E prima oara cand fac asta, anume sa inlocuiesc o poezie din sezatoare. Dupa ce am publicat interpretarea (initiala) asociata zilei 78, nu mi-a placut deloc rezultatul. Mi s-a parut fortata, am incercat sa exprim mai mult decat puteam. Vechea “zi 78″ a fost pusa pe private. Daca, totusi, vreti sa vedeti clipul asociat acelei zile – am pus link la sfarsit.

Revenind la poezia de fata: am dat peste filmarea asta la 2 luni dupa ce am inregistrat-o, pe la 6 dimineata, racit cobza. Mi se pare decenta, dar mai bine va dati voi cu parerea. Mult mai fain decat inregistrarea in sine, e desenul asociat acestor versuri. E realizat de Anca Dobre, pe care ati vazut-o deja in cadrul sezatorii. Aici puteti vedea mai multe desene.

by Anca Dobre

Epic Portrait of the bird-that-doesn’t-exist is EPIC!

Iată portretul Păsării-Care-Nu-E.
Nu-i vina ei că cel ce le face pe toate
A uitat să o facă
Seamănă cu multe păsări, pentru că viețuitoarele
care nu sunt seamănă cu cele care sunt.
Dar cele care nu sunt nu au nume.
Iată de ce pasărea noastră se cheamă Pasărea-Care-Nu-E.
Și iată de ce e atât de tristă.
Poate că doarme încă sau așteaptă să i se îngăduie a fi.
Ar vrea să știe dacă poate să deschidă ciocul, dacă
are aripi, dacă nu-și pierde culorile
când se scufundă în apă, ca o pasăre adevărată.
Ar vrea să se audă cântând.
Ar vrea să-i fie teamă c-ar putea să moară.
Ar vrea să facă pui mici, foarte urâți și foarte vii.
Pasărea-Care-Nu-E visează să nu mai fie un vis.
Nimeni nu e mulțumit, niciodată, nicăieri.
Cum vreți oare ca lumea să meargă bine în condițiile astea?

Impresiile voastre sunt binevenite. Daca aveti propuneri de texte noi, eventual un recitator favorit, adaugati-le aici.
Nu uitati sa incurajati actorii cu like si share pe facebook sau alte cai de comunicare.
Studentii, precum si cei care se pregatesc pentru admitere la facultatea de actorie sunt incurajati sa comenteze aceste clipuri. Daca aveti intrebari, nu ezitati sa le puneti.

Multumim

————————————

Ziua 78 originala

Cu acest articol inchei seria “Barcelona in 6 zile” dupa mai bine de 2 ani de la initierea ei. Uitandu-ma in urma, remarc ca fiecare articol are stilul lui, dictat de stare si de momentul in care a fost scris. Ghiveci. Baroc, man! Totusi, am fost placut surprins de cateva persoane care au folosit aceste articole pe post de ghid. Le multumesc celor care au urmarit seria.

Pentru cei interesati, primele 5 zile pot fi citite astfel: Ziua 1, Ziua 2, Ziua 3, Ziua 4 si Ziua 5.

Tot celor interesati le recomand fan-page-ul acestui blog, in caz ca se simt generosi si vor sa-mi rasplateasca efortul cu un like.

In ziua 6, familia mea a avut zbor dimineata, in timp ce avionul meu decola pe la 9-10 seara. Si uite-asa am petrecut eu singurel cuc si liber ca pasarea cerului ultima zi in Barcelona. Mi-am cumparat un abonament la autobuzul turistic (valabil 3 zile, parca) si am parcurs 2 din cele trei trasee – cel albastru si cel rosu. Mentionez ca puteai oricand sa cobori din autobuz, daca vedeai vreun obiectiv interesant sau pe care-l aveai in plan, daca voiai sa iei pranzul etc.

Exista foarte multe statii si nu trebuie sa astepti mai mult de 10 minute pana apare un nou autobuz. Harta si ghidul audio puse la dispozitie m-au ajutat sa pun cap la cap mai multe informatii si sa aflu lucruri noi despre obiectivele vazute in zilele precedente. Sa purcedem.

Barcelona in 6 zile. Ziua 6, vineri, 4 septembrie

Vreau sa ma asigur ca, dupa ce am prezentat cu lux de amanunte primele 5 zile  petrecute acolo, ati iesit din labirintul celor 999 de detalii si 9999 de poze, give or take, si nu ati pierdut din vedere un aspect important: a te bucura de moment si a te lasa in voia intamplarii, cateodata.

De aceea ma desprind de tonul epic-descriptiv cu care v-am obisnuit si incerc abordarea liric-contemplativa. As vrea sa va transmit macar 1% din senzatia pe care am trait-o in acea zi, limitandu-ma la a va spune ca:

• a fost o zi luminoasa. Foarte mult soare
• Cola este mai buna cand o bei intr-un restaurant din orasul vechi, dupa ce ai servit o friptura suculenta, chiar inainte de a pleca spre aeroport
• nu conteaza ca ai avut parte de o servire proasta
• pe unul din traseele turistice am descoperit un palat imens, cu multa vegetatie in jur si cu o droaie de papagali care se jucau nestingheriti in iarba
• am vizitat si doua muzee, chiar inainte de ora inchiderii, iar personalul de acolo a fost foarte dragut cu mine
• am mers cu telefericul deasupra portului
• am impartit treptele din Plaça del Rei impreuna cu cupluri care-si petreceau dupa-amiaza acolo sau cu oameni absorbiti de lectura unei carti. Ziduri vechi in toate directiile. Deasupra: cer senin
• daca nu era suficient, am avut parte de niste acorduri de chitara care, rasfatate de acustica locului, sunau divin. Din acel moment, cand spun “melancolie”, primul gand care-mi vine in minte e aceasta amintire.

Undeva, intre toate astea, s-a strecurat si Natalia.

Gata.

O poveste ca oricare alta, pe care Ștefan Marin ne-o spune intr-un mod foarte degajat, asa cum ar trebui, de altfel, pentru ca viata nu trebuie luata chiar asa de serios.

Sa-i uram bun venit lui Ștefan. A, si.. traiasca viata!

Cu mult timp in urma, intr-un oras de provincie, doi tineri se iubeau cu disperare – povestea asta ati mai auzit-o, sau ati citit-o intr-un roman de azi sau din trecut. De ce se iubeau ei cu disperare? Pentru ca dragostea lor nu avea nici o perspectiva, parintii lor se urau si le interziceau sa se casatoreasca – si chestia asta ati mai auzit-o cu siguranta, sau chiar ati citit-o intr-o piesa celebra a unui autor celebru… Dar ce vina am eu ca subiectul meu coincide cu al lui?

Dupa cum va spuneam, tatal baiatului era profesor de latina in localitate, iar tatal fetei era profesor de istorie, tot in localitate. Anii au trecut, cei doi profesori au iesit la pensie, insa ura dintre ei nu s-a stins. Copiii lor crescand mari si facand studii stralucite, s-au intalnit printr-o intamplare neprevazuta si, calcand cu o superba inconstienta peste divergentele parintilor, s-au indragostit. Dragostea dintre ei a crescut de la o zi la alta pana cand a inceput sa le parjoleasca sufletele, tinerii si-au dat seama ca nu pot trai unul fara celalalt si au mers la parintii lor sa le ceara voie sa se casatoreasca. Parintii au mugit ca niste fiare injunghiate, au spart scaune si mese si servicii intregi de vesela. “Niciodata!” au spus ei. “Niciodata nu se va intampla asa ceva. Nici de-ar fi sa intram noi in mormant.” Si chiar si atunci daca tinerii ar fi calcat porunca parintilor lor, ar fi fost blestemati, iar copiii ce i-ar fi facut ar fi avut cozi de iepuri si coarne de tap si multe altele…

Cuprinsi de o muta disperare, cei doi tineri au mers sa se refugieze in parculetul orasului si au inceput sa ofteze atat de profund incat oamenii care treceau pe langa ei simteau un nod in gat. Spre miezul noptii, cand luna tocmai se ascundea sub un nor pufos, cei doi au decis sa se sinucida, adica sa puna capat chinului, ce sens avea sa mai traiasaca daca nu puteau fi impreuna?

Penibilul intamplarii ii facu apoi sa plece din oras si sa se casatoreasca separat. Cu alte cuvinte, drama n-a mai avut loc. Care e concluzia? Ca viata are ciudateniile ei, transforma o inmormantare intr-o nunta, o tragedie intr-o comedie si un mort intr-un om viu. Traiasca viata!

Impresiile voastre sunt binevenite. Daca aveti propuneri de texte noi, eventual un recitator favorit, adaugati-le aici.
Nu uitati sa incurajati actorii cu like si share pe facebook sau alte cai de comunicare.
Studentii, precum si cei care se pregatesc pentru admitere la facultatea de actorie sunt incurajati sa comenteze aceste clipuri. Daca aveti intrebari, nu ezitati sa le puneti.

Multumim

Iata ca s-a nascut o noua stea in cadrul sezatorii, un bob de fata. Un bob mai special. Nici nu s-a nascut bine si ne intreaba de sanatate. Bine ai venit, Silvia Bobu.

Am zărit lumină pe pământ
Și m-am născut și eu
Să văd ce mai faceți
Sănătoși? Voinici?
Cum o mai duceți cu fericirea?
Multumesc, nu-mi răspundeți.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări
Dar îmi place aici.
E cald, e frumos,
Și atâta lumină încât
Crește iarba.
Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul…
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubești.
O cafea neagră voi servi, totuși
Din mâna ta.
Îmi place că tu știi s-o faci
Amară.

Impresiile voastre sunt binevenite. Daca aveti propuneri de texte noi, eventual un recitator favorit, adaugati-le aici.
Nu uitati sa incurajati actorii cu like si share pe facebook sau alte cai de comunicare.
Studentii, precum si cei care se pregatesc pentru admitere la facultatea de actorie sunt incurajati sa comenteze aceste clipuri. Daca aveti intrebari, nu ezitati sa le puneti.

Multumim

Revine Carmen Sascău cu o interpretare senzuala. Iata cum s-au “potrivit” doua poezii de Ana Blandiana la rand, fara sa fie o chestie premeditata.

Când pleci
Nu știu care dintre noi doi a plecat,
Când întind mâna
Nu știu dacă nu mă caut
Pe mine,
Când îți spun: te iubesc,
Nu știu dacă nu mie îmi spun
Și mi se face rușine.
Odinioară
Știam cum arăți,
Erai
Nespus de înalt și de subțire,
Știam de unde-ncepi
Și unde mă sfârșesc,
Îți găseam ușor
Buzele, gâtul,
Clavicula dulce,
Umărul copilăresc.
De mult, îmi amintesc,
Eram doi,
țin minte cum ne țineam de mână…
Cine-a fost înfrânt dintre noi?
Cine-a putut să rămână?
Singurul trup este al tău
Sau al meu?
Și mi-e atât de dor
De cine?
Numai tăcând,
Cu ochii-nchiși, cu dinții strânși,
Mai pot să te distrug
Cu greu
În mine.

Impresiile voastre sunt binevenite. Daca aveti propuneri de texte noi, eventual un recitator favorit, adaugati-le aici.
Nu uitati sa incurajati actorii cu like si share pe facebook sau alte cai de comunicare.
Studentii, precum si cei care se pregatesc pentru admitere la facultatea de actorie sunt incurajati sa comenteze aceste clipuri. Daca aveti intrebari, nu ezitati sa le puneti.

Multumim

Citez:

Actor al Teatrului Național București, regizor, dar și profesor de actorie la Universitatea Hyperion, Mircea Anca luptă de mai bine de un an cu o boală teribilă: leucemia. Până de curând, tratamentele au avut rezultate pozitive, dar, cum viața îi încearcă mai ales pe cei puternici, artistul este acum confruntat cu o nouă încercare: trebuie să fie supus urgent unei operații de transplant de măduvă.
Costurile implicate de o asemenea operație sunt semnificative . Mai este nevoie de 30.000 de euro.

De aceea, noi, studenții lui, am demarat o campanie pentru strângerea acestei sume.

Numărul de cont disponibil pentru cei care doresc să ajute este: RO06BRDE441SV86095754410 – pe numele MIRCEA ANCA

Au fost suficiente cateva ore in care l-am observat pe Mircea Anca lucrand cu grupa de actorie de la Hyperion ca sa-mi dau seama ca este un om extraordinar. Spectacolele de final de semestru la care am fost spectator sunt incarcate de emotie, gand, avand in spate multa rigurozitate si dragoste pentru meseria de actor, dar si de regizor, in cazul lui Mircea.

Este un om valoros pe care nu ne permitem sa-l pierdem. De aceea, va rog sa nu ramaneti indiferenti. Orice suma este binevenita.

Gasiti aici mai multe informatii. Acestia sunt studentii lui.

Alaturati-va cauzei lui pe Facebook.

Cata Oprea revine cu o noua interpretare. Poate pare evident, dar ii sunt recunoscator pentru ca e cel mai mare sustinator al proiectului, demonstrand acest lucru prin fapte.

Impresiile voastre sunt binevenite. Daca aveti propuneri de texte noi, eventual un recitator favorit, adaugati-le aici.
Nu uitati sa incurajati actorii cu like si share pe facebook sau alte cai de comunicare.
Studentii, precum si cei care se pregatesc pentru admitere la facultatea de actorie sunt incurajati sa comenteze aceste clipuri. Daca aveti intrebari, nu ezitati sa le puneti.

Multumim

Daca am incercat sa impac bloggingul cu actoria prin sezatoarea virtuala, iata ca filmarea de mai jos adanceste mai mult aceasta legatura. Acum mai bine de o luna, pe blogul lui Cosmin Maricari s-a organizat un concurs de sonete la care au participat diversi bloggeri. Mi s-a parut o idee buna sa ma ofer a recita sonetul castigator (anuntat aici), iar Cosmin a fost foarte receptiv.

Noroc ca nu am mentionat un “deadline” pentru furnizarea acestei interpretari. Recunosc ca nu m-am grabit prea tare, pentru ca am asteptat momentul potrivit pentru a o filma. Am vrut ceva diferit fata de majoritatea filmarilor din sezatoare.

Sonetul cu pricina poate fi gasit aici. Este prima oara cand recit o poezie pentru care nu e cunoscut numele autorului. De-asta am intitulat-o mai jos “Sonetu’ lu’ Mosu’”. Sper sa-i fie pe plac, oricine-ar fi.

am să-ţi întind umil în cale-ţi cerul
s-aprindem stele una câte una
să pâlpâie-n contur de voal misterul
în sfeşnice d-argint să arză luna

coboară-n hoarde heruvimi extatici
sub pasul moale roze să-ţi presare
pe umeri cază fluturi singuratici
culori sădind în răsuciri de soare

e totul gata ochii îi deschid
ce văz? o altă zi rânjind perfid…

Impresiile voastre sunt binevenite. Daca aveti propuneri de texte noi, eventual un recitator favorit, adaugati-le aici.
Nu uitati sa incurajati actorii cu like si share pe facebook sau alte cai de comunicare.
Studentii, precum si cei care se pregatesc pentru admitere la facultatea de actorie sunt incurajati sa comenteze aceste clipuri. Daca aveti intrebari, nu ezitati sa le puneti.

Multumim

Eugenia a plecat din țară pentru o vreme, dar o parte din ea a ramas aici. Ma refer la o parte palpabila – acest videoclip.

Sa-mi fie cu iertare lipsa de activitate. Letargie de vara.

Învesmântată ca o vestală
Învăluită în speranță
Sunt tot acolo, unde m-ai lăsat
Aștept ca o statuie
Să-ți văd pasul încolțit lângă trepte

Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi
Te aduc năluca sub aceiași copaci
Aerul se tulbură, clipa lovită
Aduce zvon de îmbrățișare. Aș zbura…
Strigă-mă! ți-am spus; și a răsărit
curcubeul lângă suflarea amiezii
Tăcerea devenise o dungă subțire
printre armonii jefuite de cântec

Când ești departe
Rostește-mă încet, tandru
cu numele meu întreg de zidire
Cheamă-mă să te aud!
și ai să vezi cum o petală
Îti va mângâia umărul.
Deasupra
Sufletul meu ca un vis plutitor te atinge
Când amurgul ți-aleargă rătăcirile
Ducându-te lângă privighetori

Departe, în jurul pământului, între neliniști
Rostește-mă cu inima uneori!

Impresiile voastre sunt binevenite. Daca aveti propuneri de texte noi, eventual un recitator favorit, adaugati-le aici.
Nu uitati sa incurajati actorii cu like si share pe facebook sau alte cai de comunicare.
Studentii, precum si cei care se pregatesc pentru admitere la facultatea de actorie sunt incurajati sa comenteze aceste clipuri. Daca aveti intrebari, nu ezitati sa le puneti.

Multumim