Am avut pe 28 februarie, impreuna cu 6 colegi. Inceputul e mai sobru, dar majoritatea scenelor ce urmeaza sunt amuzante.

Enjoy.

Daca, in evul mediu, multimi furioase se rasculau impotriva vreunui bogatas cu furci si torte, femei acuzate de vrajitorie erau arse de vii sau spanzurate, ei bine, exista si in ziua de azi societati in care o persoana poate fi umilita si prigonita de multime pentru adulter sau omorata cu pietre pentru ca a furat ceva de mancare. Nu demult am vazut un clip cu niste africani (nu retin tara) care ardeau de vii si orice tentativa de a stinge focul sau de a fugi era curmata de gloata inarmata cu beţe.

Dar astea-s cazuri izolate. Noroc cu societatile “civilizate”. De exemplu, China (dar nu numai). Am aflat, dintr-un articol din NYTimes, despre o forma de manifestare a “justitiei” populare pe internet, unde asa-numiti netizens se revolta din spatele unei tastaturi si se transforma in detectivi, judecatori si justitiari. Astfel, forumuri online devin motoare de cautare umane – “human-flesh search engines”.

Asa se ajunge ca o femeie care a omorat cu cruzime o pisica, impungand-o si strivind-o cu tocul de la pantof, a fost vanata, deconspirata, pierzandu-si slujba si fiind nevoita sa se mute in alt oras. A primit ce merita. Probabil.. Asta e pretul pentru cruzimea de care a dat dovata.

Dar pretul pentru adulter? Dupa ce o femeie s-a sinucis pentru ca era inselata de barbatul ei, cele 46 de postari private de pe blogul ei au fost facute publice. In isteria ce-a urmat, sotul ramas vaduv si amanta lui au fost concediati de la firma la care lucrau.

Asta nu inainte de a primi zeci de telefoane de amenintare sau chiar mesaje scrise cu vopsea rosie pe usa de la casa parintilor. Nimeni n-a pus la indoiala sanatatea mintala a sinucigasei si faptul ca ea a ales sa faca pasul asta. Nimanui nu i-a pasat ca cei doi soti erau separati si in curs de divort. In schimb, forumurile erau alimentate de postari care indemnau pe altii sa-i jupoaie pe cei doi de vii sau ii preveneau pe potentialii angajatori ca vor avea parte de un tratament similar cu cei doi daca i-ar fi ajutat.

Am facut rezumatul a doar doua din cele peste 10 cazuri prezentate sau enumerate in articol. Articolul merita citit in intregime.

Am realizat un sondaj pentru acest subiect. Puteti alege oricate optiuni. La “other” puteti lasa o observatie anonima, cu mentiunea ca il voi transcrie sub forma de comentariu la acest articol.

Voteaza articolul pe FTW

PS. nu ma pot abtine sa nu trag o paralela si cu comunitatile care se formeaza in jurul unor bloggeri “influenti”. Din nefericire, la cate oi care nu sunt in stare sa-si formeze propriile idei avem in blogosfera, a avea influenta nu reprezinta neaparat o virtute. Orice potaie le poate controla. Au existat cazuri in care s-a facut abuz de influenta, iar comentatori sau amici cu blog si-au indreptat furia catre vreun nefericit. Nu le mentionez, ca sa nu divagam.

Imagineaza-ti ca e liniste.
Imagineaza-ti ca tropotul multimii grabite s-a transformat in adiere,
ca bazaitul ei s-a transformat in clinchet dulce,
iar rasete stridente si vulgare s-au transformat in soapte.

Imagineaza-ti ca, in sfarsit, simti aerul proaspat.
Scrâşnetul rotilor ce se sterg de şine dispare,
iar vocea ascutita ce urla-n difuzoare se stinge.

Imagineaza-ti, numai, cum urechile ciulite nu tresar
si, de uimire, ochii mari lucesc fara de voie.
Un zambet surprinde fata lipsita, acum, de riduri.

Priveste-n jur.
Imagineaza-ti ca multimea zambeste odata cu tine,
iar in castile strainului ce te priveste din capatul vagonului
suna melodia ta preferata.

Asculta. Sssst..

Voteaza articolul pe FTW

Desi dictia mea nu le face cinste acestor versuri, Aura s-a bucurat cand i-am spus ca o sa le recit. Sunt convins ca o sa va placa si voua poezioarele, caz in care, v-as ruga sa o promovati pe bunica noastra virtuala. Merita.

Deznădejde
Cad norii in stâncă de apă,
Firul searbăd al tristeţii m-apasă,
Clipa de veghe memoria-mi sapă,
Floarea de timp aşteaptă pe masă.

Cad raze de soare în zgomot,
Inerte mâini lenevesc pe veşminte,
Se-apropie desparţirea în tropot
Sărut şi privire, totul mă minte.

O, trecătoare viaţă
Ce înserată-mi pare această dimineaţă
Cănd bulgări mari de rouă scapătă în ceaţă!
Ce tulburate gânduri, ce neputinţă-n soare!
Simt haosul prin sânge, neantul cum mă doare…
Ce seară e-n această dimineaţă,
Ce moarte ne-mpresoară… O, trecătoare viaţă!

Versuri de Aurora Georgescu

Voteaza articolul pe FTW

Recitarea a avut loc in cadrul evenimentului “Versuri imbratisate intr-o ceasca de ceai”, organizat de Q-Feel, in colaborare cu Green Tea. S-au recitat mult mai multe poezii, sper sa public si interpretarile celorlalti participanti zilele astea.

Cred ca e nevoie de mult curaj si intelepciune din partea unei fete ca sa se linisteasca si sa-l aleaga, la un moment dat, pe tipul acela cuminte, nu foarte carismatic si nu foarte amuzant, pe care l-a respins ani de-a randul pentru a trai o viata palpitanta, dar presarata cu dezamagiri, alaturi de tipi de care se simteau atrase fara drept de apel.

De ce zic asta? Pentru ca multe tipe (bine, regula e valabila pentru ambele sexe) tintesc prea sus, se incapataneaza sa-si gaseasca parteneri care sa corespunda la o sumedenie de criterii (multe dintre ele absurde) si devin din ce in ce mai pretentioase. La un moment dat, toate pretentiile astea se transforma in frustrari, iar capriciile se intorc impotriva lor, facandu-le reci, inaccesibile si.. nefericite.

O parte din ele gasesc, totusi, resursele pentru a se schimba si a alege siguranta in locul aventurii.
Ce se intampla, insa, cand baiatul bun nu este chiar atat de mielusel pe cat indica aparentele? In momentul in care este apreciat, iubit si incurajat, el se schimba dramatic. Devine, in sfarsit, barbat. Maturitatea asta nu implica musai a fi un prieten sau sot model. Cand capeti increderea sa te exprimi, sa arati cine esti, atunci ies la suprafata si trasaturile de caracter mai urate.

Astfel se contureaza parteneri violenti, soti care-si neglijeaza copiii sau care-si inseala nevestele pentru ca au atins un anumit nivel de “incredere in sine”. Toate frustrarile acumulate de-a lungul anilor isi vor spune cuvantul daca nu vor reusi si ei sa-si gaseasca intelepciunea intr-o astfel de situatie.

Morala ar fi ca trebuie sa-ti cauti pe cineva care sa fie cam la acelasi nivel cu tine. Chiar daca e greu. Cliseul cu baietii cuminti mi se pare periculos. Baietii buni nu sunt intotdeauna buni. Prefer ideea preconceputa ca ei ar fi pampalai.

Mai e si situatia in care baiatul bun este cel care greseste, indragostindu-se de prima femeie care il baga in seama. E pur si simplu trist ca atatia oameni fac pasul asta inainte sa se inteleaga, sa-si exploreze potentialul. Cred ca va e cunoscut scenariul in care o scorpie pune gheara pe un tip cuminte slab si il izoleaza de familie, prieteni, hobby-uri si tot ce i-e drag. In cazul asta, el isi merita soarta, e numai vina lui ca s-a subapreciat si a facut pasul respectiv.

Un singur lucru ar mai fi de retinut: si ei au fanteziile lor, gandurile lor perverse, murdare, intentii necurate, ca toti ceilalti. Daca nu si le exploreaza, pazea!

Voteaza articolul pe FTW

Da, am depasit scorul de 30 la sondajul din articolul anterior. La limita, dar..

Mai exact: 17 voturi cu “DA” (+17), 5 voturi de “NU” (-5), 1 vot “burn in hell” (+1), 4 voturi “mda” (+2) si 9 curajosi care sunt dispusi sa ma ajute sa fac campanie in turul doi (+18). Total pana acum: +33.

Voiam sa va multumesc celor care inca ma mai sustineti. Am doua spectacole in weekend si nu stau foarte bine cu timpul dar, odata ce ma voi mai elibera, voi incerca sa pun pe picioare campania pentru blogul meu, ca sa nu particip de dragul de-a participa.

Acum vine si prima rugaminte din partea mea: astept un comentariu la acest articol de la cei care ma sustin. Va voi trimite maxim doua mailuri: primul cand incepe prima etapa de votare, al doilea daca ma calific in turul 2. Daca sunteti dispusi sa ma ajutati in campania asociata turului 2  va rog, mentionati si lucrul asta. Probabil veti primi 1-2 mailuri in plus sau va voi contacta personal.

Daca tot am fost tacut in ultima vreme, ma gandeam ca putinii cititori care nu m-au parasit au dreptul sa stie cu ce m-am mai ocupat. Desi nu am scris, vestea buna e ca la partea de reinventare si dezvoltare personala am lucrat din plin.

Va zic imediat cum, dar vreau sa fac o paranteza. Se pare ca RoBlogFest se tine si in 2010. Nu sunt convins daca e o idee buna, dar acum cantaresc decizia de a concura la categoria “Personal & Infotainment”, subcategoria “Cel mai popular blog”. Desigur, daca m-as mobiliza si mi-as face campanie in stanga si-n dreapta, sunt sanse destul de mari sa reusesc a strange suficiente voturi ca sa ma calific in turul 2. Dar nu-mi place ideea asta de “valoare” umflata cu drojdie. Deci deschid un sondaj pentru a lua pulsul sustinatorilor mei, daca nu cumva s-au  stins intre timp (entuziasmul lor, mai exact). In cazul in care strang minim 30 de puncte voi participa.

Update: doesn’t look so good ’till now. Punctajul il voi calcula pe 1 martie, 00:00.

Un vot “Da” valoreaza un punct. Pentru celelalte nu dezvalui punctajul. Puteti bifa raspunsuri multiple (maxim 2) – in ideea ca vreti sa lasati comentarii la optiunea “other”.

Revenind.
A fost o perioada incarcata si frumoasa.

Sunt mandru de faptul ca am reusit sa pregatesc un rol pentru “Negustorul din Venetia” in 3 saptamani. Piesa a iesit bine, pentru ca am jucat-o deja de 3 ori si e posibil sa o mai jucam, atata timp cat exista localuri dispuse sa plateasca inchirierea costumelor. Am scris deja despre asta in acest articol, unde gasiti filmarea si cateva poze.

Sunt si mai mandru ca am reusit sa pregatesc un rol in “Pescarusul”, de Cehov [care a devenit piesa mea de suflet] in doar 2 saptamani. A fost pentru prima oara cand am simtit un personaj, m-am identificat cu el. Este cea mai mare surpriza si revelatie pentru mine din ultimii ani. O particica din mine s-a rupt la sfarsitul spectacolului. Sper sa mai avem sansa de a juca in Pescarusul, macar o data, daca nu de 2-3 ori. Problema e ca Pescarusul, fiind drama, e o piesa mai pretentioasa si nu merge jucata in locatii gen bar/club/cafenea. Poate intr-o ceainarie.

Cateva poze de la spectacol. Mai multe pe Facebook.

Alt motiv de bucurie e ca am parte de niste colegi unul si unul (frumosi sufleteste) in grupele asociate celor doua piese.

“Distractia” nu s-a terminat, mai am cateva saptamani de agitatie. De exemplu, pentru duminica asta pregatesc rolul Nae Ipingescu, din “O noapte furtunoasa”.

Apoi se va organiza un spectacol de poezie, la care colegii mei (impreuna cu alti curajosi) vor recita poezii transmite trairi. E posibil sa pregatesc si eu ceva. Daca mi-ar fi zis cineva acum un an ca voi participa la un spectacol de poezie, i-as fi spus ca e nebun.

Mai urmeaza un concurs de teatru pe 27 martie – aviz amatorilor [la propriu si la figurat, pentru ca studentii sau cursantii facultatilor de teatru nu au voie sa participe].

Cam atat, deocamdata. Voi ce-ati mai facut in ultimele saptamani?

Azi am jucat in cel mai emotionant rol de pana acum. Si am primit o floare, pentru prima oara. Sunt fericit.

Am fost invitat sa raspund la intrebarea urmatoare:

“Daca ai avea de ales, sa mori sau sa-ti cobori cuvintele in pamant, in locul tau, sa fie mancate de viermi, sterse, uitate, iar tu sa ramai deasupra traind vesnic, ce-ai face?” (Cristian Tudor Popescu, “Libertatea urii”)

Am ratat cuvantul “vesnic” in prima faza, deci fraza capata cu totul alte nuante. In ciuda greselii, am mers pe varianta mea. Mi se pare mai interesanta discutia [in celalalt caz, alegerea ar fi fost mult mai usoara]:

Primul impuls a fost sa afirm ca vorbele mele nu au nicio valoare. Cine sunt eu? Ce mesaj as putea lasa in urma? Nimic, niciun text incarcat de intelesuri adanci, nicio teza stiintifica ce ar marca progresul intr-un domeniu. Nici macar un amarat de discurs motivational care sa schimbe soarta catorva firi slabe si slabe de inger. Deci da-le dracu’ de vorbe, gesturi, actiuni si traieste-ti viata. Transforma-te in spectatorul suprem. Admira, priveste, calatoreste, asculta si bucura-te de creatiile altora, pe care oricum e greu sa-i egalezi.

Apoi m-am gandit mai bine si mi-am dat seama ca, nu din modestie, ci din egoism [ce poate fi mai egoist decat aspiratia de a fi mare si a face lucruri marete?] am omis faptul ca nu trebuie sa fii o personalitate marcanta ca sa iti pui amprenta pe cei din jur. La fel cum bataia aripilor unui fluture din China poate provoca o furtuna in America, asa si tu schimbi destinele unor oameni cu care crezi ca n-ai nicio tangenta, in moduri mai subtile decat iti poti imagina.

Acum se complica problema. Cati oameni ai influentat pana acum si in ce masura? Cred ca, pe masura ce imbatranesti, ai din ce in ce mai multe motive sa iti controlezi frica de moarte si sa fii multumit ca ai avut un cuvant de spus macar in cresterea copiilor si nepotilor tai, daca nu mai mult. Atunci ti-e mai usor sa afirmi ca “gata, mi-am trait viata. Sunt multumit, iar vorbele mele se vor perpetua intr-o forma sau alta”.

Voteaza articolul pe FTW

Articol scris in urma provocarii primite de la Boghi. Va invit sa preluati leapsa, in oricare dintre forme. Nu fac nominalizari. Subiectul mi se pare destul de interesant incat sa se vanda singur.

Iau o mica pauza de la Tag frenzy week (care s-ar putea sa devina “tag frenzy month”), pentru ca vreau sa va impartasesc ultima mea isprava actoriceasca. Titlul vorbeste de la sine: amatori 100%, dar 100% naivi si bucurosi.

Este vorba de “Negustorul din Venetia”, jucata la casa Schiller, sub indrumarea Doinei Ionescu (cursuri-actorie.ro).

Iata inregistrarea:

Partea 1

Partea 2

Partea 3

Partea 4

Partea 5

Partea 6

Partea 7

Si cateva poze. Mai multe puteti vedea pe Facebook.

Voteaza articolul pe FTW