păcăli.Mi-am retras degetele, nereuşind să rostesc decât: "Ştiu".

Vis de vara

dulce_maria_4g@yahoo.com (Amaya) — Wed, 15 Jul 2009 17:36:00 +0000

Nu m-am gandit niciodata la mine ca la o persoana norocoasa.Dimpotriva.Cred ca niciun om intreg la minte nu s-ar considera prea iubit de soarta atunci cand traieste in Infern, luptandu-se in fiecare zi cu cel mai cumplit demon al mintii sale: Infinitul.Jocurile lui aproximativ mortale mi-au slabit imunitatea, tarandu-ma prin mlastina dizgratioasa a umanitatii si lasandu-mi rani adanci pe corp.Fiecare contact cu realitatea a reprezentat o lovitura sangeroasa pentru sufletul meu avid dupa iubire si eternitate, ca elemente ale aceleasi ecuatii.Dar toate aceste incercari ucigatoare aveau si o parte buna: prezenta vindecatoare a ingerului meu diabolic, singurul capabil sa ma readuca la granita uitata dintre chinurile Iadului si placerile Raiului.O clipa alaturi de el absoarbe orice tortura anterioara, cicatrizandu-mi ranile si contaminandu-ma cu o fericire periculos de reala.De fiecare data imi promite ca se va intoarce definitiv.Si de fiecare data nu o face.Pana acum...

Soarele se joaca in parul lui saten, in timp ce valurile marii ii stropesc pielea fierbinte si irezistibil de matasoasa.Degetele lui imi deseneaza cercuri injumatatite pe brat, inducandu-mi o stare placuta de somnolenta.Nu vreau sa pierd nicio clipa alaturi de el, dar adevarul este ca o odihna linistita nu se afla in capul listei mele de activitati.Inainte de a-mi simti ochii inchizandu-se, buzele lui imi ating usor gatul, declansand un flux puternic de vibratii in trupul meu lipsit de vlaga.Daca mi-ar fi injectat adrenalina in loc sa ma sarute, reactia ar fi fost aceeasi sau mai inceata.Niciodata nu m-am simtit mai protejata, mai fericita.Nici in cele mai frumoase scenarii ale mele nu ma imaginam pe o plaja goala, cu marea fredonandu-mi cantece de leagan si cu el, trezindu-ma din toropeala zilei de vara.In acest moment, cuvantul "noroc" mi se pare prea comun pentru a defini directia in care se indreapta viata mea.Magie, divinitate... par mai potrivite."Sincer, realitatea a semanat vreodata cu ce traim noi acum?", ma intreaba el pe neasteptate.Rade usor: "Sigur ca nu.Linistea nu a fost creata pentru noi.Ne vedem data viitoare..."

Norii au acoperit soarele jucaus, iar marea deveni furioasa.Doar plaja a ramas la fel, asteptand cu rabdare sa imi pierd urmele prin nisipul ei...

P.S.: Voi avea o saptamana de pauza, impusa de plecarea la mare.Sper sa se dovedeasca si de aceasta data o bogata sursa de inspiratie.
O melodie la care m-am gandit cand am scris acest articol:

Jason Mraz feat. Colbie Caillat - lucky.mp3

Gheata

dulce_maria_4g@yahoo.com (Amaya) — Tue, 07 Jul 2009 15:55:00 +0000

Bucati de gheata se desprindeau din venele mele, eliberand sangele sufocat de presiunea coplesitoare a focului...Imi auzeam inima batand cu neincredere, asteptandu-se la un nou atac din clipa in clipa.Mi-era teama sa ma misc, sa pot stabili un nou diagnostic pentru durerea mea.Eram sigura ca nu ma transformasem, dar nu voiam sa stiu consecintele torturii dogoritoare care pusese stapanire pe trupul meu, topindu-l.Atingerea degetelor lui reci pe pielea mea fierbinte ma salvase de la cea mai ingrozitoare moarte preconizata vreodata pentru mine.Strabatandu-mi corpul ca o unda vie de curent electric, contactul lui absent cu focul ce crestea in mine il ingheta brusc si vindecator.Apropierea lui, cuvintele de iubire ce ma ridicasera de atatea ori pe culmile Infinitului, inima lui batand la cativa centimetri de mine, cu o intensitate cunoscuta doar de noi, imi redasera viata in mai putin de cateva secunde.Un amestec de caldura si raceala imi curgea prin venele arse, distrugand urmele chinului continuu si reconstruindu-mi amintirile interzise.Analizandu-i ochii, reuseam din nou sa ma vad pe mine, sa imi contopesc privirea cu a lui, sa simt impreuna cu el dragostea periculoasa ce ne-a unit sufletele pentru totdeauna.Eram... fericita.Nu imi pasa de calvarul prin care trecusem, nici de cel care urma sa vina.Nu imi pasa de Infinit si de jocurile lui stupide.Nu imi pasa de nimic altceva in afara de el, demonul meu, ingerul meu, ucigasul meu, salvatorul meu.Nu am realizat cand s-a aplecat sa ma sarute dar dintr-odata ma aflam in jocul nostru favorit, dureros de placut si de intaritor pentru organismul meu zbuciumat.Puteau trece ore, zile, sau luni avandu-l atat de aproape si tot nu as fi stiut.Eram doar noi doi si niciun timp nu putea fi mai bun de atat.Dar el nu avea de gand sa ramana.Se desprinse cu grija din imbratisarea mea energica, promitandu-mi ca se va intoarce si ca ma va iubi mereu.Corpul mi se prabusi inert pe podea imediat ce silueta lui iesi din raza mea vizuala.Nu voiam sa infrunt realitatea, sa inteleg urmarile pe care ultimele saptamani le avusesera asupra mea.Gheata imi descatusase inima si asta era destul.Puteam trece de Infinit cu sentimentele mele, puteam sa-mi salvez dragostea din toata mizeria ce ma inconjura.Puteam sa fiu inumana.Inuman de indragostita.Pentru eternitate.

Zori de zi

dulce_maria_4g@yahoo.com (Amaya) — Wed, 24 Jun 2009 18:44:00 +0000

"Copilaria nu se masoara de la nastere pana la o anumita varsta la care copilaria este depasita, iar lucrurile copilaresti sunt date deoparte.Copilaria este regatul unde nimeni nu moare."
Edna St. Vincent Millay

Ultima carte a seriei "Amurg" nu a reprezentat o surpriza pentru mine.Stiam de mult directia in care se va desfasura actiunea si sfarsitul perfect al povestii de iubire dintre Bella si Edward.Stephenie Meyer se dovedeste a fi o autoare deosebita, cel putin prin prisma acestor carti, conservand cu grija valorile celor doi indragostiti pana la casatorie si daruindu-le capacitatea de a se iubi etern, neingraditi de timp sau de spatiu.Pana sa se transforme in vampir si sa se bucure de imortalitate cu sotul ei, Bella se supune de bunavoie unei experiente ucigatoare: aceea de a fi mama.Desi constienta de forta copilului pe jumatate vampir care ii secatuia puterile si o ranea prin miscarile lui, ea se lupta pana la ultima bataie de inima pentru vietile lor.Martor al chinului ei si al intregii familii este Jacob, care refuza sa o paraseasca in ciuda durerii resimtite dupa fiecare vizita.Dragostea lui pentru Bella este puternica si distrugatoare, arzandu-i fara speranta in suflet pana in clipa in care o vede pe Renesmee, fiica Bellei si al lui Edward.Abia atunci, triunghiul apasator aparut in "Eclipsa" se destrama, eliberandu-i pe Bella si Jacob din lanturile iubirii imposibile.Jack se indragosteste la prima vedere de Nessie iar Bella, proaspat transformata in vampir, isi canalizeaza sentimentele in doar doua directii: Edward si fiica lor.Pentru ea, viata este Edward, cel fara de care nu poate exista, iar mai mult decat viata este Renesmee, cea pentru care e dispusa sa moara.Legaturile lor sunt mai vii ca niciodata, dragostea atingand la randul ei supranaturalul, singurul spatiu in care Infinitul nu este doar un simbol matematic.Cei doi indragostiti constientizeaza inca o data ca nu pot trai intr-un univers din care celalalt nu face parte, dar pot muri impreuna pentru fetita lor.As vrea sa cred ca exista oameni care ar face exact acelasi lucru, ca iubirea, in toate formele ei, poate contacta absolutul si la specia distrusa a umanitatii, ca nu sunt singura care crede in sentimente mai intense decat orice lucru material.Nu este usor sa cunosti eternitatea prin ceea ce simti, mai ales atunci cand persoana vizata nu iti raspunde la dorinte.Este absolut chinuitor sa iubesti pe cineva cu care ai intrerupt legaturile, sa-ti imaginezi ca exista intr-un spatiu inaccesibil tie dar la care vei ajunge dupa ce viata umana se va fi sfarsit.Ar putea parea o sentinta la moarte psihica dar nu este asa.Dupa cum am mai zis, dragoste e atunci cand stii sa renunti.Nu toti avem un sfarsit fericit ca Bella,Edward si Renesmee.Dar putem incerca sa avem niste clipe fericite pentru care orice vesnicie sa merite.
Sa speram ca va exista filmul "Breaking dawn" asa cum s-a anuntat de catre actori.

P.S. Fericirea in stare pura apare doar alaturi de persoana de a carei existenta avem nevoie pentru a putea respira.Doar prin acel fel de iubire se poate atinge Infinitul...Lectura placuta!

Update!
Trailer "Breaking dawn" facut de fani :

Foc

dulce_maria_4g@yahoo.com (Amaya) — Mon, 15 Jun 2009 16:54:00 +0000

Totul parea un cosmar, o poveste care ajunsese in punctul melodramtic si periculos, ca un ultim obstacol in calea sfarsitului meu perfect.Imi simteam venele arzand sub pielea rece, torturandu-ma cu o delicatete uluitoare in timp ce noi puteri curgeau spre inima moarta.Ultimele luni se estompasera cu viteza in mintea mea dureros de lucida, daruind intregul spatiu prezentului chinuitor.Pur si simplu nu intelegeam.Daca imi mai ramasese vreo amintire, aceea era cu mine in fata mortii, aratandu-mi cu nonsalanta o imagine morbida al carei personaj principal eram eu.Nu ma speriasem, totul fusese mult prea rapid, la fel cum ma asteptam sa fie si mult-doritul sfarsit, dar se pare ca Infinitul a avut alte planuri cu mine.Felul in care imi batjocorise iubirea, tarand-o prin mocirla fierbinte si rupand-o in bucati vii, a fost prea mult pentru inima mea greu incercata.Ultima ei bataie a fost ca o scanteie pentru sangele obosit ce-mi picura in corp, provocand un foc interior violent si perpetuu.Nu stiam ca durerea va fi un combustibil atat de pretios pentru trupul meu plapand, pe care ranile il slabisera, absorbindu-i imunitatea.Focul era peste tot, in vene, in plamani, in degetele infrigurate, in stomacul distrus...Dar mai ales, il simteam in piept, arzand nebuneste si de neoprit, cu o forta dubla, capabila sa mistuie intreg pamantul.Nu mi-era teama, mintea nu se putea concentra pe altceva in afara de chinul convulsiv din interiorul meu, dar eram disperata.Voiam sa am parte de finalul acela simplu si firesc, voiam sa nu-l fi vazut niciodata aruncandu-mi cu atata usurinta iubirea in focul dogoritor, voiam sa ma fi multumit cu stadiul de particula a Universului, fara ca nasterea mea sa mai fi avut loc.Dar toate dorintele mele erau inutile.Nu eram decat o jucarie in mana lui, in mana destinului, in mana Infinitului, in mana demonului meu cu chip de inger.Flacarile incepura sa arda mai tare imediat ce i-am gandit numele...Dar daca voi scapa?Daca focul se va opri intr-o zi... cum voi fi eu dupa aceea?Ce voi mai simti?Chinul va disparea sau va deveni parte din mine, ca o boala ce o pot tolera?M-am ridicat, privindu-mi reflexia palida din oglinda.Ranile se cicatrizasera, iar ochii mei adineauri luminosi si plini de dragoste erau acum doua flacari negre, in care se citea pofta halucinanta de a uri si de a ucide.M-am retras, speriata.In ce ma transformasem, cine era fiinta din porii careia iesea rautatea iar in venele careia ardea razbunarea?Am cazut, lipsita de viata, pe podea.Eram eu.Jumatatea mea malefica castigase razboiul impotriva mortii, fara ca macar sa-mi fi dorit victoria aceasta.Monstrul din oglinda imi zambi.Inima incepu sa-mi bata furioasa in pieptul bolnav, impotrivindu-se zadarnic urii absolute pe care Infinitul mi-o injectase pe post de morfina...

P.S. Urmatorul articol va fi despre "Zori de zi".Este una din sursele mele de inspiratie pentru acest articol.

P.S.2 Trailer-ul oficial al filmului "Sotia calatorului in timp"
a aparut zilele trecute pe youtube.Din cate pot sa-mi dau seama respecta destul de bine firul cartii.Pe 14 august 2009 va fi premiera in SUA.Sa speram ca si in Romania va aparea curand.

Schimbare: Gossip Girl

dulce_maria_4g@yahoo.com (Amaya) — Wed, 10 Jun 2009 22:45:00 +0000

Ante-scriptum: Nu imi plac trend-urile si urasc sa impart preferinte cu ceilalti.Nu ma voi considera niciodata "fan" al vreunui fenomen tocmai pentru ca nu suport comunitatile.Nu ma lupt cu nimeni, nu vreau sa demonstrez nimanui nimic.Doar vorbesc, din punctul meu de vedere, despre ceea ce imi place sau nu.Cine se asteapta la descrieri obiective sau dimpotriva, pupincuriste, a gresit sursa.

In cazul meu, "Gossip girl" a inceput de la o scena.Sezonul 2, episodul 13.Blair il imbratiseaza pe Chuck, incercand sa-l consoleze.El plange, ravasit si indurerat.Expresiile lor sunt identice, transmitand aceeasi suferinta desi doar lui ii murise tatal.Puteau fi doar prieteni buni dar chimia dintre ei vibra in aer.Am inteles ca ea il iubeste.Ca simtea fiecare pulsatie a durerii lui.Ca efortul ei de a-l restabili venea din acel chin comun nu din compasiune.Dar ce simte el?De ce a venit la Blair?Avea nevoie de un prieten, sa se elibereze?Sau avea nevoie de persoana iubita, pentru a-si trai alaturi de ea zbuciumul?Era o singura cale sa aflu raspunsul.Urmarind serialul.Asa ca ultima saptamana am petrecut-o in proportie de 80% in fata calculatorului urmarindu-le relatia, dezaprobandu-le sau consimtindu-le actiunile.Nu ma asteptam sa gasesc cel mai intens gen de iubire in baiatul rau si bogat al Manhattan-ului, Chuck Bass.Am fost surprinsa sa-l vad indepartandu-se de Blair ori de cate ori lucrurile deveneau mai serioase din dorinta de a o proteja."Dragoste e atunci cand stii sa renunti" pare un citat mult prea pretentios pentru cineva care traieste doar pentru a se distra.Dar in "Gossip girl", orice este posibil.Si orice este permis, un lucru deranjant uneori pentru mine si conceptiile mele intransigente despre iubire.Sper ca sezonul al treilea, care va avea premiera pe 31 august, sa nu imi insele asteptarile distrugand cuplul pentru care am urmarit aproape non-stop 43 de episoade dintr-un serial "la moda".Poate voi afla pana atunci raspunsul prin intermediul cartilor "Gossip girl".
Concluzie? Sunt 3 lucruri pentru care serialul merita vazut: New York-ul, stilurile vestimentare si... cuplul Chuck-Blair.
Vizionare placuta.

Eclipsa

dulce_maria_4g@yahoo.com (Amaya) — Sat, 06 Jun 2009 08:07:00 +0000

"Unii spun ca lumea va sfarsi in flacari,
Altii spun ca in gheata.
Dar ce-am gustat eu din dorinta,
Ii cred pe cei ce spun de flacari.
Dar daca ar fi sa pier de doua ori,
Cred ca am invatat destule despre ura
Ca sa spun ca pentru distrugere
E la fel de buna si gheata
Si ar fi suficienta."
Robert Frost - Foc si gheata

Voi incepe prin a spune ca "Eclipsa" nu se numara prin cartile mele favorite.Tocmai de aceea m-am oprit, timp de cateva luni, la capitolul "Monstru", cel de la care povestea Bellei ia o turnura inexplicabila.Dragostea ei pentru Edward, candida si eterna, este intinata de un alt sentiment, pe care ea il numeste tot iubire, pentru Jack, prietenul ei cel mai bun.Pentru prima data, Bella intelege ca a ajuns in punctul unde trebuie sa faca o alegere: varcolac sau vampir, foc sau gheata, Edward sau Jacob.Daca incerc sa fac o analiza a motto-ului "Eclipsei", constat ca nu sunt in totalitate de acord cu alegoriile lui in acest caz, deoarece Edward nu reprezinta ura, iar Jack nu este reflectia dorintei, a pasiunii.Amandoi iubesc, amandoi lupta pentru Bella, amandoi sunt raniti de eforturile ei de a nu renunta la niciunul din ei.Amandoi nu joaca cinstit.Edward are grija ca Jack sa afle de casatoria lui cu Bella, iar celalalt o ameninta ca se va sinucide daca nu il va saruta.Eu admir felul de a iubi al amandurora desi in "Zori de zi" se dovedeste ca al lui Jack nu a fost vesnic.Cea care ma intriga, in schimb, este Bella care pretinde ca ii iubeste pe amandoi, alegerea ei inclinandu-se in favoarea lui Edward datorita acelor luni in care traise fara el si care aproape o ucisesera.Eu una nu pot sa o inteleg, oricat m-as stradui.Si asta nu pentru ca Edward este in mod cert mai bun decat Jack, fiind capabil de acea forma rara de iubire care implica renuntarea pentru fericirea celuilalt, ci pentru ca NU POTI IUBI doua persoane in acelasi timp, intr-un fel nebun, inuman, absolut.A nu se intelege ca nu imi place de personajul Jacob.Desi temperamental si copilaros, Jack o adora, la randul sau, pe Bella, dovada fiind epilogul si capacitatea lui tarzie de a intelege ca nu mai poate lupta cu o eclipsa.Dar Bella nu este sufletul lui pereche, desi ea sustine ca Jacob este al ei, intr-o lume fara vise si magie.Sufletul lui pereche... va aparea in "Zori de zi".Tot ce vreau sa evidentiez este ca nicio alta iubire din aceasta serie nu se compara cu cea pe care Edward o simte pentru Bella.El este singurul care a stiut sa ramana fidel, sa astepte un secol, sa renunte, sa sufere, sa fie la un pas de sinucidere crezand ca ea e moarta.Acest gen de dragoste este cel in care eu cred si pe care-l sustin in toate postarile mele.De ce Edward este vampir?Cu siguranta nu pentru ca este un monstru, un ucigas.Ci pentru ca felul in care el iubeste este INUMAN.Asa ceva nu exista decat in carti si la artisti, oameni care-si depasesc conditia, preferand sa creada intr-un univers infinit.Ce imi place cu adevarat in "Eclipsa" sunt pasajele din "La rascruce de vanturi", alese perfect pentru a descrie sentimentele lui Edward si ale Bellei.Heathcliff si Cathy, personajele principale, sunt total diferite de eroii seriei "Amurg".Ei se urasc si se iubesc mai presus de orice lege a firii, se ranesc si isi aduc alinare in egala masura, traiesc si mor unul pentru celalalt.Edward este Heathcliff atunci cand nu vrea sa il omoare pe Jack pentru a nu o rani pe Bella, iar Bella este Cathy atuni cand realizeaza ca universul ei depinde de al lui: daca Edward traieste si totul moare, ea ar continua sa existe, daca el ar muri si totul ar ramane, ea nu ar mai putea trai, la randul ei.
In concluzie...pentru dragoste nu exista legi, reguli, lucruri permise sau interzise.Dar exista CONSECVENTA.Eternitate.Nu imi place de Bella.E mai umana decat ar fi trebuit sa fie cineva care si-a gasit sufletul pereche.Dar imi place de Edward.Mai mult decat mi-a placut in oricare alta carte a seriei.El este motivul pentru care recomand "Eclipsa".Asa cum Heathcliff este motivul pentru care recomand "La rascruce de vanturi".Poate cei care le citesc reusesc sa inteleaga, macar putin, ca exista iubire eterna.Ca moartea nu inseamna nimic.Si nici timpul.Lectura placuta!

P.S. Am inteles ca pe 12 iunie va aparea "Zori de zi".Promit ca voi vorbi de ea in cel mult o saptamana dupa ce am achizitionat-o.Pana atunci, voi lasa trailer-ul oficial al filmului "New moon" si un trailer facut de fani pentru "Eclipse".Premiera "New moon": 20 noiembrie 2009.Premiera "Eclipse": 30 iunie 2010.

Trailer oficial "New moon":

Trailer facut de fani "Eclipse":

Murind...

dulce_maria_4g@yahoo.com (Amaya) — Tue, 02 Jun 2009 16:08:00 +0000

"Cine a zarit Infinitul prin crapaturile nenumarate,
Din pielea oarba a lucrurilor, a murit pentru asta."
A.S. Byatt - Posesiune

Pete de lumina ratacite imi intuneca privirea moarta...Nu mai simt, nu mai vad, nu mai traiesc.Lunile pot fi zile, iar orele pot fi secunde din ultima clipa in care i-am auzit fosnetul aripilor negre apropiindu-se de mine...Nu credeam ca va veni atat de repede desi o chemasem in nenumarate randuri...Mirosul ei cadaveric mi-a tulburat sentimentele inerte, lasand loc unei constientizari sumbre a sfarsitului.Voiam sa o strig, sa o implor sa incheie mai repede jocul acesta nefast, dar un instinct ciudat de autoconservare, pe care il credeam ingropat undeva in trecut, m-a oprit in ultimul moment.I-am putut observa zambetul sarcastic prin intunericul orbitor si ochii insangerati, pregatiti sa ucida.Imi doream sa fug dar ea a disparut imediat, lasand in urma doar un fulg negru, ca o promisiune ca se va intoarce.De atunci, am stiut ca am pierdut orice legatura cu viata, cu oamenii.Infinitul se aratase luminos si binefacator sufletului meu avid dupa dragoste, nelasandu-l nicio clipa sa banuiasca penitenta la care se angaja.Cand am inceput sa vad capatul drumului pe care mergeam, era deja prea tarziu.Cunoscusem absolutul, cu fericirea lui supraomeneasca si cu durerea lui ucigatoare, vazusem toate fatetele iubirii, de la cele mai blande pana la cele mai infernale, si simtisem din plin gustul dulce-amarui al urii.Dar moartea nu a vrut sa vina in clipele acelea de disperare."Da, sfarsitul se apropie, dar nu cand si cum vrei tu.Poate consider ca-i mai distractiv sa traiesti Iadul dragostei tale, nu sa mori pentru ea", mi-a zis Infinitul rautacios.Voiam sa-l urasc, dar era imposibil.Ma condamnase sa-mi exercit ura fata de toti ceilalti mai putin fata de el.Dar cred ca nici daca l-as fi putut uri nu o faceam.Imi daruise eternitatea, imi aratase un univers interzis celorlati oameni si ma ridicase pe aripile divinitatii.Mi-l adusese pe el, pacatul meu morbid si suav, cel care ma face sa iubesc viata si moartea in egala masura.Dar tot Infinitul mi le-a luat pe toate, dandu-si doar angajamentul ca dupa sfarsit mi le va reda definitiv...Un miros cunoscut imi umple aerul, trezindu-ma din reverie.Mi-e teama sa deschid ochii, sa o privesc iar."O masina...Uite aici va veni adio"... Imaginea finala mi-a luminat privirea moarta, topindu-se la fel de repede ca vocea ei...

Sotia calatorului in timp

dulce_maria_4g@yahoo.com (Amaya) — Tue, 26 May 2009 17:09:00 +0000

"Simt ca dragostea mea pentru tine are mai multa densitate in lumea asta decat mine insumi; de parca ar putea sa staruiasca in urma mea si sa te inconjoare, sa te tina, sa te cuprinda."

Oare exista povesti perfecte de dragoste?Sa vezi pe cineva si sa stii ca acea persoana e singura alaturi de care ti-ai putea trai viata?Si cel mai extraordinar lucru... ea sa simta exact acelasi lucru?Poate multi vor raspunde da, uitandu-se la parinti, bunici sau alte cupluri longevive pe care le cunosc.Dar acum nu ma refer la durata.Sunt atat de multi oameni care convietuiesc din obisnuinta, necesitate sau interes!Eu ma refer la acei oameni a caror existenta impreuna este compromisa si ei tot nu renunta, datorita unui sentiment mai puternic decat ei insisi, datorita unei chimii inexplicabile ce ii atrage mereu in acelasi loc."Sotia calatorului in timp" de Audrey Niffenegger prezinta o poveste de dragoste perfecta.O poveste in care el este calator in timp, conditie ce il obliga sa o paraseasca mereu, iar ea este sotia ideala, intelegatoare si toleranta, care il asteapta neincetat, fara sa se planga vreodata.Cand l-a cunoscut,Clare avea 6 ani iar Henry 36.Cand s-au intalnit in timpul real, el avea 28 de ani iar ea 20.Desi acest lucru ar putea face mai usor de inteles consecventa ei fata de Henry, in realitate nu este asa.Ideea pe care o propune cartea prin vocea calatorului in timp este ca, oricat am incerca sa schimbam ceva din viitor, acest lucru este imposibil.Prezentul este scris pe harta vietii noastre o singura data si nicio radiera nu ne-ar putea ajuta sa-l stergem, oricat ne-am stradui.In carte apar doua astfel de situatii cand Henry si Clare incearca sa schimbe cumva viitorul, dar, condusi dupa niste impulsuri imposibil de definit, urmeaza exact aceeasi cale.Desigur, multa lume va spune ca: "Destinul ti-l mai faci si singur" sau "Dar aia care se sinucid ce scuza mai au?".Exista o singura explicatie pentru amandoua.Toate gandurile, dorintele, aspiratiile, si interesele pe care le avem ne compun VIATA.Tot ceea ce hotaram, ce ne place, ce gandim sunt consecinte ale personalitatii noastre.Daca cineva considera ca este normal sa se sinucida, o va face oricate sanse i s-ar mai da.Multi spun: "Daca as putea da timpul inapoi"...OK, il dam inapoi, dar fara sa stim ca respectiva decizie s-a dovedit a fi nefasta.Crede cineva ca va alege altceva in conditiile in care nu are cunostinta esecului?Garantez eu ca nu.Deci regretele chiar nu isi au rostul.Sau coincidentele.Totul in viata e cu un motiv, totul se intampla pentru ca asa trebuie."It is written".
Recomand cu placere aceasta carte, despre care nu doresc sa spun prea multe pentru ca isi va pierde farmecul.Motto-ul pe care l-am ales ii apartine lui Henry.Nu voi incheia pana nu o voi cita si pe Clare, ale carei sentimente nu sunt mai prejos.Doar am zis la inceput ca povestea lor este una veritabila, iar dragostea se produce din ambele directii...Oare cum se simte o femeie care iubeste in momentul in care el este plecat?
"Somnul e iubitul meu acum, neamintirea mea, narcoticul meu, uitarea mea.E dupa-amiaza, e noapte, e dimineata.Totul se reduce la acest pat, la aceasta dormire care transforma zilele intr-una singura, face timpul sa se opreasca, il intinde si il compacteaza pana ce isi pierde intelesul."

P.S. Un roman de succes are aproape intotdeauna o ecranizare."The time's traveler wife" va aparea in SUA pe 14 august 2009, cu Eric Bana si Rachel McAdams in rolurile principale.Cu siguranta ca nu se va ridica la nivelul cartii, dar actorii sunt credibili, un atu important din punctul meu de vedere.Voi lasa si un trailer facut de fani.

Te iubesc

dulce_maria_4g@yahoo.com (Amaya) — Wed, 20 May 2009 17:25:00 +0000

"Aerul se mai emotiona inca
in jurul tau,
tulburand vederea orelor acele,
cand innoptarea venea alunecand
pe roata inimii mele." - Nichita Stanescu

Imi privesc cu durere reflexia din oglinda.Ranile mi se citesc pe fiecare portiune de carne, adanci si intratabile.Ochii imi par lipsiti de viata si de expresivitate.Parul poarta inca mirosul lui, degetele lui jucandu-se prin el, saruturile lui pline de dorinta...Trupul meu nu reprezinta decat o marturie a existentei lui atat de vitale pentru mine.Si acum... o taietura noua si profunda imi provoaca o hemoragie pe care nicio interventie chirugicala nu ar putea-o opri.Sangele curge incontinuu, patandu-mi aripile sfasiate si inundandu-mi creierul.Ma asez pe gresia rece si reconfortanta, gandindu-ma ca e un mod onorabil de a-mi astepta sfarsitul.Calma, echilibrata, matura.Probabil ca ar fi mandru de mine, dupa toate lunile in care a vazut doar fiara.Mi-ar spune:"Vezi ca poti fi si normala?Trebuie doar sa ai incredere in mine, nimic mai mult"...Da, am incredere in el.Il cred ca nu se va mai intoarce de data aceasta, ca nu ii voi mai simti buzele pe chipul meu, ca nu ii voi mai vedea ochii luminandu-i-se cand ma priveste, ca nu il voi mai auzi soptindu-mi "Te iubesc"... Distanta dintre noi nu este o simpla rana pe sufletul meu, ci un catalizator pentru moarte.Imi aduc aminte, printre lacrimi, de povestea lui Orfeu si Euridice.Dragostea lor ce a trecut peste bariera lumii de dincolo, oprindu-se totusi la poarta vietii a fost dintotdeauna un model pentru mine.Sentimentele lor erau prea puternice pentru umanitate, pentru cei sortiti schimbarilor si instabilitatii emotionale.Desi Hades le-a oferit sansa de a-si retrai povestea pe Pamant, o putere suprema l-a determinat pe Orfeu sa se intoarca pentru a se asigura ca Euridice il urmeaza.Pierderea ei a fost vazuta si interpretata de toti ca o nesabuinta din partea cantaretului, care nu a ascultat sfatul dat de zeul Infernului.Dar nu a urmat-o la scurt timp Orfeu pe iubita sa?Nu s-au reintalnit ei intr-un univers perfect, creat pentru sufletele capabile sa-si atinga absolutul prin iubire?Moartea nu reprezinta sfarsitul vietii.Nu pentru cei care au cunoscut dragostea adevarata si irepetabila."Il voi revedea eu candva", imi spun, inainte ca somnul sa-mi inchida pleoapele reci...Aerul vibreaza incet, iar eu tresar, auzindu-i vocea: "Dar tu crezi ca te voi lasa sa pleci undeva fara mine?"...El se apropie de mine si ma imbratiseaza cu blandete, sarutandu-mi parul, ochii, buzele...Sangerarea se opreste, iar aripile, recompuse, incep sa se miste usor..."Sa ai grija de tine pana ma intorc", imi zice el, indepartandu-se... "Alt Rai temporar", remarc cu tristete... Dar atata vreme cat il pot avea, ce mai conteaza? Doar tocmai pentru asta il iubesc. E jumatatea mea divina si periculoasa.

Zece

dulce_maria_4g@yahoo.com (Amaya) — Fri, 15 May 2009 16:51:00 +0000

"Zece vieti de-as sta cu tine, tot ar fi putine..."

Doi ani.O singura dragoste.O singura viata ce hraneste doua trupuri.Ii privesc expresia obosita si simt aceeasi caldura invadandu-mi inima ranita...Nicio taietura, oricat de adanca ar fi, nu va atinge vreodata adevaratul meu chip...Mereu port alta masca, alt scut care sa ma protejeze de inumanitatea oamenilor.Poate parea un paradox, dar pentru mine e doar realitate.O realitate care la el se schimba...El e singurul care ma poate rani pentru ca e singurul care ma cunoaste.Doar lui i-am permis sa-mi vada sufletul.Si cum as fi putut sa nu-l las?El are acea parte din mine care mi-a fost luata cand m-am nascut.De cand l-am vazut prima data, am stiut ca doar prin el pot fi perfecta.Pot fi EU.Ma intreb cand am devenit doi criminali.Doua victime.El imi intoarce privirea si ii vad ochii luminandu-se.As opri timpul in loc pentru asemenea momente.I-as imortaliza zambetul si as incerca sa am in mintea mea numai imaginea lui atunci cand vom reintra in jocul prada-pradator.Nu pot intelege cum de uitam asa repede ce suntem noi de fapt si ne lasam condusi doar de instincte umane perfide.El se apropie de mine si, dupa grija cu care ma atinge, banuiesc ce imi va spune:"Te iubesc.Stii,nu?Te voi iubi mereu."Imi doresc sa-i strig in fata cat de putin am stiut asta atunci cand imi taia cu precizie pielea inca vie...Cat de putin mi-a aratat-o atunci cand il juca pe Dumnezeu si invia toti mortii, chemandu-i la Judecata de Apoi...Sau atunci cand intra in rolul Diavolului si ma tortura pentru greseli numai de el stiute...Fara sa astepte vreun raspuns, el imi mangaie buzele reci, sufocandu-mi orice imagine dureroasa si inlocuind-o cu amintirea fiecarui sarut, fiecarei imbratisari...Simt cum inima pompeaza fericita sangele prin tot corpul, incalzindu-mi obrajii si mainile inerte.Poate este doar un Rai dintre doua inferne, poate nici de data asta nu va fi de ajuns ceea ce simtim, poate nu vom reusi sa ducem la capat toate cele zece vieti ...Dar atunci cand el se apleaca sa ma sarute, nu-mi mai pasa de nimic din toate astea.Il opresc o clipa pentru a-i readuce aminte cine e persoana din spatele mastii: "Si eu te iubesc".

Surse de inspiratie:

Mary J Blige with U2 - One

Florin Chilian - Zece

Aproape de tine

dulce_maria_4g@yahoo.com (Amaya) — Sat, 09 May 2009 17:41:00 +0000

Motto: "Cei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt."

Lama zimtata a cutitului trece incet prin stratul de piele,cautand cu precizie locul deja stiut...Niciodata nu am inteles introducerea aceasta inutila in infern.De parca nu l-as fi cunoscut atat de bine!De parca nu a devenit parte din mine si eu din el...Ii simt focul necrutator,ii aud soaptele obsedante,ii ating pamantul descompus...Nu e nevoie de o noua rana ca sa ii percep prezenta.Nici lacrimile nu mai sunt necesare pentru a semnala declinul emotional.Pot sa rad,sa zambesc,sa glumesc,sa vorbesc despre viitor...Pot sa ma comport oricat de uman vreau.Nu mai exista nicio batalie,razboiul este de mult timp incheiat.De ce nu as fi altruista,macar la sfarsit?Eu stiu pe ce drum sunt,dar de ce sa stie si altii?Cutitul intra tot mai adanc in carne,crestandu-mi acum inima...Iadul...atat de placut,de dulce,de eliberator!Fiecare taietura imi purifica sufletul torturat,inalbindu-mi aripile negre si ciopartite...Ma vedeam deja plutind printre ingeri radiosi,cand el incheie plictisit ritualul:"Si daca as fi eroul tau din nou?Daca am cauta eternitatea in lumea asta umana?".Decid sa nu-i raspund.Este un nou joc,aparent reconciliator,dar in esenta unul dintre cele mai crude.Placerea lui suprema nu este sa imi scrijeleasca corpul,ci sa-mi chinuie mintea bolnava...Si ii este atat de usor!Imi cunoaste fiecare slabiciune,fiecare amintire importanta,fiecare vis...Este paradoxal dar pentru mine cel care imi face viata un supliciu este acelasi cu cel care mi-o face o continua sarbatoare...Are toata puterea si stie extraordinar de bine sa se foloseasca de ea."Ce ar trebui sa inteleg prin tacerea ta?",ma intreaba el din nou.Il privesc furioasa:"Prefer Iadul de mii de ori decat un Rai temporar!E prima data cand imi propui sa o luam de la capat?Sa fim fericiti pentru totdeauna?Stiu ca adori sa ma ranesti dar te rog,opreste-te la durerea fizica.Nu o sa-mi prelungesti suferinta,ci o sa ma omori mai repede."El zambi implacabil:"Nu-i pentru prima oara,dar fii sigura ca e ultima cand o fac.Vorbesc foarte serios.Provocandu-ti tie rau,imi provoc si mie...Crezi ca imi face placere situatia asta?"...Jocul este mult prea dur pentru mine.Trebuie sa ies cumva,dar toate usile s-au inchis inainte sa fac macar un pas spre ele...Infranta,ii mangai chipul frumos,dar plin de cruzime:"Priveste in trecut...O clipa doar.Uita-te cat ne-am schimbat amandoi.Uite ce fiare am devenit.Jumatatea divina a iubirii noastre a fost absorbita de cea demonica.Cum am putea reusi?"...Fara sa ma imi raspunda,el scoate cutitul si imi sopti,cu ochii sclipindu-i de rautate:"Cum sa reusim?Fiind mereu impreuna.Sa tii minte un lucru.Cei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt.Ia-o doar ca pe o faza a iubirii..."Zambind,i-am luat cutitul si am inceput sa-l sarut:"Fara introducere de data aceasta.Doar infern."Sangele siroia din aripile mele,in timp ce focul imi ardea sufletul abia purificat...

Ingerul cazut

dulce_maria_4g@yahoo.com (Amaya) — Wed, 06 May 2009 19:29:00 +0000

"Si oricat de greu ar fi... nimeni nu-mi va lua vreodata iubirea pentru tine."

Se trezi speriat.Un alt cosmar.In ultima vreme, nu mai putea dormi aproape deloc.Mortii se intorsesera sa isi ia revansa.Le simtea rasuflarea, ii auzea strigandu-i sfasietor numele...In fiecare noapte, visa ultimele lor clipe de viata...Ochii indurerati,glasul rugator,mainile tremurande... "Dominic, nu ma omori...Dominic, te iubesc". Nici ele nu se credeau.Erau in stare sa-si vanda sufletul diavolului doar sa mai traiasca putin.Nu stiau ca si-l vandusera deja atunci cand l-au dorit in viata lor.Cand au facut gresala sa se indragosteasca de el."Esti frumos ca un inger",ii spunea fiecare dintre ele."Un inger cazut",le avertiza Dominic.Dar nimeni nu-l credea.Niciuna nu era suficient de inteligenta incat sa se departeze de el sau sa-i inteleaga aluziile.Nu se simtea vinovat.Era conceput sa ucida.Fizicul lui era un camuflaj menit sa atraga potentialele victime, care intrau singure in jocul mortii.Il doreau mai mult decat era permis, crezand ca inteligenta si frumusetea sunt destul pentru a-l transforma in barbatul perfect.Erau atat de superficiale!Nu simtea nicio clipa vreo urma de compasiune pentru ele sau de regret.Dar in ultima perioada mustrarile de constiinta ii rapeau somnul si ii intunecau zilele.Un sentiment nou intrase in inima lui, un sentiment opus urii si violentei,un sentiment interzis ingerilor cazuti... iubirea.Nu intelegea cand incepuse totul.Locuiau impreuna de doi ani dar niciodata pana atunci nu se simtise atras de ea.Aveau o prietenie formala, ca intre doi colegi de apartament si toate discutiile lor se limitau la cheltuieli.Stia ca ei nu-i pasa de el, ca era indeajuns de isteata incat sa aiba un iubit normal si sa nu viseze la frumuseti supranaturale.Stia ca atunci cand va termina facultatea si va avea suficienti bani isi va cumpara o casa numai a ei sau se va muta la el.Niciodata nu a simtit vreun impuls sa o omoare.Dar tot timpul a crezut ca asta se datora capacitatii ei de a sta deoparte,discretiei sau fermitatii de care dadea dovada.Insa atunci cand a intrat plangand in apartament si i-a sarit in brate involuntar, a realizat ca nu-i atat de puternica pe cat paruse.Era umana...Si atat de frumoasa!"A plecat, Dominic, iar eu am renuntat la tot pentru el!Iti vine sa crezi?Toata viata mea se invartea in jurul lui...Si acum sunt singura in mijlocul iadului..."El rase:"Dar eu ce sunt aici?Vrei sa te ajut sa scapi de amintirea lui?"Instinctul lui de criminal se trezise imediat..."Poate pana la urma nu este asa desteapta." Dar Lily se desprinse din bratele lui si fugi in camera ei,strigandu-i:"Poate in visele tale!" De atunci, nu mai vorbeau aproape deloc...Dorinta de a ucide murise in acea seara, iar spusele ei planau ca un blestem asupra vietii lui...Inainte sa adoarma, imaginea ei ii chinuia mintea bolnava, picurandu-i foc si gheata prin venele moarte...Nu mai putea lupta cu ce devenea,dar nu putea nici sa o condamne la o viata alaturi de un ucigas..."De ce a trebuit sa va omor, de ce nu o pot merita, de ce toata rautatea asta cand sunt capabil sa ador o fiinta ca ea?",sopti el printre lacrimi..."Pe cine ai omorat,Dominic?".Era ea, in pragul usii.Niciodata nu venise pana acum la el in camera.Probabil ca i-a auzit tipetele din timpul cosmarului...Dar de ce ii pasa?Si acum auzise ce nu trebuia sa stie niciodata..."Pe nimeni.Imi analizam cosmarul,nimic mai mult.Am visat ca omoram femei...Ca eram un monstru." Lily zambi:"Si crezi ca nu esti?Esti superb,Dominic,fara indoiala,dar ochii tai negri ascund insusi infernul...M-ai speriat din prima clipa in care te-am vazut.Am stiut ca nu esti un om.Erai prea frumos,prea inteligent...Si prea rau.Dar asta nu m-a impiedicat sa ma indragostesc de tine." El inmarmuri:"Si atunci de ce nu te-ai apropiat de mine?De ce ai ales sa fii cu... acel barbat?Care nu te merita absolut deloc?" Lily rase cu tristete:"Si tu ma meriti,Dominic?Daca vreodata te-as fi dorit in viata mea acum mai traiam?Nu-mi raspunde.Stiu ca nu.Am incercat sa te uit.Credeam ca el ma va ajuta.Dar nu a fost asa.Si in seara aceea...Am simtit dorinta de a ma omori in glasul tau." El o lua de mana:"Si atunci de ce esti acum aici?Nu iti mai e teama?" Ea ii mangaie obrazul,absenta:"De mult voiam sa-ti ating pielea fina...Nici satinul nu este asa delicat...Iar privirea ta...Stiu ca te-ai schimbat." Dominic continua,repede:"Pentru tine.Te iubesc,Lily.Mai mult decat imi doresc sa ucid.Sunt un inger cazut.Ma despart de tine secole intregi si un trecut deloc glorios.Nu merit nicio fiinta omeneasca,cu atat mai putin una ca tine.Esti ceea ce am cautat de milenii...Raiul.Dar asa cum nu l-am meritat atunci,asa nu-l merit nici acum.Si asa cum am tanjit pana acum dupa perfectiunea Edenului...asa voi tanji de acum incolo dupa perfectiunea ta."Lily il saruta usor:"Hai sa uitam pentru o noapte macar de trecutul tau...In seara aceasta,suntem doar tu si eu...Ce a fost si ce va fi sunt prea departe ca sa ne gandim la ele..."Dominic o imbratisa,murmurand:"Atat de umana...Te conduci doar dupa instincte...Dar ai dreptate.Sau cel putin in momentul acesta imi convine sa ai." Noaptea lichida le absorbi formele, protejandu-i temporar de lumina necrutatoare a realitatii...

3 Doors Down - Here without you

Clubul Mefisto

dulce_maria_4g@yahoo.com (Amaya) — Sun, 26 Apr 2009 13:51:00 +0000

"Daca mi-as putea vinde sufletul Diavolului pentru dragoste, cred ca as face-o."

Nu stiu cand si unde a inceput atractia mea pentru partea intunecata a vietii.In copilarie,uram tot ce are legatura cu moartea,cu fenomenele stranii,cu demonii,cu Raul,in general.Nu ma uitam la filme de groaza,nu citeam carti de acest gen,nu voiam sa ascult legende legate de fantome sau viata de apoi,nu suportam inmormantarile.As fi absurda daca as zice ca totul a inceput cu "Lumina zilei" ,primul roman politist pe care l-am citit,care avea drept subiect o crima pasionala.Imi aduc aminte ca nu m-a inspaimantat,dar nici nu m-am mai atins de vreo carte de acest gen pana in toamna trecuta. "Capcana lui Dante" ,romanul care mi-a alimentat o placere inexplicabila pentru Rau,nu este un simplu thriller.Crimele savarsite sunt mai mult decat inspaimantatoare,Il Diavolo inspirandu-se din "Infernul" lui Dante,fapt ce ii da alura unui judecator al celor care au incalcat legile divine.Desi am schimbat imediat genul lecturilor mele,indreptandu-ma spre cel dramatic,nicio alta carte nu a mai avut asupra mea un asemenea impact.Pana acum."Clubul Mefisto" de Tess Gerritsen mi-a cazut in mana in urma cu cateva saptamani,captandu-ma pe loc.Nu este un simplu roman politist,in care sunt implicati oameni obisnuiti,uneori instabili mental,care ucid din motive previzible.Criminalul este considerat o adevarata forta,un urmas al nefilimilor,creaturi nascute in urma legaturilor intime dintre ingerii cazuti si femeile din rasa umana.Nu este o simpla legenda,sunt carti care atesta existenta lor,printre care si Biblia.Cand am gasit un verset din Facerea,in care se vorbea despre relatiile dintre "fiii lui Dumnezeu si fiicele oamenilor",am consultat Biblia pentru a ma convinge.Nu am fost surprinsa cand am citit fragmentul intocmai ca in roman,deoarece nu este prima oara cand gasesc versete din Biblie in carti.Subiectul religiei ma fascineaza la fel de mult desi nu in forma cea mai evlavioasa.De ceva timp incerc sa gasesc raspunsuri,sa caut in adancurile istoriei corespondente pentru toate povestile pe care le aud si citesc.Prin "Clubul Mefisto" am descoperit o fata pe care nu mi-as fi inchipuit-o vreodata pentru Iad si tot ceea ce reprezinta el.Demonii nu sunt ascunsi undeva in pamantul fierbinte sub forma unor ciudatenii rosii cu coarne,care invart tot timpul in cazane cu smoala.Nu,ei sunt aici,printre noi,au chip uman si inca unul deosebit de frumos,o inteligenta sclipitoare si o dorinta morbida de a face rau prin cele mai terifiante moduri.Ar fi o gresala sa afirm ca toti criminalii sunt demoni,multi actioneaza din impulsuri care duc mai degraba spre nebunie decat spre rautate.Nu se poate compara o crima savarsita din gelozie sau din nevoie cu una gandita in cele mai mici detalii,in care victima moare torturata...cu semne satanice scrijelite pe intregul ei corp.In mod cert,nu pot recomanda aceasta carte pentru ca sunt multi care nu agreeaza acest gen,cu atat mai putin cand are si un caracter demonic.Dar in final,toti zicem PECCAVI - "Am pacatuit" - si suntem datori sa stim care este punctul maxim al pacatului.Pana cand suntem in siguranta.Unde este de fapt pericolul.Sub ce forme se prezinta el.In realitate nu exista un Club Mefisto care sa vegheze asupra raului.Si nici detectivi atat de competenti incat sa-si riste viata pentru a-l gasi.In realitate depindem doar de noi.Si trebuie sa avem grija.Lectura placuta!

P.S. Motto-ul este extras din carte.A fost cel care m-a impresionat cel mai tare.Asta ar fi partea buna a Raului.De asta sunt atrasa de el.Pentru ca el cuprinde si dragostea.Doar jumatate desigur.Cealalta jumatate este divina.

Are you mine?

dulce_maria_4g@yahoo.com (Amaya) — Sat, 18 Apr 2009 17:31:00 +0000

"Let's just stay,I wanna lie in bed all day,we'll be laughing all the way..."

O zi in Eden.Sunetul respiratiei lui era matasos si reconfortant,ca o nota dulce dintr-un cantec de leagan ingeresc...Somnul incerca sa ma rupa din bratele lui calde,inchizandu-mi usor pleoapele obosite...Era insa imposibil.Traiam un miracol si nu as fi permis sub nicio forma sa fie intrerupt.Trecusem prin niste saptamani infernale,atinsesem fiecare apogeu posibil pentru durere si suferinta,imi ucisesem ultima bataie a inimii pentru un zambet fals...Viata mea era impartita in sute de bucatele de puzzle,iar simpla lui regasire le lipise pe toate la un loc si daduse un sens iadului familiar...Caldura se evaporase brusc,raurile de lava devenisera blocuri verzi de gheata,iar lumina oarba ne mangaia incet pielea moarta...Ne creasem propriul colt de Rai in mijlocul infernului,aveam propria aurora boreala colorandu-ne noaptea polara...Ii simteam buzele fine atingandu-mi parul si ochii,in timp ce-mi soptea numele cu o dorinta inabusita...Imi pierdeam controlul si singura mea grija era sfarsitul visului,clipa in care el va disparea,iar intunericul ma va invalui din nou cu gratia lui morbida...
"Vom exista mereu...doar ca o luam usor."
Vocea lui ma ameti si mai tare,facandu-ma sa uit pentru un moment sa respir.Sarutul lui febril ma scoase din reverie si inainte sa-l pot intreba ce a vrut sa-mi spuna...a disparut.Am inceput sa plang,incercand sa-i inteleg cuvintele,implorandu-l sa se intoarca inainte sa cad in prapastia mortii...Iadul imi topea cu rapiditate micul Eden si simteam cum imi pierd cunostinta cand am observat cateva cuvinte pe pamantul inca inghetat:
"Sunt al tau.Voi reveni mereu la tine.Niciodata nu vei fi singura...Asteapta-ma."
Inca putin timp in infern...Ce mai conteaza?Voi sta aici mereu.Noaptea arctica imi absorbi silueta,in timp ce un sunet dulce imi tinea loc de aer...

Sursa de inspiratie:

Arta...

dulce_maria_4g@yahoo.com (Amaya) — Sat, 11 Apr 2009 15:27:00 +0000

Cristale inghetate ii ranesc obrajii,
Sangele izbucneste sub atingerea lor...
Din vioara ei curg sunete deprimante,
Amplificand durerea ce o ucide usor...

Noaptea polara ii absoarbe caldura,
Viata i se scurge din venele slabite...
Bataile inimii isi pierd incet forta,
Atenuandu-i taria din degetele amortite...

Vioara se prabusi pe zapada intacta,
Incalzind-o cu sangele ei nevinovat...
Moartea pluti peste trupul artistei,
Risipindu-si incet parfumul inghetat...

debussy - claire de lune